Amazon MP3 Clips

miercuri, 13 octombrie 2010

Scrisoarea a 3 a

de Daniela Ciolpan
La un semn, deschisă-i calea şi coboară din maşină,
Împărţind bezele-n dreapta şi în stânga, o blondină.
– Tu eşti, şefu? – Da, frumoaso. – Am venit să te mai văd
Şi să stăm la sfat, Traiane, că în ţară … e prăpăd !!!…..
– Orice gând ai, păpuşico, şi-orice inima-ţi dictează,
Ai ales corect momentul, şezi colea şi croşetează!
Sau, cât scot la sticla asta nenorocitul de dop,
Vezi că, după draperie, ai o mătură şi-un mop!
După ce ştergi bine praful, deapănă-ţi în tihnă sculul,
Însă ia aminte bine la tot ce-ţi zice masculul!
Noaptea asta petrecută la Palat n-ai s-o regreţi
Şi-o să vrei şi altădată experienţa s-o repeţi.
Hă, hă, hă, n-ai vrea, frumoaso, să ne şi distrăm puţin
Şi s-o punem de-o scenetă cu… biletul lui Călin?
Mi-amintesc, cam vag, din şcoală, c-a scris unul o scrisoare
Despre Baiazid şi Mircea. N-o fi fost Vlahuţă, oare?
Chiar de nu sunt eu prea sigur cum stă treaba în scrisoare
Şi cam ce-o fi zis poetul, hai să facem o-ncercare!
Chiar cu riscul de-a mă pune opozanţii mei la zid,
Fii tu Mircea, dar nu Geoană, iar eu fi-voi Baiazid
Şi-o să-ţi demonstrez, drăguţo, că nu este nicio bârfă
Când se spune, de când lumea, că politica-i o târfă!
Aşadar, să bată gongul şi da capo cu scrisoarea,
Eu sunt turcul, tu eşti Mircea, iată mi-am făcut intrarea:
– Tu eşti Mircea? – Da-Împărate. – Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta parcare într-un câmp plin de ciulini!
– Orice gând ai, Împărate, şi orice pofteşti a face,
Să lăsăm ameninţarea şi să discutăm în pace!
Despre treaba cu parcarea, însă, Doamne, să ne ierţi,
Căci, fiind la Primărie, pentru ea primit-ai şperţ,
Ţi-a adus Cocoş, Mărite, sarsanale cu parale,
Să ne dai ceva şi nouă din moşia dumitale.
De-o fi una, de-o fi alta, pentru noi ce este scris,
Bucuroşi le-om face toate, Împărate, cum ai zis…
Dar, când eu ţi-am stat alături la bucurii şi necaz,
Tu te-mpiedici de-o parcare şi faci azi atâta caz?
- O, tu nici visezi, frumoaso, câţi în calea mea s-au pus,
Toată floarea ce vestită a regimului apus,
Mafioţi de pretutindeni, oligarhi, moguli s-adună
Să dea piept cu marinarul suspendat pentru o lună.
Pesedişti pe care ţara nu putea a-i mai încape
Începură, pe la spate şi prin faţă, să mă sape,
Hotărâţi să mă doboare, năvăliră toţi, ca chiorii,
Liberalii lui Patriciu, ungurii, consevatorii,
Oastea lui Vadim Tribunul, risipită pe coclauri,
Ar fi vrut şi ea să smulgă, de pe frunte-mi, mândrii lauri,
Şarpele crescut la sânu-mi, ajuns mare pe la PIN,
Mă-mproşca, de pe ecrane, Guşă, cu al lui venin.
Adunaţi pe Dealul Spirii, vreo treisute douăjdoi,
În a lor nesăbuinţă, îmi declarară război,
Ca bezmeticii, porniră, de la Parlament, asaltul,
Nea Ion, cu trei mandate puse unul peste altul,
Agita, deasupra hoardei, ca pe un stindard, toiagul
Şi, punându-mi sula-n coaste, m-ar fi vrut răpus – moşneagul.
Când văzui a lor mulţime, câtă frunză au copacii,
M-apucară, dintr-o dată, păsărica mea, toţi dracii !
Şi-am jurat ca, peste dânşii, să trec falnic, fără păs,
Cum trecui odinioară peste Roman şi Duvăz.
N-am avut decât cu mâna sau cu ochiu-a face semn,
Şi-apăru Boc, la comandă, pe căluţul lui de lemn,
Stolojan, cu mercenarii, a picat şi el la ţanc,
Lovind hoardele din spate şi-mpungându-le din flanc,
Vorbă mi-a trimis Becali că-i şi el la Golden Blitz
Şi m-aşteaptă, după luptă, să ne răcorim c-un şpriţ.
El, „războinicul luminii”? Hahalera de la Steaua
Se gândea la băutură, când mie-mi crăpa măseaua!
La referendum, văzut-ai gloatele cum au venit,
Ca să steie împrejuru-mi, ca un zid de neclintit?
Explicaţia e simplă, căci acest stupid norod
M-a văzut, cu muncitorii, la Mărăcineni, pe pod,
M-a văzut cum, în mulţime, baie fac mai des ca-n cadă
Şi să fac cu dânşii poze, puradeii vin grămadă,
Iar ţăranii, peste care a trecut din nou potopul,
Îşi pun voturile-n urnă, cum scot eu, la sticlă, dopul.
Chiar de-aş da şi foc Cetăţii, precum legendarul Nero,
S-or găsi să mă aclame mulţi la kilometrul zero,
De-asta n-am eu a mă teme de aceste mici lichele
Ce se pun de-a curmezişul la ambiţiile mele.
Dumitrescu şi o haită (cum să zic:) de… piţifelnici,
Prin studiouri mă latră zi de zi. Nişte nemernici
Ce-şi închipuie că, poate, mă apucă tremuriciul
Dacă vor da iar pe sticlă filmuleţul lui Patriciu.
Analişti cu ochii umezi şi cerniţi în cerul gurii,
Pe la cele trei Antene, zilnic, îşi tocesc condurii
Şi încearcă, în talk-sow-ul nu ştiu cărui găozar,
Toţi să scormone trecutu-mi de ministru şi primar.
Între noi rămână vorba, fără foc nici fum nu iese,
Dar nu ai fi vrut, păpuşă, de-ale lor vorbe să-mi pese,
C-am semnat, la Capitală, precum primarul (pardon!)
Şi terenuri, vile, parcuri le-am dat unora plocon.
Multe am făcut în viaţă, dar cea mai de preţ ispravă
E că, din întreaga flotă, n-am păstrat nicio epavă,
Dar, când nu petrec prin crâşme, nopţile dorm fără frică,
Pentru c-am urmat întocmai strategia lui Petrică
Şi, văzând şi eu în nave un morman de fiare vechi,
Am vândut, pe mai nimica, vasele, perechi, perechi.
Dar, văd că nu stai degeaba şi croşetezi cu mult sârg,
Până termini căciuliţa, toarnă-mi ce mai e prin târg!
- Doamne, n-aş vrea să te supăr sub niciun motiv, parol,
Dar să ştii că în sondaje am ajuns să stăm nasol,
A luat-o Boc la vale, ca purtat de avalanşă,
Şi, dacă-l mai ţii în braţe, nu mai avem nicio şansă
Nici în Parlament, în toamnă, la putere nici atât,
C-a ajuns piticu` ăsta să le stea la mulţi în gât.
Dascălii îşi pierd răbdarea, nu mai stau în banca lor,
Iar funcţionarii publici ne cam iau peste picior,
Cântăreţii şi actorii nu vor să-şi plătească birul
Pus pe capul lor, Mărite, de Mihai Şeitan, vizirul,
Medicii-şi găsesc de lucru prin întreaga Europă,
De-or să rămână-n spitale doar bolnavii şi vreun popă
Care să le fie-aproape când aceştia îşi dau duhul,
Despre pruncii arşi în august ni s-a dus în lume buhul,
Rezerviştii lui Dogaru încep şi ei să se-agite
Căci nu vor să li se taie pensiile nesimţite.
Cică au răbdat în viaţă tot felul de servituţi,
Iar tu îi tratezi, Mărite, ca pe ultimii recruţi,
Ba, vor, de Ziua Armatei, să vină cu toţi, în păr,
Şi să-ţi strige, sub ferestre, zic ei, crudul adevăr.
- Uite ce e, păpuşico, te-aş ruga să nu insişti,
Că simt că m-apucă greaţa, când aud de apevişti!
Nu i-am pus eu să devină, ca tâmpiţii, militari,
Când ţara avea nevoie de frezori şi ospătari.
Îţi zic eu, păpuşă scumpă, c-aveau drepturi căcălău,
Ca activi, chiar şi-n rezervă. Ia să mă scutească, zău!
După câte ţin eu minte, primeau gratis şi izmene,
Chiar din mâinile lui Oprea, cel cu clipitul din gene.
Cât au stat prin aplicaţii, n-au avut nimic a pierde,
Căci au stat, pe banii ţării, la aer şi iarbă verde,
Dac-au mers, când a fost cazul, şi la niscai inundaţii,
Au primit mâncare gratis, la gamelă, ca soldaţii,
Au primit grade la termen, unii chiar şi decoraţii,
Aşa că s-o lase moale cu tot felul de-aberaţii!
Fesul ăla tot nu-i gata, ca să pot să îl probez?
Dă din andrele mai iute, că-ncep să mă enervez!
Cât împleteşti tu acolo, unul pe dos, trei pe faţă,
Ia să-mi chem aghiotantul, că-n pahar mai am doar gheaţă
Şi-aş avea, după aceea, o dorinţă, dar expresă,
Vreau să aflu de la tine ce mai zic ăia prin presă!
- Să nu-ţi dea prin gând, Mărite, c-aş fi eu prăpăstioasă,
Dar să ştii că treaba asta cu imaginea e groasă,
Ziariştii şi-analiştii au înebunit cu toţii
Şi strigă prin studiouri, zi şi noapte, „Hoţii, hoţii…”,
Alta neavând ce face, stau cu toţii la taclale
Şi se iau, fără ruşine, de neamul Măriei Tale.
Ca să vezi ce îndrăzneală la unul ciufut, Ciuvică,
Să se ia de armamentul traficat de Mirciulică,
Ca să nu mai zic de faptul că ziariştii, în goana
După câte-o ştire-bombă, s-au legat şi de Ioana,
Cum că ar fi primit casa şi biroul de serviciu,
Drept plocon pentru matale, de la Puiu Popoviciu.
Bârfe, Doamne, numai bârfe, doar asta ţi-i dat s-auzi,
Bine-ar fi să ieşi pe sticlă, la B-1, să-i acuzi
Pe nemernicii aceştia care nu mai ştiu de frică
Şi-au luat-o în tărbacă până şi pe aia mică,
De-a ajuns, biata, s-o lase cât mai moale şi cu clubul
Şi cu casele de modă, fiindcă s-a cam strâns şurubul
Şi netrebnicii din presă dau tot felul de-nţelesuri
Năzuinţei ei, ca-n viaţă, să aibă numai succesuri.
- Vezi că ţi-au scăpat trei ochiuri, ai grijă să le repari!
Dă-i în mă-sa de nemernici, de moguli şi găozari!
Dacă văd că latră-ntruna şi nu înţeleg să tacă,
Le dau, ca lu` ăla micu`, una scurtă peste moacă
Şi-o să ştie toţi rataţii şi tâmpiţii ce e frica,
Să nu se mai ia de mine, ca Chitic, la Cireşica.
Şi cu astea fiind zise, lecţia e încheiată!
Sper c-ai înţeles destule din a mele vorbe, fată.
Apropos, de-o fi să fie să avem remaniere,
Eşti dispusă, păpuşico, să-ţi mai dau trei ministere?
Şi abia tăcu-Împăratul, ce mai zbucium, ce mai freamăt,
Se-auzeau prelungi suspine şi un mult prea dulce geamăt.
SPP-işti, copii de suflet ai jandarmului Pahonţu,
Alergau pe coridoare ca, scăpat din puşcă, glonţu`.Neştiind acele
stranii zgomote de unde vin,
Nici nu bănuiau sărmanii că biletul lui Călin,
Bine pitulat la sânu-i de pârdalnica Elenă,
Penetrase obiectivul şi-acum, fără pic de jenă,
Fostul comandant al navei botezată „Biruinţa”,
Din sutienul blondinei, să-l scoată îşi da silinţa.
Când, într-un târziu, spahii pricepură cum stă treaba,
O lăsară pe-altădată cu-alergatul lor degeaba,
Revenind, tăcuţi, la posturi, negândind la vreo Isoldă,
Ci la banii de chirie şi la ciopârţita soldă…
Ministrul Futurismului
(Pentru conformitate, colonel r. Ilie Bâtcă)
“Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe
locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?”
http://singurafelina.blogspot.com/

2 comentarii:

  1. Nu credeam că am să ajung vreodată să-l citez pe Vanghelie, dar nu am încotro, pentru că, vorba lui Marean, unii, atunci când fură, nici măcar nu se pricep să o facă aşa cum trebuie. Bunăoară, citeşte cineva o parodie, să zicem după „Scrisoarea III” (nu „Scrisoarea a 3 a”) de Mihai Eminescu, îi place, se ataşează aşa de tare de ea, încât ajunge să creadă că îi aparţine de când se ştie, dar nu se mulţumeşte doar cu atât şi ar vrea să ştie şi alţii acest lucru. Nimic mai simplu! Ataşează în faţa numelui său prepoziţia „de”, ce rezultă de aici ataşează titlului parodiei şi, gata... autorul. Numai că, de emoţie, poate, nu a observat că, la sfârşitul celor 182 de versuri, mai era scris ceva şi postează repede parodia, ca nu cumva să i-o ia alţii înainte. De aici, stupoarea unora care, citind parodia „îmbunătăţită”, nu înţeleg un lucru. Dacă duduiţa care semnează a scris parodia, cine naiba mai sunt „ministrul Futurismului” şi acel nene care, pentru conformitate, îşi scrie gradul, numele şi prenumele (ultimele două inversate), cum, probabil, învăţase el la Armată?
    Altcineva, crezând că mesajul parodiei trebuie întărit, adaugă la sfârşit (neispirată intervenţie!) un citat din Dan Puric. Deci, cine putea să scrie parodia? Actorul Dan Puric, bineînţeles! Aşa aş fi crezut şi eu, dacă aş fi fost în locul dumneavoastră. Un altul, ca să termine cu avalanşa asta de autori, îi elimină pe toţi. Folosind scara pompierilor, o coboară pe duduiţa cu prepoziţia de pe craca pe care tocmai se cocoţase, pe ministrul Futurismului, pentru că tot nu există un asemenea minister, îl pun să-i dea o mână de ajutor doamnei Udrea la urcarea turismului agrar în căruţa reformei, pe nenea cu gradul numele şi prenumele îl aranjează, în conformitate cu prevederile Legii 119, iar pe actorul Dan Puric, ca nu cumva să-l huiduie spectatorii, îl trimit în culise. Ce rezultă după asta? O lucrare colectivă, cu autor necunoscut.
    Ei bine, dragele şi dragii moşului (copy/paste), autorul parodiei respective nu este nici duduia cu prepoziţia, nici actorul Dan Puric (sunt sigur că domnia sa nu este de acord cu asocierea numelui său acestei parodii), nici gospodarii de la colectiva srl, ci un biet colonel care, deşi în rezervă, încă mai e activ pe frontul... poeziei (mă rog, al parodiei!). Pentru a vă convinge, intrând pe Google şi, scriind primele două versuri din parodie, la o primă căutare veţi descoperi, printre multe alte bloguri care au preluat-o, şi unul al Sindicatului cadrelor militare disponibilizate (În pregătire viitorul ziar al scmd). Pe acest blog a fost postată, în data de 2 septembrie a.c., de către adevăratul autor, parodia după „Scrisoarea III” de Mihai Eminescu, toate celelalte postări fiind ulterioare acestei date. Dacă aveţi puţintică răbdare, veţi descoperi pe acest blog şi alte parodii ale autorului cu pricina, precum şi multe alte nimicuri scrise de acesta, bune doar de umplut timpul şi spaţiul virtual.
    Celor care, chiar şi după aceea, vor avea dubii privind paternitatea asupra parodiei, le pot pune la dispoziţie ultimul număr (februarie 2008) al săptămânalului „Academia Infractorul”, în paginile căruia a fost publicată prima variantă a acestei parodii. (Nicio legătură între apariţia parodiei şi... dispariţia ziarului!).
    Dacă vreţi să dregeţi busuiocul în cazul de faţă (şi o puteţi face, ştiţi dumneavoastră cum!), e foarte bine. Dacă nu, s-auzim de bine!
    AUTORUL
    Pentru conformitate, colonel (r.) Ilie Bâtcă

    P.S. Presupunând că le-aş fi publicat - pentru că publice le-am făcut (o parte), la sfârşitul lunii decembrie 1989, în faţa colegilor de la cursul de limbi străine (Academia Militară) - sunt curios dacă şi-ar fi asumat cineva paternitatea asupra vreuneia din parodiile pe care le-am scris înainte de 1989. Duduiţa D.C., în niciun caz. Acum, de de o fi făcut-o? Chiar aşa, DC!?

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Ziua Domnule Colonel. Multumesc pentru comentariu. Eu v-am raspuns pe blogul http://ziarulscmd.blogspot.com/
    Cu respect,
    Odorica

    RăspundețiȘtergere