Amazon MP3 Clips

duminică, 31 octombrie 2010

MIHAELA RUNCEANU SA CREZI IN DRAGOSTEA MEA.

Azi se implimesc 21 de ani, de la uciderea Mihaelei Runceanu(4 mai 1955- 1 nov.1989 ) Numele criminalului nu merita mentionat .

Corneliu Vadim Tudor abonat la banii lui Gaddafi

CorneliuVadim Tudor, un abonat la banii TERORISTULUI Mohammer Gaddafi!


SPIONAJ STIINTIFIC MILITAR PE ECHIPAMENTE NATO si CONTRABANDA CU DOSARE SECRETE ALE MINISTERULUI APARARII!


Azi, 30 octombrie 2010, fituica Tricolorul (care si-a facut un obicei PENAL din a fura articole din Exploziv-News), fituica ce apartine fosilei VC TUDOR, a avut tupeul inimaginabil de a-l ataca mizerabil si nejustificat pe unul dintre marii intelectuali ai acestei tari, Dl. Profesor Ion COJA. Daca un ratat politic isi permite sa arunce cu dejectii intr-un mare ROMÂN cum este Ion COJA, atunci imi revine datoria de ONOARE de a arăta cititorilor şi opiniei publice din România şi din diaspora, cine este si ce invârte licheaua Vadim. Asadar, iata adevarul despre masonul papal Corneliu Vadim Tudor: Reprezentanti ai avertizorilor din SIE aduc acuze grave presedintelui PRM, C.V. Tudor. Acestia sustin ca „adevaratul cap de pod al tarilor arabe teroriste in Romania” sunt PRM si Vadim Tudor! Acuzatia este extrem de grava! Autoritatile indreptatite ale statului roman, in speta DIICOT, ar trebui sa ancheteze indeaproape legaturile lui Vadim Tudor cu state arabe implicate activ in actiuni teroriste si recunoscute ca atare pe plan international. Mai mult, Corneliu Vadim Tudor si fratele sau, lt. col. Marcu Tudor, sunt inculpati in dosarul penal 347/2005 de la DIICOT, pentru infractiunile de trimitere de documente secrete ale MApN unui civil si de spionaj stiintific militar pe echipamente NATO, in dosar regasindu-se, tot ca inculpati, si alti ofiteri cu inalte grade ai Armatei romane, fosti colegi ai lui Tudor Marcu la U.M. 02550, acuala DPA a MApN. Acum cativa ani buni, la Teheran, Vadim a fost invitatul Ministerului Spionajului si Securitatii. „Pretenii” cei mai de nadejde ai lui Vadim au fost si sunt: Irak, Iran si Libia. Iar ca sa ne sustinem afirmatia, reamintim ca Vadim personal a fost de multe ori in Libia, unde s-a intalnit cu colonelul Mohammer Gaddafi, un personaj legat strans de regimul comunist al lui Nicolae Ceausescu si implicat personal in atacuri teroriste contra intereselor americane, cel mai rasunator dintre acestea fiind aruncarea in aer a unui avion al companiei americane „Pan Am”, in anii 80, deasupra Scotiei. Vadim Tudor a fost si in Iran, unde a fost invitat pentru discutii la Ministerul Spionajului si Securitatii, de unde, printre altele, este teleghidata gruparea libiana pro-iraniana Hezbollah. La Teheran, Vadim Tudor a vizitat si Garzile Revolutiei Islamice. Intr-un cuvant, liderul PRM a fost „instruit” in ceea ce are mai bun Iranul in plan de spionaj si terorism. De altfel, Vadim Tudor a fost printre putinii lideri care au vizitat Iranul si care au putut intra in sediile organelor de represiune ale regimului de la Teheran. Se stie ca Vadim a avut mereu o relatie privilegiata cu fostul presedinte al parlamentului iranian, Nateq Nouri. Dar, asta nu e totul. Vadim s-a intalnit ani buni la Bucuresti cu diplomati irakieni, in fapt agenti ai serviciului special de Securitate de la Bagdad. Si asta pentru ca Vadim Tudor este recunoscut pentru relatiile sale privilegiate (si) cu Irakul. Practic, de la inceputul anilor ’90 au existat numeroase informatii privind relatia deosebita a Partidului Romania Mare cu Irakul, Corneliu Vadim Tudor declarandu- e de partea lui Saddam Hussein in timpul si dupa razboiul din Golf (se face referire la Operatiunea „Furtuna in desert” – n.r.). De altfel, la inceputul anului 2001, trei parlamentari ai PRM au fost la Bagdad in cadrul programului “Petrol contra Hrana”, dar nu se stie nici pana astazi unde s-a dus petrolul venit din Irak. Oricum, cei trei parlamentari peremisti au pus la cale strangerea relatiei intre PRM si regimul de la Bagdad. Sa ne aducem aminte, convorbirile au fost aprofundate la Bucuresti in timpul unor intalniri intre diplomati irakieni, in fapt agenti acoperiti ai Jihaz al Himaya al Khas, serviciul special de securitate al lui Saddam Hussein. Cel mai grav insa este ca nimeni nu-l intreaba pe Vadim Tudor de acele sponsorizari primite prin fostul sef al organizatiei teroriste „Mathaba” si prin oamenii lui Gaddafi si Saddam. Mai mult, relatia intre PRM si regimul lui Saddam Hussein s-a consolidat pana la caderea aceastuia, mai ales ca, timp de cativa ani buni, pana la interventia lui Bush jr. in Irak, PRM-ul era finantat de la Bagdad prin diferite companii care aveau interese in Romania. De fapt, Fundatia “Romania Mare”, care editeaza revista cu acelasi nume, a primit multi ani sponsorizari de la mai multe companii patronate de arabi care desfasoara activitati in tara noastra. Printre aceste firme se numara una patronata de Amir Rashad, unul din trimisii lui Mohammer Gaddafi in Romania. Pe filiera iraniana, sponsorizari au venit de la firmele conduse de libianul Hani Maruff, fost sef al organizatiei teroriste „Mathaba”. Maruff a absolvit scoala de partid „Stefan Gheorghiu” si a fost instruit la unitatea de la Fagaras, acolo unde se banuieste ca a fost unul din centrele de pregatire armata ale organizatiilor teroriste arabe, care au fost antrenate in Romania la ordinul lui Nicolae Ceausescu. Pe de alta parte, au existat contacte permanente intre C.V. Tudor secondat de fratele sau, Marcu Tudor, cu reprezentantii serviciului secret irakian la Bucuresti, acoperiti ca diplomati. Aceste contacte, din informatiile noastre, sunt cunoscute de catre Serviciul Roman de Informatii. Ca urmare, situatia este, in fapt, foarte grava deoarece seful unui partid care, pana in 2005 a fost pe locul II, ca marime, in Romania, si un personaj care s-a facut cunoscut si ca vicepresedinte al Comisiei pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala din Camera Deputatilor, au avut relatii foarte apropiate cu regimul lui Saddam Hussein. Practic, Vadim si PRM au incalcat grosolan prevederile fostei Constitutii si ale legilor aflate in vigoare la acea data! Cheia legaturilor cu lumea araba ale lui Vadim? Fratele sau, Marcu Tudor! Cine este Marcu Tudor? Fratele „Tribunului” este un personaj care nu a iesit prea mult in evidenta. El a detinut insa, in calitatea sa de parlamentar, mai multe functii cheie in anii de dupa Revolutie. A fost membru al Comisiei pentru aparare si ordine publica si, intre 1998 si 2000, a facut parte din comisia de supraveghere a activitatii Serviciului de Informatii Externe, de unde „plasa” date cu caracter secret revistei mai celebrului sau frate. Dar cea mai importanta activitate desfasurata de Marcu Tudor a fost inainte de 1989, cand acesta era un apropiat al lui Nicolae Ceausescu pe relatia traficului cu arme catre organizatiile teroriste si statele din lumea araba, care erau in relatii foarte apropiate cu Bucurestiul. Marcu Tudor a facut parte din conducerea ROMTEHNICA, fiind seful serviciului de export, deci chiar persoana care intermedia si apoi finaliza traficul de armanent catre lumea araba cu binecuvintarea lui Ceausescu. Din acea vreme, Marcu Tudor si-a facut relatii la Tripoli sau Bagdad si apoi, dupa decembrie 1989, nu a facut decat sa puna partidul fratelui sau la indemana acestor state, pentru crearea unui „cap de pod” al acestora in Romania, caci dupa debarcarea lui Ceausescu „pretenii” de la Bucuresti ai lui Gaddafi sau Saddam erau putini. Mai reamintim si de colonelul Costica Laptes (fost director la Romtehnica), care a fost seful direct al lt. colonelului Marcu Tudor, fratele presedintelui PRM Corneliu Vadim Tudor (care, tot in anul 1997, a vizitat Teheranul de mai multe ori, scopul vizitei fiind „secret”) si, in acelasi timp, a detinut actiuni la o firma panameza a lui Shimon Nahor (el fiind actionar si la firmele din Rusia si Republica Moldova ale traficantului Vladimir Siminiuc, cel care este acum implicat in scandalul „agentura FSB”). De legaturi cu aceasta agentura este suspectata, in prezent, si Norica Nicolai, ceea ce este probat si de notele SRI scoase la iveala anul trecut. Legatura politica dintre Moscova si Bucuresti, via Chisinau, a fost perfectata si prin contributia Noricai Nicolai si a lui Teodor Melescanu, consiliati, amandoi, de acelasi personaj controversat, Iulian Chifu, conectat de ani buni la problematica de securitate pe spatiul estic. Deci, in ciuda aparentelor, Marcu Tudor nu este tocmai un sfant. Si nu mai vorbim de faptul ca, exact in ziua in care, in 1997, Vadim era in vizita la Teheran, firma Prodigo a axei Melescanu-Bout-Nahor livra rachete Iranului, via... Teheran! Va urma.
Simona FICA Citeste mai mult...  

http://exploziv-news.ro/Azi, 30 octombrie 2010, fituica Tricolorul (care s

sâmbătă, 30 octombrie 2010

De ce numarul 13 ar fi unul malefic?

De ce numarul 13 ar fi unul malefic?

Auzim des spunandu-se ca numarul treisprezece e un numar care aduce ghinion si mai ales ca nu trebuie sa fim niciodata treiprezece la masa, si multi se intreaba ce-i de facut, pentru ca sunt tulburati de tot felul de povesti despre acest subiect.
Pentru a intelege de ce numarul treisprezece a fost considerat un numar malefic, trebuie sa incepem prin a ne opri un moment asupra numarului doisprezece. O zi se imparte in de doua ori doisprezece ore, un an in doisprezece luni si exista cele doisprezece semne ale zodiacului. In Biblie, numarul doisprezece se gaseste de mai multe ori: Iacob avea doisprezece fii care au fondat cele doisprezece triburi ale lui Israel; aceste doisprezece triburi erau reprezentate prin doisprezece pietre pretioase care figurau pe pectoralul marelui Preot Aaron, fratele lui Moise. Ierusalimul celest descris de sfantul Ioan in Apocalipsa este asezat pe doisprezece temelii de pietre pretioase si zidurile sale au doisprezece porti care sunt doisprezece perle.
Doisprezece este deci numarul a ceea ce este terminat, a ceea ce formeaza un tot, un intreg: o zi, un an, un popor, un oras. Treisprezece este doisprezecele plus unu, si acest unu care vine sa se adauge este in afara ansamblului; el este ca un element strain, si daca nu este pur, daca nu vibreaza in armonie, tot ansamblul este amenintat. Iata de ce numarul treisprezece e considerat ca un numar dificil care aduce incercari grele si chiar moartea.
Acum, putem spune de asemenea ca acel unu care se adauga la doisprezece reprezinta un inceput al unui alt ciclu, sau a unui alt ansamblu. In Stiinta initiatica, moartea nu a fost considerata niciodata ca ceva definitiv, ci ca un inceput a unei vieti noi. Numarul treisprezece nu e deci un numar malefic, dar el nu suporta impuritatile si dizarmonia. Si cum e foarte activ, dinamic, acest numar poate da peste cap creaturile care nu poseda calitatile feminine de bunatate, dragoste si blandete pentru a compensa influenta sa.
In planul fizic, numarul treisprezece este legat de cruce (1 + 3 = 4), deci suferintelor. Crucea este dezvoltarea cubului in spatiul cu doua dimensiuni, si cubul, schematic, reprezinta o inchisoare.
Cu toate acestea, daca numarul treisprezece actioneaza nefavorabil asupra creaturilor, aceasta nu tine de el, ci de maniera particulara in care fiecare creatura primeste influenta sa si influentele ce-l inconjura. Aceasta e valabil de asemenea pentru apa, aer, lumina, si chiar pentru hrana: fiecare creatura le primeste intr-un fel particular, aceasta depinde de sanatatea sa, de structura sa, de dezvoltarea sa, de elevarea sa spirituala. Unii sunt stimulati, altii se imbolnavesc, altii se pun sa reflecteze.
In ele insele, numerele, ca multe lucruri in viata, sunt neutre, dar actioneaza diferit depinzand de individ. Pentru un Initiat, care stie sa transforme totul, numarul treisprezece poate fi foarte favorabil, atunci cand busculeaza pe alti oameni; e un numar care curata, care purifica, si cei care nu pot rezista acestei purificari sunt rejectati sau eliminati. De aceea e mai bine pentru ei sa-l evite, mai ales sa evite sa se aseze treisprezece la masa. Ce este curios, e ca adesea nenorocirile, accidentele ce se produc in acel moment cad asupra celor mai tineri, care pot chiar muri.
http://almeea.com/
http://odorica.blogspot.com/

miercuri, 27 octombrie 2010

Politica la genunchiul broastei

Ce politica la genunchiul broastei se face la noi in tara !!! Imi este rusine ca, sint contemporana cu acesti tradatori de tara, care au pus mai presus interesele lor personale, pentru devalizarea tarii decit interesele unui intreg popor, cu toate ca au fost alesi  uninominal.Minoritatile toate unele mai ticaloase ca altele, si-au  dat arama pe fata. Cu fata radiind de bucurie ungurii(mai a;les Gheorghi Frundo, de profesie avocat)  ca diavolii, nu s-au urnit din banci cu conditia ca la asumarea de azi a Legii Invatamintului  sa fie predata in limba maghiara,  istoria si geografia. Ce  balanta s-a facut intre infometarea si condamnarea la moarte, a unui intreg popor de 22 mil. si predarea in lb. maghiara a 2 materii in scoala. Celelalte minoritati au amenintat ca, e ultima oara cind asculta de PDL si  Traian Basescu, dar ce folos ca acesti nemernici care nu au singe si suflet romanesc, ne-au vindut impreuna cu Basescu ca pe niste  sclavi?  Numai o mina de oameni au scris destinul  cu  singe a unui intreg popor. Nu merita impuscati ar fi prea onorabil, ar trebui jupuiti de vii si dati cu sare.  De ce am lasat sa ne pingareasca Parlamentul alesilor uninominal aceste  bestii, o mina de straini care  au fost primiti in  tara noastra cu bratele deschise, bagati in Parlament dinduli-se onorurile pe banii nostrii ai tuturor, cu pretul foamei pentru a ne subjuga si a ne baga  in pamint, sau la balamuc inainte de termen.  Sa se adune semnaturi prin care sa fie scoase, aceste  adunaturi  care nu reprezinta interesele poporului noastru, sa nu mai intre in Parlament  fiind intretinuti regeste pe banii nostrii, luati de la gura copiilor nostrii. Jos cu aceste bestii si pina la rezolvarea acestei anomalii sa fie huiduiti si blocatele masinile lor cu giorofar, nemeritate unor criminali ai poporului nostru. In America tot asa este ? O mina de  emigranti  stabileste legile a 300 mil. americani? Ei de ce nu fac asa? Pentru ca s-ar fi ales praful de America demult, daca lasau toate loazele sa le faca legile si sa le impuna vointa  tuturor veneticilor. Sint indignata si cred ca a venit vremea sa terminam cu prostiile, adica a lasa pe cei mai cu tupeu si tradatori ai acestui popor sa stabileasca in locul nostru cit de saraci putem ajunge, fara invatamint, fara ingrijire  a sanatatii.Ei nu au nici un interes pentru binele nostru. Si  primul om al tarii, este avid de bani si putere si pentru asta nimic nu ii sta in cale. Sint indignata si vreau ca atit cit mai traiesc, sa inceteze vi zarea neamului nostru.  Sa nu ne lasam caci, slabiciunea noastra ne va pierde ,  poate chiar definitiv.
Capul sus, pieptul inainte !!! papap
http://odorica.blogspot.com/

marți, 26 octombrie 2010

Mootto-uri de Amor

Motto-uri de AMOR
*Singurele lacrimi a caror amaraciune e deplina sunt acelea care nu cad pe pieptul nimanui si pe care nu le strange nimeni - F.de Lamennais
*Marile afectiuni au avantajul ca, dupa fericirea de a le fi simtit, ne ramane fericirea de a ne aminti de ele - Al.Dumas-fiul
*Nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plangi - G.G.Marquez
*Invata sa scrii durerile pe nisip si bucuriile pe stanca - Sf.Augustin
*Nu exista suparare pe care timpul sa nu o faca mai mica si mai usoara - Marcus Tullius Cicero
*Cand vrei sa uiti pe cineva, inseamna ca te gandesti la el - Jean de la Bruyere
*Secretul vietii nu este sa ai tot ceea ce iti doresti, ci sa-ti doresti tot ceea ce ai - autor necunoscut

*Nu merge inaintea mea, s-ar putea sa nu te urmez; nu marge in spatele meu, s-ar putea sa nu te conduc bine; mergi alaturi de mine si fii prietenul meu - Albert Camus
*Fii chiar tu cum ai vrea sa fie lumea - Mahatma Ganhi
*Ce tinem pentru noi e bun pierdut. Ce dam celor din jur e bun castigat - autor necunoscut
*De poti sa dai lumina din cuvant, nu-i decit tine altul mai bogat - Paula Romanescu
*Avem nevoie de multa iubire pt. a ierta, insa avem nevoie de si mai multa smerenie pentru a cere iertare. - autor necunoscut
*Nu te iubesc pt ca esti frumoasa, ci esti frumoasa pt ca te iubesc - autor necunoscut
*Acela care nu a iubit niciodata, inseamna ca nu a trait niciodata. - John Gay
*Cand iubesti puternic, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita. -Pascal
*Ce e dragostea? Nevoia de a iesi din tine insuti. -Ch. Baudelaire
*Cine umbla dupa iubire, n-o va gasi; cine-o da, o primeste inapoi.-autor necunoscut
*Cu cât judeci mai mult, cu atât iubesti mai putin. - Honore de Balzac
*Dragostea se naste cu un suras, creste cu un sarut si se termina cu o lacrima.-autor necunoscut
*Cand cineva va putea scrie cu un cub de gheatza pe soare inseamna ca te va iubi mai mult ca mine.-autor necunoscut
*Dragostea e ca o stafie. Multi vorbesc despre ea dar putini o vad intradevar -autor necunoscut
*Iubirea e o floare foarte placuta, dar trebuie sa ai curajul sa te duci s-o culegi de pe marginile unei prapastii înfricosatoare.
*Lacrimile sunt dreptul cel mai sfânt al celui ce sufera si mai ales al celui zdrobit de iubire.
*Adevarata dragoste e luminoasa ca zorile si tacuta ca mormantul.
*Iubeste, caci iubind vei invata sa suferi, iar suferind vei invata sa pretuiesti iubirea.
*Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine.
*Nu merita sa plângi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plangi.
*Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu înseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa.
*Un prieten adevarat te prinde de mana si îti atinge inima.
*Cea mai stranie forma de a îndeparta pe cineva este a sta lânga el si a sti ca nu-l vei putea avea niciodata.
*Nu înceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau.
*Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti întreaga lume.
*Nu îti petrece timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine.
*Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite înainte de a cunoaste persoana potrivita, pentru ca atunci când o vei cunoaste în sfârsit, sa stii sa fii recunoscator.
*Nu plânge pentru ca s-a terminat, zâmbeste pentru ca s-a petrecut.
*Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi încrederea si doar sa ai mai multa grija în cine ai încredere si a doua oara.
*Cauta sa devii un om mai bun si asigura-te ca stii cine esti tu înainte de a cunoaste pe cineva si a astepta ca acea persoana sa stie cine esti.
*Nu te agita atât, lucrurile cele mai bune se petrec atunci când le astepti mai putin.
*Sunt multe feluri de a frange o inima....Povestile sunt pline de inimi sfaramate din iubire,dar ceea ce,cu siguranta frange o inima este uciderea viselor ei-oricare ar fi acelea."Pearl Buck
*Cine a zis ca sexul este un raspuns? Sexul este o intrebare. "Da" este raspunsul. (Woody Allen)
*Daca te lasi de fumat, de baut si de femei nu traiesti mai mult...doar ca ti se pare ca timpul trece prea incet. (Clement Freud)
*Nu e bine sa fii obligat sa alegi intre Rai si Iad. Prieteni buni gasesti in ambele locuri. (Mark Twain)
*Dragostea e oarba? Nu. E doar putin presbita: nu vede nici un defect pana nu se indeparteaza putin. (Drew Barrymore)
*Orice optimist nu e decat un prost fericit. Desigur, pesimistul e doar prost. (Louis Bernanos)
*Culmea lenei este sa te scoli la sase dimineata ca sa ai mai mult timp de stat degeaba. (Tristan Bernard)
*Primul barbat care s-a insurat poate fi iertat. Ca nu stia ce-l asteapta. Ceilalti n-au nici o scuza. (Sacha Guiry)

luni, 25 octombrie 2010

Amor na Turquia

Venho através desse blog contar como esse país incrível mudou minha vida ... espero que num futuro próximo eu possa dizer que PARA SEMPRE!quinta-feira, 30 de setembro de 2010
Tanta coisa! Tanta coisa aconteceu! Tanta coisa pra contar!
Já estou de volta em casa ... depois de 13 dias.
O amor está muito maior e a saudade imensa!
Ficamos em Göreme e em Istanbul juntinhos juntinhos e juntinhos!
Estou cheia de amor dentro de mim ... e já contando os dias novamente pra ver o Lindo.

AMO AMO AMO
http://amorturquia.blogspot.com/

O FOARTE FRUMOASA POEZIE DE DRAGOSTE(DACA O TRADUC ISI PIERDE FARMECUL)

Blackfield - My Gift Of Silence

If I compiled
All my crimes and my lies into amnesty,
Would you come back to me,

The smile on my lips
Is a sign that I don't hear you leaving me,
And I don't hear my own soul scream,

I'll read your lips,
Watch your scarf play at your hips,
And I know its true,
But I don't hear him call to you,

Don't blame yourself,
Don't change yourself,
Just want to be over you say you feel love
Save you love,
Don't hate yourself,

If I compiled
All my crimes and my lies into amnesty,
Would you come back to me,

The smile on my lips
Is a sign that I dont hear you leaving me,
And I don't hear my own soul scream,

Don't blame yourself (Don't Blame Yourself),
Don't change yourself (Don't Change Yourself),
Just want to be (Just Want To Be) over you say (Over you say) you feel love (Don't change yourself)
Don't hate yourself.
http://roderrock.blogspot.com/

Miine Aviv Geffen


http://odorica.blogspot.com/

duminică, 24 octombrie 2010

Circuito de Corea,carrerra, victoria y liderato para Fernando

Se esperaban lluvias hoy y han acudido, salen tras el safety car, dan dos vueltas y ponen la bandera roja, tras una hora se reanuda tras el safety car, puede que no se corra las vueltas suficientes para repartir todos los puntos y se repartan la mitad ya que oscurecerá, tras la vuelta 17 se retuya en safety, Rosberg adelanta a Hamilto que tenía muchas ganas de que se corriera pero no le ha ido bien, Vettel se va aprovechándose de que ve mejor que nadie al ir primero, en la vuelta 19 fuera Webber que se le va el coche y se lleva por delante a Rosberg, sale el safety car, Trulli se toca con Senna y pierde el alerón delantero, se investigará este incidente, Di Gassi fuera, Schumi adelanta a Button,Button monta mixtos y pisa la línea en la salida a la pista, Buemi fuera en la vuelta 31, safety car de nuevo, entran Massa y Hamilton a cambiar neumáticos, Vettel entra en la 32 y Fernando también, mal cambio y Fernando sale a pista tras Hamilton, el problema ha sido que al mecánico de la rueda derecha ha tardado en ponerla, Fernando ha adelantado a Hamilton, Drive-through para Kovalainen, se pasó de velocidad en boxes, Petrov fuera en la 41, en la vuerlta 46 Fernando adelanta a Vettel oléeeeeeeeeeeee, rompe Vettel, ne la vuelta siguiente Kobayashi y Sutil se tocasn, este fuera, Button ha ido con tácticas cambiada y le ha ido muy mal, Jaime casi puntúa.

GRANDEEEEEEEEEEE



Oléeeeeeeeeeeeeeeeeeee , victoria y vuleta rápida y liderato de Fernando, gana y saca 11 puntos a Webber para el mundiall de pilotos, Hamilton segundo, tercero Massa, cuarto Schumi y quinto Kubica



Carrerrónnnnnnnnnnn del mejror, BRAVO, VIvAAAAAAAAAAAAAAA!



CAMPEÓN!!!





cavallino dijo...
PODEEEMOOOSSSSSSSSSSSSSSSS!!!!!!! GRANDE FERNANDOOOOOOO!!!!!!!!!!! GUAAAAUUUUUUUUUUU!!!!!!!!!!!!!! TOMA! TOMA! TOOOMAAAAAAA!!!!!!!! UN ABRAZOTE, SILVO! ¡¡¡¡¡¡¡VAMOS FERNANDO!!!!!! ¡¡¡¡PODEMOSSSSSSSSSSSS!!!!!!
silvo dijo...
Siempre creimos en él, y ahí está, clkaro que podemosssssssssssss!, grande un abrazo cavallino 
http://singurafelina.blogspot.com/

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Love in Nairobi Trailer de A Massai Branca

A atração pelo o oposto de forma extrema
Até onde pode chegar a determinação de uma pessoa disposta a abandonar todas as suas raízes por amor? Até que ponto são suportáveis os choques culturais vividos por uma européia branca de formação capitalista e um guerreiro Massai que abita praticamente no meio do mato?
A Massai Branca foi o primeiro livro de Corinne e se tornou um best-seller. Hofmann desde então escreveu dois outros livros "De volta da África" e "Reencontro em Barsaloi", que foram também best-sellersCorinne e Lketinga (os reais).

vineri, 22 octombrie 2010

Calendarul mayas a fost interpretat gresit, in 2012 nu v-a FII SFIRSITUL LUMII CI IN 2062 SAU 2112

Calendarul mayaş a fost interpretat greşit, iar în 2012 nu va fi sfârşitul lumii…poate în 2062 sau 2112

2012 sfarsitul lumiiAvem o ştire bună (sau una rea?) pentru cei care cred în apocalipsa mayaşă din 2012. Vestea bună e aceea că acel calendar mayaş celebru în toată lumea nu se va sfârşi pe 21 decembrie 2012 (şi astfel, nici lumea nu se va termina în 2012). Vestea rea e ceea că, dacă acest calendar nu se va sfârşi pe 21 decembrie 2102, atunci nimeni nu ştie când se va întâmpla acest lucru (sau poate că s-a întâmplat deja!), anunţă site-ul Yahoo News.
Într-o carte apărută recent în 2010 şi intitulată “Calendarele şi anii: astronomia şi timpul în lumea antică şi medievală”, într-un capitol separat despre calendarul mayaş (scris de Gerardo Aldana, profesor la Universitatea din California) se pune în discuţie faptul că procesul de conversie a datelor din calendarul mayaş în calendarul modern poate să fi greşit cu 50 sau chiar cu 100 de ani. Acest lucru ar pune sub semnul întrebării “apocalipsa 2012″ şi istoricitatea evenimentelor mayaşe.
Toată problema constă în faptul că acest calendar mayaş a fost convertit în calendarul gregorian, folosindu-se un calcul denumit “constanta GMT”, denumită aşa după iniţialele primilor trei cercetători în civilizaţia maya (Goodman, Martinez şi Thompson). O mare parte din opera lor a avut ca suport datele recuperate din documentele coloniale ce au fost scrise în limbajul mayaş şi în limba latină. Mai târziu, constanta GMT a fost sprijinită de antropologul şi lingvistul american Floyd Lounsbury, care a folosit datele din Tabelul “Dresden Codex Venus”, un calendar şi almanah mayaş care a schiţat datele mişcării planetei Venus.
Mulţi s-a folosit de munca lui Lounsbury pentru a dovedi că această constantă GMT este corectă. Dar munca sa e departe de a fi irefutabilă. Profesorul Aldana crede că interpretarea curentă a calendarului poate fi greşită. Aşadar, se pare că adepţii teoriei sfârşitului lumii în 2012 trebuie să-şi caute un alt calendar străvechi care să împlinească profeţiile apocaliptice.

http://lovendal.net/
http://singurafelina.blogspot.com/


Alphonse Capone(1899-1947)(cinta Dean Martin)

joi, 21 octombrie 2010

Suflet tatuat

Suflet tatuat. Tulburătoarea carte de amintiri a Ralucăi Sterian-Nathan a apărut recent şi în ţara noastră
Odiseea unei actriţe românce din boema pariziană
Actrița Raluca Sterian împreună cu soțul ei, Jean-Jacques Nathan. (Foto: Arhivă personală Ralucăi Sterian-Nathan)
articol
de GABRIELA LUPU
În urma persecuţiilor Securităţii şi după ce a fost otrăvită de două ori de colegele de scenă, actriţa româncă Raluca Sterian-Nathan a emigrat în Franţa în anii ‘60, unde a devenit un personaj-reper al boemei pariziene.
De curând, a apărut la editura Humanitas o carte tulburătoare, „Suflet tatuat”, ce cuprinde mărturiile Ralucăi Sterian-Nathan. Actriţă şi producătoare de film în Franţa, Raluca Sterian este născută într-o familie celebră din protipendada Bucureştilor. Ea este stră-strănepoată a marii actriţe Aristizza Romanescu, nepoată a pictoriţei Margareta Sterian, fiica unui arhitect renumit, medaliat la Olimpiada din 1924, organizator al Expoziţiei Universale din 1937, şi a unei intelectuale de origine evreiască, creştinată.
Din Bucureştiul comunist în Parisul cosmopolit
Cartea cuprinde amintiri din Bucureştiul celui de-al doilea război mondial populat de nazişti, dar şi mărturii terifiante despre teroarea instaurată de comunişti. Fiind dintr-o familie de „burghezi”, a avut mari probleme cu noua putere care avea o mare aversiune faţă de intelectuali. Pentru a putea, intra la facultatea de teatru, tânăra Raluca Sterian a trebuit să se angajeze un an ca muncitoare necalificată într-o uzină ca să-şi cureţe „dosarul” de originile nesănătoase. A reuşit totuşi să-şi împlinească visul de a face teatru. La Institut l-a avut profesor pe Ion Finteşteanu, despre care studenta Raluca Sterian spunea: „E un mare actor şi un profesor excelent. În plus, e comic. Tot ce-mi doresc. Tragedia o trăim în fiecare zi. S-o uităm aşadar”.
S-a căsătorit cu nepotul unui celebru editor francez
Pentru că era în, continuu persecutată de Securitate, în 1964 Raluca Sterian a părăsit definitiv ţara pentru a se stabili la Paris. Acolo l-a întâlnit pe Jean-Jacques Nathan, nepotul unui celebru editor francez de manuale şcolare, cu care a trăit o poveste înflăcărată de amor şi cu care, în cele din urmă, s-a şi căsătorit. „Am pierdut totul în viaţă, mai puţin accentul”, spune Raluca Sterian în cartea sa. Acest lucru nu a stat în calea succesului ei, ba chiar dimpotrivă. Accentul românesc o făcuse celebră şi pe Elvira Popescu pe scenele pariziene, mulţi critici de teatru fiind de părere că, de fapt, în el consta marele ei farmec. Având, pe lângă o educaţie aleasă, talent, umor şi mult şarm, Raluca Sterian-Nathan avea să se integreze perfect în peisajul artistic parizian. Iată ce spune despre ea Samuel Pisar, supravieţuitor al Holocaustului, cavaler al Legiunii de Onoare, cunoscut avocat de drept internaţional, cel ce a semnat prefaţa cărţii „Suflet tatuat”: „Invitat adesea în casa ei primitoare, am fost, fascinat să cinez cu Anouk Aimee, Charlotte Rampling sau Brigitte Fossey, să-i ascult pe Jean-Claude Brialy recitându-şi versurile, pe Ivry Gitlis făcându-şi Stradivariusul să plângă sau pe Pierre Bouteiller cântând la pian Gershwin şi Bernstein, sub privirea amuzată a maestrului Cristoph Eschenbach”, explică Pisar farmecul artistic cosmopolit ce se instaurase în casa Ralucăi Sterian-Nathan. „N-am fost deloc pregătit pentru tulburarea pe care am simţit-o citind manuscrisul ei, «Suflet tatuat», mărturiseşte Pisar.
„Am fost imediat absorbit de această dramatică odisee, începută, ca şi a mea (dar în sens invers), în ajunul celui de-al doilea război mondial, sub nazişti, şi continuată sub jugul stalinist, înainte de a-şi găsi pacea în braţele ospitaliere ale democraţiei şi culturii franceze”. În ciuda unui destin zbuciumat, Raluca Sterian a fost întotdeauna o optimistă incurabilă. Cartea sa are de altfel ca motto o cugetare a lui Ben-Gurion care exprimă perfect încrederea ei de nezdruncinat în ziua de mâine: „Cel ce nu crede în miracole nu este realist”. O altă deviză după care Raluca Sterian s-a ghidat în viaţă a fost o zicere a lui Emil Cioran (un alt româno-parizian celebru) care e o expresie impecabilă a modului în care reacţionează românii la provocări: „Nu există probleme pentru că nu există soluţii”. De aici vine probabil geniul „descurcării” la români, al felului de a ieşi mai mult prin triş decât prin luptă dreaptă din situaţiile-limită, iar în această privinţă, Raluca Sterian se declară „regina descurcăreţilor”. O altă trăsătură care o recomandă pe Raluca Sterian drept o româncă sadea este acel binecunoscut haz de necaz cu care românii şi-au îndulcit adesea zilele amare. Iată ce scria adolescenta Raluca Sterian, obligată să muncească în uzină, în jurnalul ei: „Cu partidul comunist e ca la uzină: strânge şurubul din ce în ce mai tare şi frica se răspândeşte în ţară ca o ceaţă sumbră. Oamenii fac puşcărie fără motiv. Circulă şi un banc: Doi prieteni se întâlnesc. Primul îl întreabă pe celălalt. «Ce mai ştii de Ion?» «E la puşcărie.» «Cât i-au dat?» „15 ani.» «Pentru ce?» «Pentru nimic.» «Imposibil. Pentru nimic nu se dau decât 10 ani.» ” Tot cu un inegalabil umor, ea numea interogatoriile de la Securitate „vizite la serviciul Tortură & Co”. Aşa se face că, deşi atât de triste în conţinut, amintirile Ralucăi Sterian sunt, în realitate, o adevărată lecţie de speranţă.
Tentative de asasinat
Pe când era actriţă la Teatrul Naţional din Iaşi, Raluca Sterian a avut de îndurat nu numai duşmănia autorităţilor comuniste, ci şi invidia colegelor de scenă. Urând-o de moarte pentru faptul că primea roluri principale şi pentru că avea o mare de admiratori, trei actriţe au încercat de două ori să o otrăvească. Prima dată, pe când se aflau în turneu la Chişinău, i-au strecurat otravă în mâncare, iar a doua oară i-au pus o substanţă extrem de toxică în rimel, actriţa fiind atunci la un pas de orbire.
http://odorica.blogspot.com/

Institucional Sau Paolo

marți, 19 octombrie 2010

Sergiu Celibidache' s Garden Trailer


http://odorica.blogspot.com/

Legionarii nostrii Sergiu Celibidache (1912-2006)

Dirijor. S’a nãscut la Roman în anul 1912. Urmeazã Facultatea de Matematici de la Iasi si Facultatea de Constructii din Bucuresti. Studiazã la Conservatorul din Iasi, apoi la cel din Bucuresti.
În anii ’30 face parte din Miscarea Legionarã.
Între anii 1936-1944 studiazã la Berlin la Universitatea Friedrich Wilhelm filosofia si matematica. Obtine doctorate în filosofie si muzicologie la Berlin.
Dirijor la Filarmonicii din Berlin între 1945-1952, dirijor al Orchestrei radiodifuziuniii din Stockholm (1962-1971), dirijor la Orchestrei din Stuttgart între 1972-1977 si al Filarmonicii din Berlin dupã 1979.
Profesor onorific al orasului Berlin în 1971, cetãtean de onoare al orasului München în 1992. Membru al Academiei Române din 1992. În 1993 primeste Marele Ordin German al Artelor „Maximilian“.

Sergiu Celibidache s-a născut în 1912, la Roman, în apropiere de Iaşi, oraş în care s-a ţi mutat când tatăl său, Demostene Celibidache a devenit prefect de Iaşi.
Aici a studiat compoziţie şi pian, manifestând un interes deosebit pentru muzică, dar deoarece tatăl său îi dorea o carieră politică, a fost îndreptat spre filosofie şi matematică. Cei doi au căzut de acord ca muzica să aştepte până după absolvirea Universităţii de matematică şi filosofie din Bucureşti, tatăl crezând că muzica este numai un capriciu de-al tânărului său fiu. După absolvire, viitorul muzician i-a arătat diploma tatălui său, după care l-a anunţat că va pleca la Bucureşti pentru a deveni compozitor. Tatăl a fost nemulţumit de alegerea fiului său, iar aceasta a fost ultima întâlnire dintre cei doi. Pe atunci Sergiu Celibidache avea în jur de 20 de ani.
În cele din urmă, a devenit cunoscut ca dirijor de excepţie, copozitorul Celibidache rămânând în umbra “vrăjitorului în frac”.
Ca dirijor, a avut numeroşi studenţi, printre care şi binecunoscutul dirijor Enrique Garcia Asensio. Prima întâlnire a acestuia cu Sergiu Celibidache a avut loc la Madrid, pe vremea când viitorul discipol era violonist al Orchestrei Naţionale a Spaniei. Asensio a asistat la un concert susţinut sub bagheta maestrului şi, deşi a fost impresionat, nu s-a orientat spre o cariera dirijorală. Prima sa experienţă ca dirijor a avut loc din întâmplare: Benito Lauret, dirijorul de atunci al orchestrei din care făcea parte, a suferit cu puţin timp înainte de un concert o operaţie de apendicită. Pentru a nu pierde banii pe care acesta i-ar fi adus membrilor orchestrei, instrumentiştii şi-au rugat colegul violonist să îi dirijeze. Lipsit de orice experienţă dirijorală anterioară, Asensio a acceptat în cele din urmă această propunere, rezultatul fiind surprinzător. Talentul dirijoral i-a fost recunoscut de întregul public. Nici această întâmplare, însă, nu l-a convins pe tânăr să renunţe la cariera de violonist. Aşa că a participat în calitate de interpret la un concurs de vioară. Numai că juriul a acordat premiul altui violonist, pe care Asensio îl considera mai slab pregătit decât el. Această dezamăgire l-a convins să se reorienteze spre o carieră de dirijorat. A început studiile la Munchen, în Germania, în 1960 preferând să studieze în Italia, la Siena, cu maestrul Sergiu Celibidache. A lucrat în acest timp şi ca frizer, pentru a se întrţine şi nu de puţine ori a fost chiar frizerul maestrului. Întâlnirea cu Celibidache a reprezentat cel mai important moment din cariera sa de dirijor, Asensio apreciind-o ca fiind ” mai importantă decât câştigarea celui mai important premiu de la cea mai mare loterie din lume”. Amintirile fostului student despre Celibidache sunt nenumărate, dat fiind faptul că acesta i-a fost apropiat din perioada 1960 până la moartea maestrului din 1996.
Asensio povesteşte că Celibidache avea obiceiul să cânte anumite măsuri din diferite piese, la diferite tempouri, cu eventuale improvizaţii, provocându-i pe cei din jur să recunoască măsura cântată. Dintre toţi, numai Asensio reuşea să găsească măsura.
Din punctul de vedere al maestrului, instrumentul perfect din punctul de vedere al expresivităţii era vocea umană prin faptul că pe notele grave, intensitatea sunetelor era scăzută, iar pe cele înalte- mai mare, ceea ce oferea tensiunea specifică fiecărei piese în funcţie de materialul sonor folosit. Cea mai importantă moştenire a dirijorului Asensio de la maestrul Sergiu Celibidache este dragostea pentru muzică. Celibidache nu cerea bani studenţilor pe care îi avea, deoarece făcea totul din pasiune, mai susţine Asensio, care de altfel procedează în acelaşi mod din aceeaşi dragoste pentru muzică. În 1973, discipolul i-a devenit asistent, la Bologna.
“Muzica nu este repetiţie, pentru că ea necesită timp. Iar timpul nu se repetă”, crede Asensio observându-se asemănarea cu concepţia lui Celibidache despre muzică: orice interpretare este diferită. Muzica într-adevăr nu se repetă. Pentru că repetiţia duce la mecanizare şi la pierderea trăirii autentice. Acesta este unul din motivele pentru care Sergiu Celibidache era cu totul împotriva înregistrărilor. Un alt motiv era că înregistrării îi lipsea dimensiunea spaţială a sunetului, dimensiune dată în condiţii de concert de proprietăţile acustice ale sălii în care avea loc concertul propriu-zis. Într-o zi, fiul maestrului, Serge Ioan Celibidache, i-a adus acestuia o înregistrare cu o orchestră şi i-a cerut maestrului să îşi spună părerea. Nu i-a plăcut înregistrarea, considerând interpretarea mult prea lentă. A rămas surprins când a aflat că cel care dirija acea orchestră era chiar el, această experienţă confirmându-i temerile.
Muzica era destinată să fie experienţă de moment, o trăire cu intensitate a clipei propriu-zise, nu o fotografie a unei trăiri, aşa cum era înregistrarea.
Şi ca o aplicaţie a acestei concepţii, când avea timp liber, Sergiu Celibidache se aşeza la pian şi improviza. Păstrase acest obicei încă de mic, pe când studia pianul. Profesoara de pian nu era prea interesată de ce făcea micul Celibidache la pian, aşa că acesta, când se plictisea, improviza pe temele pe care le studia, iar profesoara nu remarca nimic, ceea ce îl încuraja pe copil să exploreze şi mai mult.
Improviza şi jazz, muzică pe care o admira pentru libertatea pe care i-o oferea la interpretare. Nu asculta jazz, dar cânta cu placere, pentru că improvizaţia în sine era o manifestare a trăirii autentice a clipei. A şi făcut parte într-o vreme dintr-o formaţie de jazz care cânta la “Bolta rece”. Se spune că era cel mai ciudat membru al grupului muzical, deoarece în timp ce improviza la pian citea de obicei câte o carte.
A murit în anul 1996, lăsând pe lângă o moştenire spirituală foarte valoroasă, imaginea unui om care a trăit pentru muzică, un exemplu pentru cei care încă nu îndrăznesc să se dedice complet acestei arte. Unul dintre puţinele regrete ale maestrului a fost că fiul său a ales regia în locul muzicii, acest fapt reprezentând o dovadă directă a împlinirii pe care i-a adus-o muzica.
Compozitorul Sergiu Celibidache va sta în umbra dirijorului până când cineva îl va descoperi. Interesant este faptul că el a refuzat să îşi cânte propriile compoziţii în public, pentru că din punctul lui de vedere, valoarea lucrărilor sale trebuie descoperită şi evaluată de o conştiinţă muzicală obiectivă.

http://agonia.ro
http://garduldefier.wordpress.com/ 
http://odorica.blogspot.com/

Salut Furkan !

Tic, Tac ...

Salut prieteni, Khuoy si Jeff

luni, 18 octombrie 2010

S T O P


ROMÂNI, FIȚI ALĂTURI DE ARMATĂ, in data de 25 octombrie! ARĂTAȚI CĂ VĂ PASĂ! OFIȚERI DIN SRI, MapN, SIE, ANP, ANV, SPP, STS, POLIȚIE, JANDARMERIE, IESIŢI ÎN STRADĂ! Să punem PUNCT!!!



STIMATI COLEGI! TRAIM VREMURI ISTORICE, MOMENTE DE RASCRUCE IN ISTORIA ARMATEI ROMANE – SI NE INTREBAM ACUM… MAI EXISTA RESPECT SI ONOARE PENTRU ACEASTA INSTITUTIE? CEEA CE FAC GUVERNANTII NOSTRI, CU FUNCTII MARI IN STAT, DE A INSTIGA UNELE CATEGORII SOCIO-PROFESINALE IMPOTRIVA ALTORA, ESTE UN LUCRU GRAV, CU URMARI CE NU POT FI ANTICIPATE. IN OPINIA NOASTRA, SE IMPUNE CA INSTITUTIILE STATULUI CU RESPONSABILITATI IN DOMENIU, SA SE AUTOSESIZEZE SI SA CURME ACEASTA FORMA DE INSTIGARE A CETATENILOR ROMANIEI! IN ULTIMA PERIOADA DE TIMP, S-A CONSTATAT O INTENSIFICARE A ACTIUNILOR OSTILE IMPOTRIVA ARMATEI ROMANE, A CELOR CARE AU DESERVIT SUB ARME, ACTIUNI IRESPONSABILE SI RAUVOITOARE, EXERCITATE DE INALTII DEMNITARI AI STATULUI, LOVIND IN ACEASTA INSTITUTIE CARE A FOST (SI VA CONTINUA SA RAMANA) UN ORGANISM VIU, SI CARE ARE UN ROL PRIMORDIAL IN VIATA STATULUI ROMAN! DEOARECE, IN ULTIMUL TIMP, SUBSEMNATII, IMPREUNA CU ALTE MII DE CADRE MILITARE TRECUTE IN REZERVA IN CONFORMITATE CU OG7/1998 SI LEGEA NR 164/2001 PRIVIND PENSIILE MILITARE DE STAT, AM FOST SUB TIRUL PERMANENT AL ACTUALULUI GUVERN (DAR SI A CELUI TRECUT), VIZAVI DE “PENSIILE NESIMTITE” SI “CUMULAREA PENSIE-SALARIU”, NE PERMITEM, ATIT IN NUMELE NOSTRU, DAR SI ALTORA, NEMULTUMITI DE ACTUALA SITUATIE, SA ADUCEM LA CUNOSTINTA ACTUALEI GUVERNARI URMATOARELE:
Citeste mai mult...
http://exploziv-news.ro/ 
http://odorica.blogspot.com

Confucius (551 i.Hr.-479 i.Hr) invatat chinez

"INVATA SI DIN CIND IN CIND REPETA, NU-I ASA CA-TI PRODUCE BUCURIE?"

Cele mai vechi date biografice, înserate în opera istoricului Sima Qian, sunt deja impregnate de legendă. Descendent al unei familii princiare din satul Song, Confucius a ocupat înalte funcții oficiale la curtea suveranilor Lu (actuala prov. Shandong), petrece călătorind cei 13 ani ai unui exil început in 496, revine apoi în Lu, unde își încheie viața.
Dobândind o mare faima ca învațat și dascăl, Confucius organizează o școala la care s-au adunat potrivit tradiției, 3000 de elevi. Discursurile, reflecțiile, aforismele culese de discipolii săi au fost grupate in 20 de secțiuni ale lucrării „Cugetări” (Lunyu); aceasta este singura dintre cele 5 opere clasice ale confucianismului la care Confucius a colaborat personal. Confucius este prima personalitate a culturii chineze care a pus bazele unei concepții filozofice sistemice. Gândirea sa este mai mult o doctrină etico-politică decât un sistem filozofic propriu-zis, interesul practic depășește ín preocupările sale determinarea teoretică. Natura ar fi pătrunsă de o esență divina-„cerească” - din care s-ar desprinde natura umană și ea, în ultimă analiză, tot „cerească”. Problema de la care a plecat Confucius a fost modalitatea de guvernare care să asigure ordinea în stat și societate. Buna înțelegere între oameni și ordinea în societate se obțin numai prin desăvîrșirea interioară a individului și prin supunerea lui structurilor statale și culturale existente. Realizarea acestui ideal al desăvârșirii se face prin perfecta cunoastere a trecutului istoric, prin respectarea riturilor, obiceiurilor și tradițiilor ancestrale, prin subordonarea față de suveran si instituțiile statului. Virtuțile admirate de Confucius rămân pietatea filială, respectul față de frate, loialitatea, înțelepciunea, iubirea, curajul - calități proprii modelului de viață al aristocrației. Virtutea cardinală rămâne în ren (omenia, principiul iubirii umane). El a lăsat fără răspuns întrebarea dacă omul este bun sau nu de la natură. Din învățătura sa s-au desprins diferite linii de găndire și școli, fie filozofice, fie religioase, confucianismul, devenit ideologia oficială a monarhiei chineze în timpul celor două dinastii Han (206 î.Hr. - 220 d.Hr.) răspăndindu-se in antichitate și în ev. mediu în Corea, Pen.Indochina, Japonia.



Prezentare tradiţională
Opera cea mai importantă a ce a influențat in mod deosebit filozofia din Asia răsăriteană este Lunyu. Conține patru elemente de bază a filozofiei lui Confucius:
  • Umanitate (仁 ren),
  • Dreptate (義 yi),
  • Pietate (孝 xiao)
  • Cavalerism (禮 li).
În afară de acestea prioritatea majoră este acordată învățatului. Primul cuvânt din opera Lunyu fiind „învață“:

duminică, 17 octombrie 2010

Antounio Salut !!!!

Poezii impertinente de Ion Pribeagu(1887-1971) Pandele

Bunicuţa lui Pandele
De pe strada Ghica Tei
A băgat discret de seamă
Cum că nepoţelul ei,
Când nu-i observat de nimeni,
Nici de Ţonc, nici de Rodica,
Lasă orice jucărie
Şi se joacă cu puţica.
Şi i-a zis: – Pandele dragă,
Vai de mine, nu-i frumos!
Vezi pe domnul cel de colo,
Ăla grasu’ şi burtos?
Tot aşa o burtă mare,
I-a spus tainic bunicuţa,
O să-ţi crească, de vreodată
Ai să te mai joci cu puţa!
Rău s-a speriat Pandele,
Şi ofta cu-nfrigurare
Când gândea c-are să-i crească
Tot aşa o burtă mare;
Dar primind cadou o tobă
Şi un cerc şi o maimuţă,
De atuncea, niciodată
Nu s-a mai atins de puţă.
Şi-ntr-o zi, trecând pe stradă,
Într-o zi înnourată,
A văzut şezând pe-o bancă
O femeie-nsărcinată.
Şi-a strigat în gura mare,
De-a roşit şi bunicuţa:
- Vezi ce ai păţit, cucoană,
Dacă te-ai jucat cu puţa!

http://odorica.blogspot.com/

sâmbătă, 16 octombrie 2010

NERECUNOSTINTA, AROGANTA SI MAGARIE

Toată Europa ne ia în râs . Au uitat denumirea de român şi au înlocuit-o cu cea de rom . Au uitat contribuţiile noastre în ştiinţă , cultură şi din punct de vedere istoric şi ne cataloghează ca hoţi , tâlhari , ucigaşi şi alte apelative care pentru ei reprezintă o ameninţare , pentru omul de rând dar şi pentru integritatea naţională şi culturală.
Ce uită Vestul însă , este că , dacă nu ţineau piept românii atâtor popoare care au tot încercat să ajungă în interiorul continentului şi dacă nu-i „trimiteau acasă” , nu ar fi ajuns niciodată unde sunt astăzi .
Este normal că Franţa de exemplu a avut timp să se dezvolte în domeniul agricol , dacă în Evul mediu noi trebuia să pârjolim pământul pentru a-i înfometa pe inamici ; iar când francezii aristocraţi îşi petreceau timpul prin celebrele lor saloane , având timp de gândire şi de socializare , făcându-şi griji doar pentru un eventual conflict minor cu Anglia , noi pierdeam un sfert din populaţie în încercarea de a supravieţui ca neam , în războaie cu Polonia şi Turcia .
Voi rămâne tot la Hexagon . Ei ne acuză că avem grave probleme cu minoritarii şi trebuie să găsim o soluţie . Ne spun că aşa ceva nu este posibil în secolul 21 , că e inuman ce se întamplă . Din nou , Franţa să se uite în ograda proprie . Au probleme mult mai grave decât noi . După ce aproape o treime din populaţie a pierit la sfârşitul celui de-al doilea război mondial , au aplicat o politică pentru sporirea demografiei . Însă , pentru că era greu ca prin mijloace proprii să reuşească , au aplicat o nouă variantă : naţionalizarea imigranţilor veniţi din fostele lor colonii . Aşadar , odată venită oportunitatea , sute de mii de magrebieni au imigrat şi au invadat într-un fel sau altul Franţa . Iar astăzi , cea mai mare rată a infracţionalităţii este din cauza lor , cele mai însemnate proteste la fel , iar , demografic vorbind , îi vor depăşi în maxim 20 de ani pe francezi . Aşadar , încă odata spun , să se uite în propria ogradă şi să se abţină de la injurii şi acuze .
Pe plan cultural , suntem mereu acuzaţi că avem o ţară săracă din acest punct de vedere , că trebuie lucrat la acest capitol , că suntem cei mai puţin culţi europeni şi că nu vom putea ajunge la un nivel preferat de UE . Încă odată , o dovadă crasă de nerecunoştinţă , de ignoranţă şi nesimţire . În primul rând , noi nu vrem să fim în UE şi nici la un nivel impus de ei , pentru că suntem peste . Valorile tradiţionale româneşti şi obiceiurile şi cultura populară , depăşeşte cu mult orice alta de pe „Batrânul Continent” , iar tot din România , minţi luminate au dat lecţii la Paris şi Viena şi au reprezentat modele de inspiraţie pentru generaţii întregi . Astăzi , studenţii români umplu cele mai prestigioase Universităţi ale lumii şi doctoranzi români sunt şefi de echipa la cele mai importante firme ale lumii ...şi cu condiţiile din România , unde ca intelectual nu ne putem bucura încă de un statut prea privilegiat şi unde posibilităţile sunt mici din mai toate punctele de vedere , dar prin muncă şi dăruinţă , orice este posibil .
Aşadar , scumpă Europă , noi nu te vrem , dar atât timp cât coexistăm pe acest continent , învaţă să ne respecţi , să iei ca model ceea ce facem noi şi să îţi rezolvi propriile probleme înainte de a te lua de alţii.
Ruşine !
http://panaiteovidiu.blogspot.com/ 
http://odorica.blogspot.com/

vineri, 15 octombrie 2010

MAIMUTOIUL DE LEHEL "LIDERUL "LEGIUNII SECUIESTI"

Lehel, originar din Tar-gu Mures, are 30 de ani si de cateva luni este plecat in Spania, in orasul Pamplona, unde s-a angajat la o fir-ma de paza. Considerat un important lider al “Legiunii Secuiesti”, Lehel nu se sfieste sa-i instige pe maghiari impotriva romanilor, cu sloganuri de genul: “Transilvania e a noastra! Nu va puneti cu secuii! S-au intors haiducii, asa ca temeti-va, romanilor!” Pe langa serviciul de la firma de paza si “functia” de lider al extremistilor, targ-mu-re-sa-nul mai are si alte inde-let-niciri. R-e-por-terii CANCAN au descoperit pe un site de-dicat luptei pentru in-de-pendenta Tinutului Se-cuiesc mai multe fotografii ale lui Lehel, in care acesta se mandreste cu plantatia de canabis de la el de-a-casa. Ca sa demonstre-ze ca a crescut cu mana lui “iarba”, Lehel a postat poze cu etapele de crestere ale plan-telor, de cand au rasarit, pana au devenit tufe mari, inalte de aproape 1,5 m.
“Szekely Legio”, grupare paramilitara
“Legiunea Secuiasca este formata din tineri de cetatenie romana de etnie maghiara, dar si din membri ai unor grupari de extrema dreapta din Ungaria. Ei lupta pentru “apararea Tinutului Secuiesc, a democratiei, libertatii si faurirea sta-tului de drept”". “Legionarii” nu se rezuma doar la lozinci si sloganuri, ci organizeaza tabere de antrenament in Muntii Ciucului, unde invata tehnici si strategii de lupta specifice organizatiilor paramilitare.
http://www.cancan.ro
Drogatii  din “legiunea secuiasca” 
http://garduldefier.wordpress.com/
http://odorica.blogspot.com/

joi, 14 octombrie 2010

Massa:"Ahora que el equipo esta centrado en una dura lucha con dos metas en mente, todos debemos dar el 110%"

El piloto de Ferrari, Felipe Massa, se ha mostrado agradecido al equipo por el apoyo que éste le ha dado a pesar de los decepcionantes resultados de esta temporada.
"A pesar de que paso por un momento particularmente difícil, por la escasa suerte que he tenido en las últimas carreras, sé que puedo contar con el apoyo del equipo, que siempre está a mi lado al 100%, sobre todo en los momentos difíciles", dijo este jueves el piloto brasileño en la web de Ferrari.


"Estoy muy contento por leer lo que nuestro presidente Montezemolo dijo después de Japón. Saber que tiene fe en mí es algo que aprecio; él tiene un gran conocimiento del deporte y sabe que a veces se pasa por momentos duros. El hecho de que me apoye es siempre importante", declaró.
El brasileño insistió en que tiene la determinación para dar toda la ayuda al equipo en las últimas carreras de la temporada. "Mi deseo es hacer todo lo bien posible para mí y para el equipo, como siempre he hecho desde que empecé en la Fórmula 1", añadió Massa.
"Ahora que el equipo está centrado en una dura lucha con dos metas en mente, todos debemos dar el 110% en conseguir estos éxitos y esto es lo que yo haré en las restantes semanas de la temporada", explicó, si bien, dejó claro que "el Mundial de Constructores está bastante difícil".
Felipe Massa, que no pasó de la primera curva en el pasado Gran Premio de Japón, explicó que "cuando empiezas desde la sexta fila de la parrilla, tienes siempre alguna posibilidad de verte envuelto en algún lío y esto es exactamente lo que sucedió, Fue un domingo muy malo para mí", finalizó.



marca



Mas del 100% no existe y el mismo 100% es la perfección, por lo cual se puede pensar que es inalcanzable prácticamente, con que estés donde puedas con tu coche que es de los mejores ya es suficiente, el euipo está en dos objetivos todo el campeonato, saliendo más adelante se reducen los riesgos de no acabar un gran premio, así que me alegro de verte con ánimo, vamos que hay que pelear conmucha gente, hay que quedar delante de Rosberg que su coche no ha ido muy bien esta temporada e intentar conseguir los obbetivos de la escudería

jueves 14 de octubre de 2010

http://singurafelina.blogspot.com/

Traditii si superstitii

Ce trebuie sa faci si sa nu faci in zilele saptamanii

Ce trebuie sa faci si sa nu faci in zilele saptamanii, din punct de vedere al superstitiilor din Romania:
1) Lunea este capul saptamanii. Nu este bine – zic superstitiosii – sa dai nimic din casa ca este bucluc, si ai sa tot dai saptamana intreaga. Nu e bine nici sa lucrezi nimic afara din casa. N-ai sa sapi, n-ai sa seceri, nici sa aduni fan, nici macar sa culegi surcele. Vai de mine, nu stii surata ca lunea este rea de apa? Aduce ploaie si inecuri; si de lucrezi lunea, de esti fata, nu-ti mai creste parul, si-ti cade de esti nevasta. S-apoi ce sa mai lucrezi lunea? Nu esti destul de obosita de la hora de ieri, si nu tie capul ca oala sparta de la puiul de chef ce sa incins la carciuma? Las-ca este mare saptamana, este destula vreme si de lucrat!
2) Martea nu este bine de plecat la drum, nici sa iesi la camp, ca este rea de boala si de lupi. Te pui cu necuratul? Ba si muma padurii se tine de tine, si Dragaica, ba te umfla si Rusaliile, si ramai oloaga. Bata-te pustia furca, da sa nu mai vezi in casa fir de ata in viata ta si sa n-ai camasa cu ce sa te imbraci cand ii muri, si mana pe furca martea sa n-o pui.
3) Sa traiesti cinstita miercuri, ca este zi mare si mijloc de saptamana. Cine-o pune mana pe sita sa cearna, focul lui Dumnezeu cerne pe capul ei. Si bube sa faca pe cap, albe ca taratele ce raman in sita si junghiuri prin cruce, si sa nu aiba astampar, ca si faina cand o cerni, si framantata sa fie de necazuri si de rele ca aluatul din albie, cand il framanti. Nu este bine miercurea nici sa bati porumb, nici sa alegi fasole s-o pui la foc, nici sa speli hainele, nici sa intinzi panza la soare, caci toate asa ti se intampla, cum le faci pe semnul lucrarii, si batuta ai sa fii de draci in bezna, ca porumbul in saci, si intinsa pe carbuni aprinsi, ca o panza la soare, si invartita in cazanul iadului, ca o camasa care o invarti in maini sa scoti murdaria din ea, si cum storci camasa uda dupa ce o invartesti sul, asa te-or stoarce balaurii intre ghiare in cealalta lume.
4) Joi este zi legata: Cine fierbe camasi ori face lesie joia, ori cine pune closca ori ia ouale din cuibar, vai de ea si de satul ei, ca peste capul ei se vor aduce junghiuri si sagetaturi; iar peste sat piatra cat nucile, fulgere si trasnete. Cine se spala joia isi aduce boala in oase si urat in casa. Numai cheful este bun joia si petitul, apoi logodnele si nuntile cu ospetele, ca de obicei!
5) O, d-apoi Vinerea, sfanta sfintelor si ziua luminilor. Vinerea nu este bine sa lucrezi nimic pe sfanta lume, ca toate relele din lume stau in mana sfintei Vineri. Cine coase, isi coase gura, cine toarce, isi toarce matele, cine tese, isi scoate singur ochii pe cealalta lume… ei, dar astea sunt nimicuri! Cine-si taie unghiile, isi pune spini pe drumul pe care va merge ea desculta la judecata, cine se spala pe maini, n-are parte de coliva; iar cine atata focul, isi atata focul de sub cazanul in care va fierbe ea in iad. Mai poftim, daca esti femeie cuminte, sa lucrezi vinerea.
6) Sambata este ziua mortilor. Cine matura prin casa, cine asterne patul, cine aduce apa… supara pe morti, caci ei cred ca le stai cu matura de paza si-i alungi, si ca nu le dai voie sa se odihneasca in casa ta si in patul tau. Sa nu te puie Dumnezeu sa pleci la drum sambata ca si martea, caci in aceste doua zile a fost urzeala lumii: martea s-a pornit lumea si sambata s-a incheiat si este rau de te pui cu Dumnezeu la intrecere. Moarte napraznica iti vine, daca te apuci sa cosi camasa sambata! De cinstit este bine sa te cinstesti sambata, ca de bei ceva, bei pentru sufletul mortilor, ca este ziua pomenilor.
7) Singura biata Duminica este zi cu ingaduiala. Vineri n-ai putut carpi ceva la haine si camasi, ca este cu primejdie. Sambata n-ai putut sa te speli si sa te piepteni pe cap, ca „scormonesti mortii”. Duminica de!… mai cosi ici-colea, ca doar Dumnezeu stie ca ai copii si trebuie sa le carpesti peticele, si te iarta. Si sa te speli pe cap este bine; dar cand o fi preotul in Biserica – dar cand vrei? Ca dupa sfanta slujba sa fii si tu gata de carciuma, ca se aduna crestinii (de forma goala) si incepe si hora s-apoi, trebuie sa fii si tu acolo de la inceput.
http://lovendal.net/
http://odorica.blogspot.com/

miercuri, 13 octombrie 2010

Igiena

Iata cateva lucruri interesante din istorie privind Igiena:

Imbaierea Data viitoare cand va spalati pe maini si apa e un pic mai rece decat v-ati dori, comparati situatia cu modul in care se spalau englezii prin anul 1500. Nuntile aveau loc in general in luna iunie, pentru ca singura baie din an se facea in luna mai si in prima luna a verii viitorii soti inca miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja imbibat de "miresmele" transpiratiei si ca sa mascheze cat de cat mirosul neplacut, miresele purtau in brate un buchet de flori (de aici a ramas obiceiul buchetului purtat de mireasa!) ; "Cada" era, de fapt, un butoi mare, plin cu apa calda. Stapanul casei avea privilegiul de a se imbaia primul, in apa curata. In aceeasi apa urmau la spalat, rand pe rand, fiii si restul persoanelor de sex masculin din familie. Apoi venea randul femeilor si, la sfarsit, al copiilor, in ordinea descrescatoare a varstelor. In final, apaera atat de murdara, incat puteai pierde un bebelus prin ea. De atunci dateaza la britanici vorba "Nu arunca pruncul odata cu apa in care te-ai spalat". Regina Elisabeta I a Angliei a ramas celebra si prin urmatoarea declaratie, facuta cu mandrie: "Fie ca e nevoie sau nu, eu o data la trei luni ma spal !"

"Ploua cu pisici si caini":
Casele erau acoperite cu snopi de paie sau coceni, fara scanduri dedesubt. Acoperisul casei era singurul loc in care animalele se puteau adaposti de frig. Drept pentru care cainii, pisicile si alte vietati mai mici (soareci, gandaci etc.) se cuibareau in paiele care acopereau casa.. Cand ploua, paiele deveneau alunecoase si animalele cadeau uneori direct peste oameni. In acea perioada a aparut zicala "Ploua cu pisici si caini". Adapostirea animalelor in acoperis a fost si motivul pentru care s-a inventat baldachinul. Insecte sau diverse materii fecale puteau murdari asternutul la orice ora. Cineva a avut geniala idee de a intinde deasupra patului un cearsaf, pentru protectie...  


Pragul:
Bogatasii isi faceau podeaua casei din dale de piatra, care deveneau alunecoase pe vreme umeda. Pentru marirea aderentei in timpul mersului, se presara prin casa pleava. Reimprospatate succesiv, straturile de pleava amestecata cu apa atingeau uneori grosimi apreciabile. La deschiderea usii de la intrare, exista pericolul ca amestecul de pleava cu apa sa curga afara din casa. Problema a fost rezolvata prin inventarea pragului.  

Rosiile sunt otravitoare:
Pe vremea aceea, in fiecare bucatarie exista un cazan metalic mare, atarnat deasupra focului, pentru gatit. Carnea era destul de rara, asa ca oamenii mancau mai mult fiertura de legume. In zeama ce ramanea de seara se adaugau a doua zi apa si legumele si tot asa. Astfel, o parte din mancare ajungea sa fie veche de saptamani. Cei mai instariti mancau din vase realizate dintr-un aliaj care continea si plumb, pentru ca acesta putea fi prelucrat mai usor. Alimentele acide dizolvau plumbul, care ajungea in organism si provoca otravirea sau chiar moartea. Din aceasta cauza, rosiile au fost considerate in urmatorii 350 de ani ca fiind otravitoare.  

Farfurii din coaja de paine: Saracii mancau din niste bucati de lemn scobite, care tineau loc de farfurii. Vasele se mai faceau si din paine foarte veche, din care se scotea miezul si care rezistau cateva mese bune. Ambele variante de "farfurii" nu erau spalate niciodata dupa folosire.. Painea se impartea intre membrii familiei, in functie de statutul fiecaruia. Cei care munceau capatau coaja inferioara, din partea de jos a painii, restul familiei - partea din mijloc, mai mult miez - iar oaspetii primeau coaja superioara.  


Priveghiul:
Pentru baut rachiu sau whisky erau folosite cesti din plumb. Combinatia alcool-plumb fiind atat de toxica incat ii scotea pe multi din uz pentru cateva zile. Chefliii gasiti intinsi pe marginea drumului erau considerati morti si pregatiti pentru inmormintare. Inainte insa de a fi ingropati li se mai dadea o sansa - erau asezati pe masa din bucatarie timp de cateva zile. Asteptind ca "mortul" sa-si revina - ceea ce se intampla de multe ori , rudele si prietenii mancau si beau in jurul mesei. Asa a aparut obiceiul priveghiului.  


Salvat de clopotel:
Cei care din greseala erau ingropati de vii erau salvati de un clopotel. Teritoriul Angliei este locuit de multi, multi ani, asa ca, la inceputul secolului al XVI-lea, a inceput sa fie criza de locuri de veci. Solutia a fost scoaterea sicrielor mai vechi, depunerea osemintelor in niste depozite si refolosirea spatiului pentru un mort "proaspat". La deschiderea vechilor sicrie s-a constatat ca unul din 25 era zgariat de unghii pe interior. Dandu-si seama ca unii semeni de-ai lor au fost ingropati de vii, englezii au inventat un mecanism de salvare a celor ingropati de vii. De mana "mortului" era legata o sfoara, care, printr-o gaura in sicriu, era legata la un clopotel, montat langa mormant. Patrulele din cimitir supravegheau clopoteii. De aici vine vorba "saved by the bell" ("salvat de clopotel").  

Sa mai zica cineva ca istoria e plictisitoare...

http://odorica.blogspot.com/ 

Scrisoarea a 3 a

de Daniela Ciolpan
La un semn, deschisă-i calea şi coboară din maşină,
Împărţind bezele-n dreapta şi în stânga, o blondină.
– Tu eşti, şefu? – Da, frumoaso. – Am venit să te mai văd
Şi să stăm la sfat, Traiane, că în ţară … e prăpăd !!!…..
– Orice gând ai, păpuşico, şi-orice inima-ţi dictează,
Ai ales corect momentul, şezi colea şi croşetează!
Sau, cât scot la sticla asta nenorocitul de dop,
Vezi că, după draperie, ai o mătură şi-un mop!
După ce ştergi bine praful, deapănă-ţi în tihnă sculul,
Însă ia aminte bine la tot ce-ţi zice masculul!
Noaptea asta petrecută la Palat n-ai s-o regreţi
Şi-o să vrei şi altădată experienţa s-o repeţi.
Hă, hă, hă, n-ai vrea, frumoaso, să ne şi distrăm puţin
Şi s-o punem de-o scenetă cu… biletul lui Călin?
Mi-amintesc, cam vag, din şcoală, c-a scris unul o scrisoare
Despre Baiazid şi Mircea. N-o fi fost Vlahuţă, oare?
Chiar de nu sunt eu prea sigur cum stă treaba în scrisoare
Şi cam ce-o fi zis poetul, hai să facem o-ncercare!
Chiar cu riscul de-a mă pune opozanţii mei la zid,
Fii tu Mircea, dar nu Geoană, iar eu fi-voi Baiazid
Şi-o să-ţi demonstrez, drăguţo, că nu este nicio bârfă
Când se spune, de când lumea, că politica-i o târfă!
Aşadar, să bată gongul şi da capo cu scrisoarea,
Eu sunt turcul, tu eşti Mircea, iată mi-am făcut intrarea:
– Tu eşti Mircea? – Da-Împărate. – Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta parcare într-un câmp plin de ciulini!
– Orice gând ai, Împărate, şi orice pofteşti a face,
Să lăsăm ameninţarea şi să discutăm în pace!
Despre treaba cu parcarea, însă, Doamne, să ne ierţi,
Căci, fiind la Primărie, pentru ea primit-ai şperţ,
Ţi-a adus Cocoş, Mărite, sarsanale cu parale,
Să ne dai ceva şi nouă din moşia dumitale.
De-o fi una, de-o fi alta, pentru noi ce este scris,
Bucuroşi le-om face toate, Împărate, cum ai zis…
Dar, când eu ţi-am stat alături la bucurii şi necaz,
Tu te-mpiedici de-o parcare şi faci azi atâta caz?
- O, tu nici visezi, frumoaso, câţi în calea mea s-au pus,
Toată floarea ce vestită a regimului apus,
Mafioţi de pretutindeni, oligarhi, moguli s-adună
Să dea piept cu marinarul suspendat pentru o lună.
Pesedişti pe care ţara nu putea a-i mai încape
Începură, pe la spate şi prin faţă, să mă sape,
Hotărâţi să mă doboare, năvăliră toţi, ca chiorii,
Liberalii lui Patriciu, ungurii, consevatorii,
Oastea lui Vadim Tribunul, risipită pe coclauri,
Ar fi vrut şi ea să smulgă, de pe frunte-mi, mândrii lauri,
Şarpele crescut la sânu-mi, ajuns mare pe la PIN,
Mă-mproşca, de pe ecrane, Guşă, cu al lui venin.
Adunaţi pe Dealul Spirii, vreo treisute douăjdoi,
În a lor nesăbuinţă, îmi declarară război,
Ca bezmeticii, porniră, de la Parlament, asaltul,
Nea Ion, cu trei mandate puse unul peste altul,
Agita, deasupra hoardei, ca pe un stindard, toiagul
Şi, punându-mi sula-n coaste, m-ar fi vrut răpus – moşneagul.
Când văzui a lor mulţime, câtă frunză au copacii,
M-apucară, dintr-o dată, păsărica mea, toţi dracii !
Şi-am jurat ca, peste dânşii, să trec falnic, fără păs,
Cum trecui odinioară peste Roman şi Duvăz.
N-am avut decât cu mâna sau cu ochiu-a face semn,
Şi-apăru Boc, la comandă, pe căluţul lui de lemn,
Stolojan, cu mercenarii, a picat şi el la ţanc,
Lovind hoardele din spate şi-mpungându-le din flanc,
Vorbă mi-a trimis Becali că-i şi el la Golden Blitz
Şi m-aşteaptă, după luptă, să ne răcorim c-un şpriţ.
El, „războinicul luminii”? Hahalera de la Steaua
Se gândea la băutură, când mie-mi crăpa măseaua!
La referendum, văzut-ai gloatele cum au venit,
Ca să steie împrejuru-mi, ca un zid de neclintit?
Explicaţia e simplă, căci acest stupid norod
M-a văzut, cu muncitorii, la Mărăcineni, pe pod,
M-a văzut cum, în mulţime, baie fac mai des ca-n cadă
Şi să fac cu dânşii poze, puradeii vin grămadă,
Iar ţăranii, peste care a trecut din nou potopul,
Îşi pun voturile-n urnă, cum scot eu, la sticlă, dopul.
Chiar de-aş da şi foc Cetăţii, precum legendarul Nero,
S-or găsi să mă aclame mulţi la kilometrul zero,
De-asta n-am eu a mă teme de aceste mici lichele
Ce se pun de-a curmezişul la ambiţiile mele.
Dumitrescu şi o haită (cum să zic:) de… piţifelnici,
Prin studiouri mă latră zi de zi. Nişte nemernici
Ce-şi închipuie că, poate, mă apucă tremuriciul
Dacă vor da iar pe sticlă filmuleţul lui Patriciu.
Analişti cu ochii umezi şi cerniţi în cerul gurii,
Pe la cele trei Antene, zilnic, îşi tocesc condurii
Şi încearcă, în talk-sow-ul nu ştiu cărui găozar,
Toţi să scormone trecutu-mi de ministru şi primar.
Între noi rămână vorba, fără foc nici fum nu iese,
Dar nu ai fi vrut, păpuşă, de-ale lor vorbe să-mi pese,
C-am semnat, la Capitală, precum primarul (pardon!)
Şi terenuri, vile, parcuri le-am dat unora plocon.
Multe am făcut în viaţă, dar cea mai de preţ ispravă
E că, din întreaga flotă, n-am păstrat nicio epavă,
Dar, când nu petrec prin crâşme, nopţile dorm fără frică,
Pentru c-am urmat întocmai strategia lui Petrică
Şi, văzând şi eu în nave un morman de fiare vechi,
Am vândut, pe mai nimica, vasele, perechi, perechi.
Dar, văd că nu stai degeaba şi croşetezi cu mult sârg,
Până termini căciuliţa, toarnă-mi ce mai e prin târg!
- Doamne, n-aş vrea să te supăr sub niciun motiv, parol,
Dar să ştii că în sondaje am ajuns să stăm nasol,
A luat-o Boc la vale, ca purtat de avalanşă,
Şi, dacă-l mai ţii în braţe, nu mai avem nicio şansă
Nici în Parlament, în toamnă, la putere nici atât,
C-a ajuns piticu` ăsta să le stea la mulţi în gât.
Dascălii îşi pierd răbdarea, nu mai stau în banca lor,
Iar funcţionarii publici ne cam iau peste picior,
Cântăreţii şi actorii nu vor să-şi plătească birul
Pus pe capul lor, Mărite, de Mihai Şeitan, vizirul,
Medicii-şi găsesc de lucru prin întreaga Europă,
De-or să rămână-n spitale doar bolnavii şi vreun popă
Care să le fie-aproape când aceştia îşi dau duhul,
Despre pruncii arşi în august ni s-a dus în lume buhul,
Rezerviştii lui Dogaru încep şi ei să se-agite
Căci nu vor să li se taie pensiile nesimţite.
Cică au răbdat în viaţă tot felul de servituţi,
Iar tu îi tratezi, Mărite, ca pe ultimii recruţi,
Ba, vor, de Ziua Armatei, să vină cu toţi, în păr,
Şi să-ţi strige, sub ferestre, zic ei, crudul adevăr.
- Uite ce e, păpuşico, te-aş ruga să nu insişti,
Că simt că m-apucă greaţa, când aud de apevişti!
Nu i-am pus eu să devină, ca tâmpiţii, militari,
Când ţara avea nevoie de frezori şi ospătari.
Îţi zic eu, păpuşă scumpă, c-aveau drepturi căcălău,
Ca activi, chiar şi-n rezervă. Ia să mă scutească, zău!
După câte ţin eu minte, primeau gratis şi izmene,
Chiar din mâinile lui Oprea, cel cu clipitul din gene.
Cât au stat prin aplicaţii, n-au avut nimic a pierde,
Căci au stat, pe banii ţării, la aer şi iarbă verde,
Dac-au mers, când a fost cazul, şi la niscai inundaţii,
Au primit mâncare gratis, la gamelă, ca soldaţii,
Au primit grade la termen, unii chiar şi decoraţii,
Aşa că s-o lase moale cu tot felul de-aberaţii!
Fesul ăla tot nu-i gata, ca să pot să îl probez?
Dă din andrele mai iute, că-ncep să mă enervez!
Cât împleteşti tu acolo, unul pe dos, trei pe faţă,
Ia să-mi chem aghiotantul, că-n pahar mai am doar gheaţă
Şi-aş avea, după aceea, o dorinţă, dar expresă,
Vreau să aflu de la tine ce mai zic ăia prin presă!
- Să nu-ţi dea prin gând, Mărite, c-aş fi eu prăpăstioasă,
Dar să ştii că treaba asta cu imaginea e groasă,
Ziariştii şi-analiştii au înebunit cu toţii
Şi strigă prin studiouri, zi şi noapte, „Hoţii, hoţii…”,
Alta neavând ce face, stau cu toţii la taclale
Şi se iau, fără ruşine, de neamul Măriei Tale.
Ca să vezi ce îndrăzneală la unul ciufut, Ciuvică,
Să se ia de armamentul traficat de Mirciulică,
Ca să nu mai zic de faptul că ziariştii, în goana
După câte-o ştire-bombă, s-au legat şi de Ioana,
Cum că ar fi primit casa şi biroul de serviciu,
Drept plocon pentru matale, de la Puiu Popoviciu.
Bârfe, Doamne, numai bârfe, doar asta ţi-i dat s-auzi,
Bine-ar fi să ieşi pe sticlă, la B-1, să-i acuzi
Pe nemernicii aceştia care nu mai ştiu de frică
Şi-au luat-o în tărbacă până şi pe aia mică,
De-a ajuns, biata, s-o lase cât mai moale şi cu clubul
Şi cu casele de modă, fiindcă s-a cam strâns şurubul
Şi netrebnicii din presă dau tot felul de-nţelesuri
Năzuinţei ei, ca-n viaţă, să aibă numai succesuri.
- Vezi că ţi-au scăpat trei ochiuri, ai grijă să le repari!
Dă-i în mă-sa de nemernici, de moguli şi găozari!
Dacă văd că latră-ntruna şi nu înţeleg să tacă,
Le dau, ca lu` ăla micu`, una scurtă peste moacă
Şi-o să ştie toţi rataţii şi tâmpiţii ce e frica,
Să nu se mai ia de mine, ca Chitic, la Cireşica.
Şi cu astea fiind zise, lecţia e încheiată!
Sper c-ai înţeles destule din a mele vorbe, fată.
Apropos, de-o fi să fie să avem remaniere,
Eşti dispusă, păpuşico, să-ţi mai dau trei ministere?
Şi abia tăcu-Împăratul, ce mai zbucium, ce mai freamăt,
Se-auzeau prelungi suspine şi un mult prea dulce geamăt.
SPP-işti, copii de suflet ai jandarmului Pahonţu,
Alergau pe coridoare ca, scăpat din puşcă, glonţu`.Neştiind acele
stranii zgomote de unde vin,
Nici nu bănuiau sărmanii că biletul lui Călin,
Bine pitulat la sânu-i de pârdalnica Elenă,
Penetrase obiectivul şi-acum, fără pic de jenă,
Fostul comandant al navei botezată „Biruinţa”,
Din sutienul blondinei, să-l scoată îşi da silinţa.
Când, într-un târziu, spahii pricepură cum stă treaba,
O lăsară pe-altădată cu-alergatul lor degeaba,
Revenind, tăcuţi, la posturi, negândind la vreo Isoldă,
Ci la banii de chirie şi la ciopârţita soldă…
Ministrul Futurismului
(Pentru conformitate, colonel r. Ilie Bâtcă)
“Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe
locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?”
http://singurafelina.blogspot.com/