Amazon MP3 Clips

marți, 29 iunie 2010

Ca sa ajung pina la tine



Ca să-ajung până la tine, i-am zis calului:
- Grăbeşte...
Pune-ţi aripi ca în basme
Şi te-nalţă până-n nori...
Tot mai sus,
Tot mai departe -
Ca şiragul de cocori
Ce pluteşte colo-n zare!...
Haide, calule, grăbeşte!...


Ca să-ajung până la tine, i-am zis vântului:
- Dă-mi mâna
Şi târăşte-mă cu tine până unde poţi pătrunde -
Până-n zarea-nsângerată unde soarele s-ascunde...
Ca s-ajung cât mai degrabă,
Haide, vântule, dă-mi mâna!...


Ca să-ajung până la tine, i-am zis morţii:
- Mergi-nainte
Şi coseşte-mi fără milă tot ce-i viu
Şi-mi ţine calea...
Netezeşte-mi munţii-n zare
Şi-umple-mi de cadavre valea
Dintre ea şi mine -
Haide!... Haide, moarte, mergi-nainte!...


Ca să-ajung până la tine,
Pentru tine-au obosit
Calul,
Vântul,
Moartea -
Toate mi-au făcut pe voie ;
Dar...
Dintre cutele perdelei, ochii-ţi verzi nu-mi mai răsar,
Strunele chitarei-s rupte
Şi... romanţa s-a sfârşït!

İon Minulescu
http://khaos-4o.blogspot.com/

duminică, 27 iunie 2010

Rulada cu "chichirez".



Mi-am insusit critica ca cineva imi intoarce mintea dupa voia lui si am intrerupt articolele despre Hitler. Titlul "HITLER cel mai important om al sec XX ",este luat din Istoria nazismului, Enciclopedia rao. Nu a fost inventat de mine din admiratie.
Ca dovada ca mi-am insusit critica pun aceasta reteta, preferata lui Constantin Bacalbasa celebrul publicist de exceptie.

Foto: Constantin Bacalbasa(1856-1935)

Rulada cu chichirez“

Fiind casatorit cu maestra culinara favorita a Principesei Ileana si a Reginei Maria, Constantin Bacalbasa si-a permis luxul de a deveni un mare gurmand, fiindca a beneficiat întreaga viata de servicii culinare foarte rafinate, chiar la el acasa. Unul dintre felurile preferate de mâncare, despre care a marturisit - într-un interviu acordat lui I. Valerian, cu doar câteva luni înainte de sfârsitul vietii – ca nu l-a inclus în „Dictatura Gastronomica“, din motive de „gelozie culinara“, fusese inventat de însasi Ecaterina Bacalbasa si era poreclit de sotul acesteia „Rulada cu chichirez“. Pe scurt, se lua o bucata mare de pulpa de porc fara os, se cresta cu cutitul, „pentru a se desface carnea ca o foaie de placinta“ si se adunau acolo toate deliciile, dupa placerea fiecaruia: „rinichi fript, taiat marunt, bucati de ficatei, felii subtiri de slanina afumata, babic sau ghiudem, muschi filé si sunca de Praga, totul amestecat cu ciuperci si felii de masline verzi; apoi se adaugau mirodeniile, se rula carnea si se lega cu ata de pescar, ca sa nu arda, dupa care se baga «butoiul» astfel garnisit în cuptor si se uda mereu cu vin rosu.“ Desi nu pare „un secret foarte original“, fericitul sot al bucataresei sustinea ca aceasta este „singura mâncare care te si satura, dar te si ameteste usor, daca sosul este bogat si tare, asa ca nu-ti mai trebuie nimic dupa aceea...“
Publicat de Stefan Dinescu-Craciun

sâmbătă, 26 iunie 2010

Arte do Arco Reflexo



Americo Fernando Sima
Praia, Grande São Paulo, Brazilia
"Am tren cu dedicatie si disciplina pentru a avea un rezultat mare în performanţa mea şi să fie capabil de a împărtăşi arta mea fără jenă.. Dacă vă place blog-ul meu, vă rugăm să dezvăluie Multumesc.

Vizualizaţi profilul meu complet
Traducător
Powered by Translate
ART ARC de reflecţie
Definiţie: Arta de a lupta care nu se învaţă prin imitare, ci prin evoluţia şi descoperiri proprii abilitatile lor. Este o artă care nu este predat, dar care se transmite printr-o mulţime de stimulare a creativităţii este exploatat. Este o arta bazata pe simplitate pentru excelenţă.
.
Arta Arc de reflecţie este în afara de orice metodă de predare care înrobeşte personalitatea celor care practică şi urmaţi.
.
Arta Arc Reflection este eliberarea de sine prin cunoaşterea de sine fără a fi nevoie să urmeze acest lucru sau că sistemul impuse de altcineva şi faptul că ambele afectează libertatea de exprimare.
.
Arta Arc de reflecţie nu este o metodă sau sistem fix, există, de asemenea, un factor de stil, este doar o idee de eliberare din constrângerile că atât interfera cu libertatea de exprimare a fiinţei umane.

.
Arta Arc Reflection este o artă şi arta nu se agăţa de ritualuri, forme şi modele tradiţionale.
.
Arta Arc de reflecţie ar trebui să fie simplu şi obiectiv, analitic şi creativ, fără să accepte orice formă de condiţionare.
.
Arta Arc Reflection este expresia de sine, fără teama de a fi ceea ce este, trebuie ca fiecare trebuie să fie liber şi să se simtă liber.
.
Arta Arc Reflection stimulează procesul de transformare a minţii prin experienţă, prin urmare, doar sentimentul poate învăţa într-adevăr, ne ceva.
.
Arta Reflex Arc îşi propune să realizeze auto-cunoaştere şi încrederea în sine.
Aflaţi ce este real?
Învăţare reală este de a învăţa ceva diferit într-un mod didactic.
Învăţare reală este de a afla este de a merge prin experienţă, se simte pe piele, este lovit şi de dor de tine, este o constantă.
Liberté-SE Aercondicionat
Pentru a scăpa de limitările impuse de sistemele create, avem nevoie în primul rând, a scăpa de nevoia de a avea pe cineva să vă spun ceea ce nu ar trebui să facă. În zilele noastre atât de mult atunci când se spune despre democraţie, fiinţele umane au învăţat ceva despre tine şi atunci când căutăm să cunoaştem, doar se agaţă de acest lucru sau că sistemul de care se spune să deţină adevărul. Adevarul este ca in afara de orice sistem fix, este în interiorul tău, pentru că fiecare ştie nevoile tale ca individ.
Dar atunci când nu aveţi nici o idee despre ceea ce este capabil de a face, atunci când acestea au nici o idee de capacitatea pe care fiecare a creat, atunci, individualitatea se pierde.
Aceasta postare este pusa cu acordul domnului Fernando Americo Sima un vechi si loial prieten de ani de zile.
http://artedoarcoreflexo.blogspot.com/
urmeaza partea a doua a articolului

joi, 24 iunie 2010

Acum sau niciodata!


Foto: Basescu mai rau ca Hitler.

Nu am cuvinte pentru a descrie, ce impact are asupra mea situatia din tara mea, nu a hotilor. Sint uluita si nu-mi vine sa cred cu ce repeziciune, pune mina pe toata tara formata din sclavi acest impostor fara suflet si criminal.
Nu i se opune nimeni nici chiar PSD. Cum este posibil asa ceva.Cum a devenit PSD un partid de anvergura, Labus al lui Basescu? Care i-a dat pina acum cu piciorul si acum vine lingindu-i piciorul care l-a lovit?
Ce se intimpla cu adevarat si noi nu stim?
Instaurarea dictaturii e mult mai inaintata de cit ne-am inchipui noi ?

Ce urmeaza acum? Interzicerea posturilor tv. si a ziarelor care nu sint obediente?
Doamne nici in cosmarurile cele mei rele, nu mi-am inchipuit ca acesta este traseul tarii noastre. Ne-am intors in urma cu 20 de ani chiar mai mult ca niciodata in tara noastra. Niciodata nici pe vremea legionarilo, ( cum s-a zis fals) nu a fost acest popor atit de dispretuit.
Trebuie sa cerem ajutor UE ca doar de aceea sintem membrii, pentru a nu ni se putea intimpla asa ceva. Am sperat ca am rezolvat aceste probleme cu dictatura si cu toate nenorocirile si pericolele noastre odata cu intrarea in UE, dar e mai rau. Sa ne adresam tuturor forurilor internationale, pina nu e prea tirziu. Trebuie sa strigam toti AJUTOR !!!!!!
Acum e vremea sa punem STOP acestor criminali, care se pregatesc sa ne extermine pe toti. Cine v-a scapa? Pensionarii, tinerii, copii bolnavii?
Ce mai conteaza, cind acesti criminali nu sint interesati decit, de a vinde toata tara si ce a mai ramas Rosia Montana litoralul Romanesc, etc.
Trebuie sa dam dovada de iubire de tara si de popor. Acum sau niciodata !!!
Ce inundatii? Cu cit prostii mai mult ocupati, cu atit mai bine pentru noi stapinii lor.Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

miercuri, 23 iunie 2010

Regina Maria a Romaniei



Regina Maria a Romaniei (1875-1938) a activat in timpul primului razb.mondial in cadrul Crucii Rosii printre bolnavii holerici. Muribunzii prin prezenta ei, reveneau la viata. Prezenta ei dadea curaj si siguranta.Sotul ei Regele Ferdinand 1 (1865-1927), supranumit Intregitorul. Adevarul este ca este superba.

sâmbătă, 19 iunie 2010

Cine Moare



Foto Pablo Neruda( 1904-1973)

Moare cate puţin cine se transforma în sclavul obişnuinţei,
urmand ın fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimba existenţa;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare cate puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare cate puţin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb şi punctele pe "i" ın locul unui vartej de emoţii,
acele emoţii care ınvaţa ochii sa straluceasca,
oftatul sa surada şi care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate puţin cine nu pleaca atunci cand este nefericit în lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-şi ındeplini un vis;
cine nu-şi permite macar o data în viaţa sa nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare cate puţin cine nu calatoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el ınsuşi.

Moare cate puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.

Moare cate puţin cine-şi petrece zilele plangandu-şi de mila şi detestand ploaia care nu mai ınceteaza.

Moare cate puţin cine abandoneaza un proiect ınainte de a-l fi început;
cine nu întreaba de frica sa nu se faca de ras
şi cine nu raspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evitam moartea cate puţin, amintindu-ne întotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.

Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te ınfierbanţi, ınfierbanta-te la soare.
Daca va fi sa ınşeli, ınşeala-ţi stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minţi, minte ın privinţa varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ţi frica.
Daca va fi sa simţi foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doreşti sa fii fericit, doreşte-ţi ın fiecare zi...

Pablo NERUDA

miercuri, 16 iunie 2010

Moscow Nights

Tactica si Strategie



Tactica mea e
sa te privesc
sa ınvaț cum ești
sa te iubesc cum ești.

Tactica mea e
sa ıți vorbesc
și sa te ascult
sa construiesc prin cuvinte
o punte indestructibila.

Tactica mea e
sa -ți raman în memorie
nu știu cum nici
cu ce pretext
dar sa raman ın tine.

Tactica mea e
sa fiu sincer
și sa știu ca ești sincera
și ca nu ne vindem
simulacre
pentru ca ıntre noi doi

sa nu existe cortina
nici abis.

Strategia mea e
în schimb
mai profunda și mai
simpla.

Strategia mea e
ca ıntr-o zi oarecare
nu știu cum și nici
cu ce pretext
ın sfarșit sa ai nevoie de mine.

Mario Benedetti
Poezie pusa de Domnul EdebiMevzular http://Khaos-4o.blogspot.com

duminică, 13 iunie 2010

vineri, 11 iunie 2010

Fata care s-a jucat cu focul !



In aceasta perioada de timpi morti, cind sint nici in caruta nici in teleguta, nici cu vii nici cu mortii, ma gindesc ca mi s-ar potrivi cel mai bine acum, viata pe sufleteasca pe care am dus-o acum 42-43 de ani cind am avut pe doamna D. linga mine, care mi-a organizat in mod pozitiv gindirea(dar ce folos in toata societatea in care ne balaceam in namolul mediocritatii). Acea gindire a doamnei, facuta la scoala germana fiind in timpul razboiului Secretara la Ambasada Germana si sotie de Ministru, a format un caracter puternic. Acest lucru l-am mai intilnit la Anisoara, a doua a sotie a lui tata si ea un caracater putermnic format tot de scoala germano-maghiara. Aceea viata cred ca as vrea sa o duc o mie de ani. Nu sa pierdem vremea cum pierdeam atunci, scriind texte tembele, pentru muncitorii de atunci considerati prosti. Gindirea bine structurata a dinsii, cu flexibilitatea gindirii mele, am fi putut lucra multe pagini la care dinsa are angajata acum o doamna, o secretara literara. Eu si numai(preferata dinsii)eu, as putea sa sistematizez cel mai bine, toate memoriile dinsii din timpul razboiului si pina acum. Dar ce sa fac eu cu dinsa la aproape 9o de ani cu mai multe comotii cerebrale si mai multe operatii. Dar asa cum este, nu abandoneaza scrisul pina in ultima clipa, a vietii mai are ceva de spus si copii i-au pus la dispotizitie o secretara literara, care sa noteze fiecare cuvint spus. Asta in afara de doamnele (2) care o ingrijesc. Nu pot sa redau sa se inteleaga ca, nici daca s-ar da timpul cu 2o-3o de ani in urma tot nu ar fi bine, caci oamenii cit sint activi au obligatii familiale au alte ginduri, numai in momentul cind, ramin singuri in viata si au acest gol in timp si aceasta pasiune, tinuta in friu si bineinteles daca sanatatea permite, pot sa-si scrie, prin tot ce au trecut in viata. Si sa mai inventeze. Cind eram tinara si citeam despre surorile Bronte care scriau ziua si seara, isi citeau ce au scris si se completau una pe alta mi le si imaginam. Asa faceam eu cu doamna, pina noaptea tirziu. Avea o fire vesela, o cultura vasta, o maturitate in tot si in orice problema, dadea sfatul cel mai bun, vedea calea cea mai buna. Cu adevarat aceste 2 femei Anisoara si doamna D. nu se nasc decit o data la o mie de ani.Si la ultima convorbirte telefonica in febr. de ziua dinsii, tot asta am discutat ca, numai cu mine ar fi putut colabora din punct de vedere intelectual, caci numai eu as fi inteles cel mai bine, ce voia sa spuna. Are manuscrise de ocupa un balcon intreg, pina la tavan. Dar vedeti cit esti in putere esti familist si nu ai timp pentru hoby sa zic asa. Dar un hoby in care sa te scufunzi cu totul, sa nu mai iesi niciodata. Mult, cred ca ar putea face oamenii talentati. De aceea sint ursuzi si nu vor sa-i intrerupa nimeni. Nu m-as fi saturat sa stiu, sa scriu despre viata din minister in timpul razboiului, aflata de la birouri unde lucram si de la colege care mergeau si lucrau perioade, mai lungi sau mai scurte de timp, din discutiile pe care le-am avut cu cumnata unui fost ministru(minca si ea bataia ca oricare alta, venea cu ochii vineti la serviciu), si din povestirile directorilor din Min. Petrolului. Dar as fi vrut sa stiu, cum era in timpul razboiului. Numai doamna stia si punea pe hirtie. Si as fi vrut eu sa scriu si atunci dar mai ales acum. Era pasiunea mea, sa vad secretarele ca niste albinute, la birouri in fata masinilor de scris Mercedes, Remington si altele, in tacanitul infernal de mitraliera al lor, scriind dispozitii pentru front in mii de exemplare. Schimbind mereu textele si hirtiile cu indigo, totul facut intre bombardamentele asupra Bucurestiului, cum mi s-a povestit si eu atunci as fi vrut o viata cu adrenalina, nu o viata searbada, pe care o duceam zi de zi. As fi vrut sa scriu macar din ce am auzit (fiind generatia de dupa razboi, si ducindu-mi viata printre cei care l-au trait) si mai punind si de la mine. Cred ca era strasnic, sa fii nevasta de ministru si sa lucrezi in minister acolo unde se hotara soarta tarii. As vrea la cald, la prima mina cum se zice, sa aud si sa scriu, fiind corectata si de persoana avizata. Nu am mai intilnit de atunci si pina acum persoane cu o gindiire mai corecta, mai bine structurata si mai bine ancorata, in realitatea de oricind chiar si de acum. Si eu mai bleguta, parca am presimtit ca noi societatea, vom ajunge aici in mocirla asta morala si inca nu sintem la fund de tot, mai avem pina acolo, poate pe mine ma v-a scuti D-zeu. Dar acum imi dau seama, ca m-am mirat cind am vazut ca, nemaifiind locuri la gradinitele si scolile de germana din Buc. parintii (unii) duceau copii la gradinitele si scolile maghiare din Buc. si am intrebat de ce? Pentru ca se formeaza o alta gindire, mai organizata, mai dimanica. Deci asta este gindirea noastra, a romanilor, dezorganizata si ca merge si asa, ne tine mult in urma societatilor dezvoltate. Dar despre asta o sa mai vorbim. Este pasiunea mea. As vrea sa zbor la Buc. si sa depanam pe calculator cu doamna D. amintiri din timpul razboiului de la Min. de Razboi. Si sa aflati si dvs. sic! sic! sic! Aceasta este motivul pentru care, am fost toata viata o neadaptata. Am avut de-a face in viata, cu fam.mea, cu Julieta, Anisoara, d-na.D. oameni care mi-au deschis un alt orizont, asupra vietii si am dat de mediocritate, la toate nivelurile. Capul sus. pieptul inainte !!! papapa

joi, 10 iunie 2010

Coconut woman Harry Belafonte

Tudor Vladimirescu(1780-1821)Proclamatia de la Pades


Foto Tudor Vladimirescu(1780-1821)
Tudor arată că „pesemne dumneata pă nărod cu al căror sânge s-au hrănit şi s-au poleit tot neamul boieresc, îl socoteşti nimic, şi numai pe jefuitori îi numeri patrie... Dar cum nu socotiţi dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor“(Proclamatia de la Pades 1821).
Acum cind am inteles perfect ca acesti jefuitori nemilosi ce-au furat tot ce se putea fura, au spoliat tara de bogatii, au distrust insasi fibra vietii noastre ca popor ma apuca disperarea.Acum imi dau seama ca nu mai avem nici o sansa.Diavoll cu ochii crucis, privirea puiezisa in jos ca a unui criminal odios, chel ca in filmele cu extraterestrii gen Star Trek, il vad cum cu rautate, ura si apasat a spus taiem 25% din salarii 15 % din pensii, vorbea ca unor dusmani, care ne invadasera tara. Noi care, avem cele mai mici salarii si penasii din Europa, noi care abia ne tirim vietile de la o zi la alta, noi. Cine a adus acest bicisnic fara Dumnezeu si mama pe capul nostru? De ce trebuie sa ducem noi, crucea asta asa de grea. De ce sa fim noi, iarasi oropsitii Europei? Si dobitocul acela de la U.E. care ii cinta in struna lui Boc? Cine e el sa spuna ca e de acord? L-am intrebat noi?
Europa imbuibata si plimbata ne intreaba, pe noi daca sintem de acord sa controbuim la bunastarea ei?
Dar contributia noastra la U.E., de peste 1 miliard de euro de ce o primesc? De ce nu o taie ei ca doar sint de acord si ii sustin pe calaii nostrii.
Tudor Vladimirescu bine a zis :"Tara e a poporului nu a tagmei jefuitorilor".
Ce ma doare mai mult este si distrugerea respectului (cita a mai ramas ) in familiile din Romania.A avut si regele Carol al 2-lea o amanta oficiala, Elena Lupescu , Ceausescu pe Elena lui nevasta, dar atitudinea acestui drac impielitat de a-si dispretui nevasta(numai ea stie ce este in sufletul ei)si a prompva la fintina bogatiei si banilor tarii o femeie maritata, pentru mine este inaceptabil. Si acceptul sotului a acestui menaj in 3, arata cit de josnici sint. Sa profiti de slabiciunea unui om care, nu mai este in toate mintile lui numa ca sa ai o felie groasa din banii tarii, arata cit de fara perdea a ajuns acest exemplu de mare familist cum spunea la tv.in infruntarea cu Mircea Geoana.Stim cu totii ca barbatii mai au si cite o amanta dar e la secret si ei sint anonimi. Dar acest mare defect de a-si bate joc de nevasta a ajuns la noi politica de stat, la acesti ticalosi venali.
Asta le-a placut la alegatori ca este betiv, urit, are amanta si joaca pe sub fustele colorate.Dar acum s-a intors roata, o vedem pe amanta ca ne conduce(si nu numai ea, miine poimiine prim ministru sau chiar Presedinte la alegerile urmatoare Prezidfentiale), are banii U.E. barbatul e bucuros ca, a scapat de tras dugi albe in parcari si banii sint la cheremului lui facind prostitutie la nivel inalt, cu propria nevasta.Uite unde am ajuns, cum am ajuns aici? Nu se mai vede luminita de la capatul tunelului.
De aceea ma apuca disperarea cind ma gindesc numai. Imi pun nadejdea in barbatii acestei tari ca, mai devreme sau mai tirziu vor stopa aceasta degringolada periculoasa, pentru fiinta noastra ca popor si ticalosia ajunsa politica de stat se v-a opri.
In orice caz, contati pe mine !
P.S. Sa-i fie rusine lui T.T.care a spus ca putem supravietui cu o felie de piine, pusa la congelator din care sa luam, cite o firimitura in fiecare zi.
Tara noastra e sub asediu?
Este blocaj total si noi nu stim?
Nu ea nesatula de bani, a fost prima care a adus manelistii la tv.?

Capul sus pieptul inainte !!! papapa

luni, 7 iunie 2010

Daca..... de Rudyard Kipling(1865-1936)Laureat al Premiului Nobel pt.literatura 1907




Foto: Rudyard Kipling(n.1865 la Bombay-1936), laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 1907.

De poti sa nu-ti pierzi capul,
cînd toţi în jurul tău
şi l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ţi ţie vină;
de poţi, atunci cînd toţi te cred nedemn şi rău
să nu-ţi pierzi nici o clipă încrederea în tine;
de poţi s-aştepţi oricît, fără să-ţi pierzi răbdarea,
de rabzi să fii minţit fără ca tu să minţi,
sau cînd, hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;

De poţi visa, dar fără să te robeşti visării,
de poţi gîndi, dar fără să-ţi faci din asta ţel,
de poţi să nu cazi pradă nicicînd dezesperării,
succesul şi dezastrul primindu-le la fel;
de rabzi s-auzi cuvîntul rostit cîndva de tine,
răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut;
de poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine
să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut;

De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
şi tot ce-ai strîns o viaţă să pierzi într-un minut,
şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;
şi dacă corpul tău uzat şi obosit
îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă,
numai cu străşnicia Voinţei tale şi-astfel
să steie peste vreme aşa precum o stîncă;

De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă
te poţi plimba cu regii făr-a te îngîmfa,
de nici amici, nici duşmani nu pot vreun rău să-ţi facă
pentru că doar dreptatea e călăuza ta;
şi dacă poţi să umbli minuta trecătoare
să nu pierzi nici o filă din al vieţii tom,
al tău va fi Pămîntul, cu bunurile-i toate
şi, ceea ce-i mai mult chiar, să ştii, vei

fi un OM ! (traducere anul l96o aproximativ)

(traducere de Elena Herovanu)
Poezie nemuritoare, primita de mine la angajare (1 iul.1966) de la colegii de birou.

duminică, 6 iunie 2010

Partos Carol, Paul Manescu oameni in preajma carora am lucrat.



Foto: Despre morti numai de bine.
Cred ca nu v-am suparat cu acest articol despre Toma Craragiu.L-am scris din simpatia pe care i-am purtat-o.
Eu am avut o mare sansa si la serviciu lucrind cu mari personalitati ale tarii, din aceea perioada.Amintiti-va numai de Campionul Romaniei la sah Partos Caro(1966). Am stirnit comentarii impresionante de la sahistii venerabili care l-au cunoscut, de la admiratiorii sai(sint pe bloguri si pe google).Faptul ca au comentat ca, li s-a incretit pielea pe ei, cum rar l-i s-a intimplat in viata, sau ca 99% e adevarat ce am scris m-au emotionat si asa am aflat ca, nu am scris in zadar(au fost si comentarii rautacioase).
Am demontat mecanismul scoaterii lui de pe orbita in ascensiune a sahului si obligarea lui de a trece ca Sef de Sectie, o palarie mult prea mare pentru el.Si apoi revenirea la sah dupa renuntarea la functie. Si apoi ....
Mai ales ca in calitate de sef de sectie avea subaltern pe fiul lui Manea Manescu Paul.Despre Paul v-am mai povestit ca lucrind cu el(fiind birourile noastre unite)in anul 1968, ce s-a gindit el intr-un timp ca, eu sint cea mai apropiata de el.Stiam tot ce face, ce maninca. Lenevea toata ziua, minca conserva de dovlecei umpluti cu orez(de la chioscul din santier) si venea la serviciu cu tezele elevilor sotiei lui(stiu ca citeste aceste rinduri) prof.de rom.si rusa pe care le macelarea cu pixul rosu, apoi dindu-le note de 2 si 3(la copii cls.V- VIII).
Ce s-a gindit acest personaj care nu era urit, insa era profund antipatic.
Nu mi-a facut curte, nu mi-a spus ca ma iubeste, mi-a spus doar citeva cuvinte care insemnau: sa petrec cu ei anumite nopti. Eu i-am spus viitorului meu sot si de aici s-a desfasurat furtuna. Paul nu ma dadea la tel.si prietenul meu il jignea facindu-l "bou".
Tot tata m-a salvat vorba vine ca, in acele zile a murit si asa am lipsit citeva zile de acolo( eu triam tinerii pentru angajare, care apoi erau trimisi pentru formalitati de angajare si cursuri de specialitate).Eu trebuia sa le iau datele de pe buletin, sa vad daca nu aveau infirmitati si daca erau cit de cit receptivi si nu niste prostalai.Se putea intimpla caci, majoritatea erau luati de pe drumuri, fara serviciu, un fel de pierde vara.
Dupe revenirea mea la serviciu am refuzat, sa mai lucrez acolo si mi-a fost indeplinita dorinta, fara a mi se pune intrebari.
Dar rautatea acestui personaj detestat de catre mine, a mers mai departe si cind specialistii nemti, au impartit pungi cu dulciuri de Craciun 1968 el, a luat punga mea si a zis ca mi-o aduce personal.Asta ca asa dea impresia ca eu am o legatura mai intima(sa ma denigreze) cu el. Dar nu am mai vazut nimic, nici in ziua de astazi.Punga continea nimicuri, citeva portocale, citeva ciocolati mici, napolitane si cam atit.
Dar de morti numai de bine, caci printr-un accident stupid a decedat. Insa a facut mare bine Centralei caci, fusese impus ca ing.sef si taica-su intervenise la Ceausescu sa fie numit Director General.Asa ca cei din conducere au scapat, prin moartea lui de acest imbecil care, cine stie ce facea ajuns in asa o functie inalta.
Vedeti ca eu am scris adevarul si numai adevarul de-a lungul timpului, lasind la buna dvs, placere de a aperecia ce a fost bine si ce a fost rau.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

Toma Caragiu vecinul nostru drag(1925-1977)



Foto Toma Caragiu.
Din cele 3 sotii ale lui Toma Caragiu, pe internet nu este trecuta decit Elena cea care stiu din sursa sigura, ca in timpul cutremurului cind el a murit, ea era la Sinaia cu ama..tul si catelul, am zis si catelul, nu catelul amant. Stiu ca el a suferit foarte mult din cauza acestor obiceiuri. Dar voiam sa spun ca statea in casa cu etaj, pe Rudului colt cu Jupiter unde era scoala noastra, si mergea zilnic aproape spre str. Caliman fosta Ion Bob. Noi fetele cind eram la clasa in recreatie ii vedeam la brat si cind eram pe strada treceam pe trotuarul unde erau ei(el si a doua sotiem Maria Bichman pe care eu o luam mereu de baza, abia acum citi-va ani am aflat ca la inselat pe Tona la 2 sapt.de la casatorie) si le spuneam respectuos "sarut mina " la amindoi. Aflasem de la prof. de sport, de la colege fete de ofiterib care frecventau Teatrul si de la vecini ca era directorul Teatrului din Ploiesti. Si profesorul de sport era casatorit tot cu o actrita de la teatrul din Ploiesti.Sotia lui de atunci (eu ma mir ca pe google nu este trecuta ca sotie, caci e putin probabil ca el pina a plecat de la Ploiesti in l965, dupa ce plecase din casa lui si se mutase intr-o camaruta la teatrul din Ploiesti. El era cam urit, dar ea a doua Elena Bichman, era o creola cu parul pina la umeri, iar cel mai mult ne placea noua fetelor, ca avea parul grizonat, un fir negru si unul alb. Eu asa stiu, ca erau domnul si doamna Caragiu si mergeau tinindu-se de brat. Nu i-am vazut niciodata cu masina, poate nu aveau. Apoi dupa ce a plecat la Bucuresti, am vazut ca apare cu alta doamna, E.sotia lui. Cred ca a lasat-o( v-am spus ca nu stiam ca il insela la vremea aceea) pentru aceasta care se zicea ca nu are talent si avea figura ca din filmele mute. O vedeti pe internet. Tot la noi pe Rudului pe str. Sapunari a stat si fam. Crismaru, baiatul lor fiind actorul Damian Crismaru si nora lor fiind actrita Carmen Stanescu. Dar eu nu am apucat sa-i vad bine si au spus vecinii ca nora a zis, ca ii ia la Bucuresti pe socrii caci, ii este rusine cu socrii in tiganie la Ploiesti(La noi la Pompieri, inseamna ca era satra curata). Lumea a fost ofensata caci str. de care am spus e pe Rudului aproape de centru, Biserica Sfintii Imparati era o zona veche si aprape centrala. Daca si acolo mai este tiganie? Dar important este ca au stat cu totii la Bucuresti si s-au inteles bine si am vazut ca si acum joaca amindoi in spectacole de teatru in toata tara.

Fata lui Toma, Maria(se zice ca a fost infiata?) despre Toma Caragiu:
Si ca om cum era?

- Un bun inotator, stiu din povestirile mamei. Un mare pescar si un mare fricos. Daca-i aratai un soricel, lesina. Era un ateu convins. Parintii mei erau prieteni cu parintele Galeriu. Mama si parintele incercau sa-l convinga sa creada in Dumnezeu, dar nu aveau spor. Totusi, de fiecare data cind intra in scena, tata isi facea cruce. Cum se explica asta, nu stiu… Mama, in schimb era foarte credincioasa. Dar nu hobotnica, ci documentata. N-a reusit sa-l ‘converteasca’. Noi am zis asa: de fapt, daca ar fi stat cu noi, ar fi trait si daca ar fi crezut in Dumnezeu, poate ar fi avut o alta soarta. Eu am convingerea ca el a murit exact asa cum i-a fost frica. Ce ar fi facut el, daca prindea Revolutia, oare?


Regrete, regrete, regrete !!!

Toma Caragiu, vecinul nostru drag(1925-1977)aroman nascut in Grecia in regiunea Epir.A stat pe str Rudului 144.Prima sotie actita Maria Bondar div.1962
A doua sotie pe care am cunoscut-o in calitate de vecina Elena Bichman, casatorita cu Toma in 1963 fiind divortata de dramaturgul Paul Ioachim .
A treia, Elena Caragiu casatoriti in 1965.

Sa stiti ca si eu m-am documentat(incurcasem nevestele, caci de amante nici nu mai tin socoteala) caci, Toma Caragiu a avut 3 neveste si a fost suparat mereu pentru ca era inselat mai ales de a 2 si a 3. Pe prima a facut-o sa sufere deoarece acolo, la Teatrul din Ploiesti care ii poarta numele acum, erau multe actrite si el era un barbat care nu refuza niciodata femeile cu vino-incoa.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa

vineri, 4 iunie 2010

Mugurii capitalismului american !


Foto John Davidson Rockefeller (l839-l937)

La agajarea mea in armata in l982, printre primele lucruri facute de mine, a fost sa merg la biblioteca U.M. Acolo am vazut o carte, care mi-a atras atentia scrisa de Silviu Brucan, de care nu stiam atunci nimic. Era vorba despre capitalismul american.(fusese ambasador in SUA). Am luat-o si am citit-o cu mirare, cind am vazut ca, la baza capitalismului american a stat statul. Statul a dat bani nerambursabili, marilor magnati de mai tirziu ai mij. sec. XIX, ca Morgan, Rockefeller, Rotscild, Carnegie. Statul le-a dat bani si cind a avut statul nevoie, le-a cerut cu imprumut si le-a platit dobinda. Eu consider o nedreptate si acum. Asa s-au pus bazele in America a capitalismului feroce de mai tirziu. Nu ca in Europa, unde familiile fiind familii vechi de sute,mii de ani aveau cheag.(am sa scriu alta data despre firma Krupp, veche de peste 5oo de ani). Statul American a vazut in acest mod, de a finanta oamenii isteti si intreprinzatoti, ca o solutie, pentru a deveni America bogata cum este. O tara bogata are oameni bogati. Asa au prins chiag marii magnati ai Americii, Morgan, al Cailor Ferate Americane, Rockefeller mare bancher.Acestea au fost inceputurile, primii muguri. Sa nu va inchipuiti ca atunci, mai ales dupa Razboiul Civil din America l86o-6l, niste coate goale au plecat din saracie, dintr-o droaie de copii, sau apucat din saracia lor sa brazdeze toata America cu zeci de mii, milioane de km. de cai ferate, pentru a impinge America inainte. Nu, ei au fost ajutati, cu fondurile nerambursabile uriase. De aceea au fost lasati si la noi, acesti rechini financiari sa isi insusasca banii tarii, dar ei ca niste prosti, in loc sa dezvolte tara cu industrie solida, locuri de munca, care sa duca spre prosperitate, ca niste tarani simpli, au bagat banii in masini de lux, palate ca la tigani, viata de lux in strainatate, si ce le-a mai ramas, au dus in bancile straine.Nu sint patrioti, nu-si iubesc tara ! Poate vor ramine fara bani, ca sint prea prosti ca sa merite, oportunitatea care l-i s-a creeat si nu s-au ridicat, prin valoare la inaltime. Acest articol a fost scris acum 2 ani.
De atunci mi-am schimbat parerea vazind in ce stadiu a fost adusa tara.Auzeam la tv. zilele trecute ca s-a furat PIB-ul.
Vorbele lui Silviu Brucan ca ne vom democratiza, peste 20 de ani au fost optimiste.
Silviu Brucan(Saul Bruckner 1916-2oo6), fost ambasador in SUA, fost Director al Televiziunii Romane, semnatarul scrisorii"celor 6" din martie 1989, eminenta cenusie a Revolutiei Romane.
Capul sus, pieptul inainte !! papapa

miercuri, 2 iunie 2010

Profesionistele presedintelui !



Foto:Profesionista
Nu stiu cum se face ca vad tot timpul, in functiile cele mai importante doamne ...de lux. In jurul presedintelui nostru urit, betiv, chiumpaliu, dar cu putere absoluta si toata avutia tarii pe mina. Ca un adevarat gentlmen, fiind inconjurat numai de femei una si una, nu incep sa le enumar, ministrese, purtatoare de cuvint, consiliere, europarlamentare si cite si mai cite. Are o mare slabiciune pentru femei tinere si frumoase dar ce este mai important, este ca le imbogateste si pe ele si pe barbatii lor(care au barbati). Doar nu le imbogateste, cu sute de milioane de euro din buzunarul lui, ci din buzunarul statului, al nostru adica. Nu cred ca mai este in lume un presedinte de stat, inconjurat de atitea femei pe care le-a imbogatit, pe fiecare in parte in functie de prestatie, cu functii si sute de milioane de euro.
Acum citiva ani a mai fost un caz in Asia, nu mai stiu precis in ce tara. Dar acela pentru inceput a fost condamnat la moarte(nu stiu daca a fost executat), dar vina lui era mica. Avea 5 amante si la fiecare a facut cite o casa. O nimica toata. Cred ca profesionistele noastre, au luat cel mai mare venit pentru a oferi farmecele unui betiv urit , care poate mai mult doarme, de beat ce este. Sint suparataa ca, numai daca ar fi luat inapoi banii acestor profesioniste,care au stiut cum sa profite de cel mai putertnic om din stat si nici deranjul nu este prea mare, numai sa suporti mirosul de alcool, de cea mai buna calitate. Asta da mai zic si eu avere facuta pe degeaba.Asa ne trebuie ca prea il admiram, betiv, afemeiat si celelalte.
Cind ii vad nevasta nu-mi pot reprima mila. Numai in pielea ei sa nu fiu. Macar sa fii avut o amanta, hai doua, costa mult mai putin.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa