Amazon MP3 Clips

luni, 8 noiembrie 2010

Otrava din struguri (crima aproape perfecta)

Vom relata un caz petrecut la sfârşitul deceniului al treilea, în capitala Angliei. Este vorba de o otrăvire criminală cu un alcaloid, aconitina, cunoscut prin extrema sa toxicitate chiar în doze infime. Folosit de unele triburi pentru otrăvirea suliţelor în scopul de a se apăra de animalele sălbatice, aconitina a mai fost denumită „ucigătoarea de pantere”.
De unde i-a apărut doctorului ideea de otrăvire?
Doctorul Trapp se găsea în faţa unei mari dileme: pe de o parte avea legături cu o infirmieră extrem de frumoasă şi mult mai tânără decât soţia sa, iar pe de altă parte, datoriile creşteau de la o zi la alta, ca un bulgăre de zăpada, rostogolit la vale. Moartea soţiei sale ar fi fost soluţia la care însă nu putea să se aştepte; ar fi moştenit o avere importantă, de care deocamdată nu putea dispune şi mai ales i-ar fi putut permite să se căsătorească cu amanta sa. Ideea începu să-l obsedeze, la început fără să aibă curajul s-o pună în practică; cu timpul, presat mai ales de capriciile amantei şi speriat la gândul să n-o piardă, începu să caute soluţii. După examinarea mai multor proiecte se decise să recurgă la otravă pentru a suprima pe cea care stătea în calea planurilor sale.
Cunoscând proprietăţile extrem de toxice ale aconitinei şi mai ales faptul că, în doze infime poate provoca moartea şi că numai printr-o întâmplare (dacă ne referim la perioada când s-a petrecut cazul) poate fi pusă în evidenţă în corpul victimei, s-a hotărât să treacă la acţiune. Planul a fost studiat şi regizat până în cele mai mici amănunte, dând dovadă de o ingeniozitate pe drept cuvânt diabolică, capabilă să-i ofere un alibi 100%, cu alte cuvinte să fie o crimă perfectă.
Cum a făcut rost de otravă
Cu prilejul unei vizite la laboratorul de farmacologie al Facultăţii de Medicină, profitând de o clipă de neatenţie a unui coleg de şcoală, care era asistent, a sustras, din borcanul aflat pe raft, o cantitate oarecare de aconitină. Întors în cabinetul său, a dizolvat-o în puţină apă, aspirând lichidul într-o seringă pe care şi-a ţinut-o pregătită într-un sertar.
Otrava din boabele de struguri
Acum aştepta momentul prielnic să treacă la acţiune. Acesta nu a întârziat să se ivească chiar în zilele următoare, când, împreună cu soţia, au fost invitaţi la o recepţie dată de nişte cunoscuţi. După masă s-au servit fructe printre care şi struguri. Fiind vară şi cald, doamna Trapp a ieşit pe terasă; soţul a ales un ciorchine de strugure şi, retrăgându-se într-un ungher şi asigurându-se că nu este observat, a scos seringa şi a injectat soluţia de aconitină în boabele colorate în rubiniu, după care s-a îndreptat spre soţia sa oferindu-i strugurele. Mai mult, îi alegea el boabele rubinii ca fiind cele mai gustoase, în timp ce el, din când în când, mânca câte o boală obişnuită, care nu primise înţepătura fatală.
Totul a durat câteva minute, după care s-a retras, lăsându-şi soţia pe terasă în compania unui amic care se ivise între timp. Împreună cu un grup de cunoscuţi, s-a aşezat la o masă de joc. Efectul otrăvii nu a întârziat să se manifeste şi biata femeie a murit în mai puţin de trei sferturi de oră, fără ca cineva să bănuiască realitatea.
Adevărul aflat, mărturisirea şi condamnarea criminalului
A urmat scenariul obişnuit: moştenirea şi căsătoria cu infirmiera. Şi poate că adevărul nu ar fi ieşit niciodată la iveală, dacă, într-un moment de sinceritate, nu i-ar fi mărturisit actualei soţii fapta sa, motivând-o ca un suprem sacrificiu făcut pentru ea. Pentru moment, aceasta nu a divulgat teribilul secret, temându-se să nu fie şi ea implicată. Dar doctorul Trapp, după câţiva ani, şi-a luat o nouă amantă, începând să-şi neglijeze soţia. Au urmat scene violente, cu ameninţări de ambele părţi. Soţia, terorizată de frica de a avea soarta predecesoarei sale, a declarat totul la Scotland Yard.
Procesul intentat doctorului Trapp nu a produs vâlva obişnuită în asemenea situaţii, oamenii fiind preocupaţi de evenimente mult mai grave, căci norii celui de al doilea război mondial se adunau pe cerul Europei. Într-un moment de deprimare el şi-a recunoscut vina şi a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă. Şi-a sfârşit zilele cu prilejul unui raid al aviaţiei germane, când câteva bombe au căzut pe închisoarea în care îşi ispăşea pedeapsa. Aceasta este relatarea unei crime aproape perfecte…

Alte articole asemanatoare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu