Amazon MP3 Clips

miercuri, 31 august 2011

Soc si groaza !!!

Şoc şi groază! Interlopii din Timişoara cer desfiinţarea Poliţiei, care le îngrădeşte dreptul de a fi interlopi

autor: FrontPress 31.08.2011
Ei bine, nu e chiar aşa, dar situaţia ar putea la fel de bine să stea în acest fel. Am citit oarecum amuzat de declaraţia doamnei Letiţia Mark, presedintele Asociatiei Femeilor Tiganci „Pentru copiii nostri” din Timişoara, care doreşte interzicerea asociaţiei Noua Dreaptă, după ce această organizaţie a anunţat organizarea unui miting împotriva mafiei imobiliare în capitala Banatului. Cu toate că ediţiile anterioare ale acestui marş s-au desfăşurat paşnic, legal şi cu aprobarea autorităţilor, undeva în subteranul mental al dânsei, doamna Mark se simte cu musca pe căciulă.
Adică, de ce ar avea cineva de protestat împotriva unui miting care are în vedere eradicarea mafiei imobiliare, decât dacă respectiva face parte din aceasta? Eu am impresia că Letiţia Mark s-a băgat singură în seamă, luând partea mafioţilor!
Partea interesantă este că am avut oroarea de a o cunoaşte personal pe această doamnă Mark, în cadrul unei emisiuni la TVR Timişoara în 2007, pe tema infracţionalităţii ţigăneşti, după ce Romulus Mailat ucisese o italiancă la Roma. La emisiune participam eu, în calitate de membru al Noii Drepte, secondat în culise de actualul redactor al FrontPress.ro, alături de doamna Mark, un tânăr ţigan care înfiinţase un ONG şi un băgător de seamă de la nu-ştiu-ce institut sociologic. Din start, emisiunea a devenit un fel de luptă verbală între mine şi doamna. Mark. Blegomanul de la sociologie mai apuca din când în când să mai spună nişte banalităţi corect-politice fără sens, de genul celor învăţate la televizor. Celălalt interlocutor ţigan, un băiat inteligent şi de bun simţ, a renunţat rapid să se implice în dezbaterea care devenise obositoare, iar după emisiune mi-a spus că este întrutotul de acord cu mine, că el cunoaşte la faţa locului situaţia comunităţii ţigăneşti, că este o situaţie generalizată care trebuie schimbată, nu încurajată, cum susţinea aprig doamna Mark.
Totul a pendulat undeva între comic şi tragic. Doamna Mark nu este ţigancă, sunt sigur de asta. ONG-ul dânsei se ocupă doar cu strângerea de fonduri, singurul ei răspuns la problemele sociale cu care se confruntă etnia ţigănească fiind fondurile, multe şi venite pe peste tot, care vor ajuta integrarea ţiganilor. Nu a răspuns cum vor ajuta banii plătiţi de contribuabilii români la încetarea căsătoriilor forţate între copii ţigani, cum vor ajuta la stoparea infracţionalităţii exportate în Europa de Vest. De altfel, i-am sugerat că aceşti bani ar trebui să provină din buzunarele lui Adi Minune, Guţă şi Florin Salam, care aruncă cu ei pe la nunţi, sau din banii făcuţi din curve, cerşit şi droguri ale baştanilor din Timişoara. Moderatorul a râs, doamna Mark s-a făcut roşie ca para.
Stupidă a fost şi discuţia despre etimologia termenului “ţigan”, pe care ea îl considera jignitor, cu toate că asociaţia dânsei se numea Asociatiei Femeilor Tiganci. Interesant, nu-i aşa? De altfel, tot ce ţinea de această doamnă era stupid şi agasant, la fel ca şi declaraţia sa recentă, de domeniul nesimţirii şi al penibilului. Nu voi reveni asupra necesităţii luării de măsuri în legătură cu mafia imobiliară ţigănească din Timişoara, susţinută de atâţia ani de primarul Ciuhandu, de procurori şi judecători. Deja e prea mult, lucrurile se cunosc, Timişoara a devenit un oraş nesigur, cu aceşti samsari imobiliari acţionând nestingheriţi, obţinând proprietăţi de milioane de euro din centrul istoric al Timişoarei, în timp de proprietarii mor cu dreptatea în mână. Nunţile care blochează oraşul, înmormântările la fel, avocaţi şi jurnalişti bătuţi de faţă cu poliţia, toate ingredientele necesare pentru ca Timişoara să devină, din mica Vienă a României, un fel de şatră indiană. Prea mult, undeva, cineva, trebuie să ia măsuri, iar dacă autorităţile nu sunt în stare şi nu vor, eu mă bazez pe cei de la Noua Dreaptă. O spun fără ură, fără instigărim fără rasism, doar cu o resemnare românească din al 13-lea ceas. Am locuit în Timişoara 6 ani şi mă doare sufletul când văd ce a ajuns acest oraş.
Cât despre doamna Letiţia Mark, eu zic că cine se aseamănă se şi adună, ne-a arătat asta chiar dânsa. De George Bara – NapocaNews

Tiganii din Timisoara vor interzicerea NOII DREPTE


Letiţia Mark doreşte îngrădirea libertăţii de exprimare şi a dreptului românilor de a protesta paşnic împotriva nedreptăţilor
Filiala din Timişoara a Noii Drepte a anunţat că va ieşi din nou în stradă pentru a protesta faţă de cele mai recente ieşiri publice ale clanurilor interlope ţigăneşti din oraş, printre care amintim agresarea unor jurnalişti locali în prezenţa poliţiştilor. Deşi Noua Dreaptă este o organizaţie legal constituită şi toate mitingurile desfăşurate în Timişoara s-au desfăşurat fără incidente şi au beneficiat de autorizaţiile necesare, asociaţiile ţigăneşti, în cel mai “democratic” mod cu putinţă, cer interzicerea acesteia.
„Sunt manifestări extremiste care ar trebui interzise. Dar văd că în Timişoara nu este posibil acest lucru. Ei primesc mereu autorizaţii pentru aceste marşuri care promovează ura de rasă”, a declarat presedinta Asociatiei Femeilor Tiganci „Pentru copiii nostri”, Letiţia Mark.
Acesta a mai afirmat că a încercat să aibe discuţii cu cei de la Noua Dreaptă, în mai multe emisiuni televizate acum câţiva ani, şi că aceştia “ar trebui interzişi”. „Am încercat să le explic că Holocaustul şi toate lucrurile legate de prigoniri ar trebui să fie o lecţie de istorie foarte bună. Dar ei sunt foarte agresivi. Nu vor să înţeleagă. Peste tot în sunt condamnate astfel de organizaţii”, a mai spus Letiţia Mark, citată de ediţia din Timişoara a ziarului Adevărul.
Maşrul Noii Drepte împotriva mafiei imobiliare şi a clanurilor interlope ţigăneşti va avea loc sâmbătă, 3 septembrie, cu începere de la ora 10 dimineaţa. Locul de plecare este Facultatea de Medicină din oraş. Sursa: FrontPress.ro

Uleiul de marijuana distruge celulele canceroase !

Studiile oficiale medicale confirma: uleiul de marijuana distruge celulele canceroase

Iata o stire pe care nu o gasiti, de obicei, in mass-media traditionala:
Uleiul medicinal de marijuana, ce este facut din muguri de canabis, daca este ingerat de trei ori pe zi, timp de doua luni, va distruge celulele implicate in leucemie, precum si celulele canceroase. Acest studiu a fost realizat si publicat de de catre site-ul Bibliotecii Nationale de Medicina a SUA, ncbi.gov. Studiul a fost realizat de cercetatorii Jia W, Hedge VL, Singh NP, Sisco D, Grant S, Nagarkatti M si Nagarkatti PS, de la Departamentul de Farmacie si Toxicologie din cadrul Facultatii de Medicina al Universitatii Virginia (Richmond SUA).Titlul acestui studiu este urmatorul: Un canabinoid, inclusiv Delta9-tetrahidrocanabinolul (THC), induce apoptoza (adică moartea) celulelor leucemice.
Daca doriti sa folositi un asemenea tratament, nu trebuie sa uitati un lucru: uleiul de canabis este recomandat pentru distrugerea celulelor canceroase din corp, nu pentru utilizarea din placere. De asemenea, rezultatele vindecarii vin din ingerarea uleiului rezultat din mugurii de marijuana, si nu din fumarea mugurilor. Caldura inalta din tigaretele de marijuana distrug calitatile medicinale continute in mugurii de canabis. Procesul de obtinere a uleiului de marijuana are in vedere faptul ca apa fierbinte nu trebuie sa depaseasca niciodata temperatura de 212 grade.
De mai bine de un secol, companiile farmaceutice din intreaga lume au tinut ascuns tratamentul eficient pentru cancer si pentru o multime de alte boli. Si asta doar pentru a face cat mai mult profit cu medicamentele lor ineficiente si costisitoare, care doar amelioreaza si nu vindeca. Iar marijuana poate fi tratamentul perfect. Dar guvernele lumii ce au facut? Au interzis pur si simplu marijuana, considerandu-l a fi drog. Cititi mai multe AICI: http://www.almeea.com/conspiratia-marijuanei/. De aceea, poate ca ar fi timpul ca sa facem cunoscut oamenilor ce beneficii extraordinare are aceasta planta, canepa, pentru sanatatea lor.

marți, 30 august 2011

Ianuarie 2015 la Palatul Cotroceni

Într-una din zilele însorite ale lui Ianuarie 2015 un bătrân se apropie de intrarea în Palatul Cotroceni. Se apropie de ofiţerul de gardă şi îi spune:
- Aş vrea să intru să vorbesc cu preşedintele Băsescu.
Ofiţerul îl priveşte blând pe bătrân şi îi spune:
- Domnule, Băsescu nu mai este preşedinte şi deci nu mai are resedinţa aici.
Bătrânul îi spune că e în regulă şi se îndepărtează încet de intrarea în Palat.
A doua zi acelaşi bătrân se îndreaptă către intrarea în Palatul Cotroceni şi se adresează ofiţerului de gardă (acelaşi din ziua precedentă):
- Aş vrea să intru să vorbesc cu preşedintele Băsescu.
- Domnule, aşa cum v-am spus şi ieri, Băsescu nu mai este preşedinte şi deci nu mai are resedinţa aici.
Bătrînul îi mulţumeşte şi pleacă încet spre locuinţa sa.
A treia zi bătrânul se duce din nou la intrarea în palatul Cotroceni şi se adresează aceluiaşi ofiţer:
- Aş vrea să intru să vorbesc cu preşedintele Băsescu.
Iritat, ofiterul se încruntă uşor la bătrân şi îi spune:
- Domnule este a treia zi consecutivă când veniţi aici şi cereţi să vorbiţi cu Băsescu. V-am spus deja că Băsescu nu mai este preşedinte şi deci nu mai are reşedinţa aici. Nu înţelegeţi?
- Ba înţeleg foarte bine, însă nu mă mai satur să aud asta.
Ofiţerul ia poziţia de drepţi, îl salută respectuos (ca pe un superior) şi îi spune bătrânului:
- Atunci ne vedem mâine, domnule!

De ce pune CURUL Basescu pentru Rosia Montana?

BANI, CAT MAI MULTI BANI !
     
Agentia Mediafax a anuntat ca Basescu face o vizita la Rosia Montana. De documentare. Pentru a vedea, la fata locului, care este situatia. Asta se intampla exact la o saptamana dupa ce el s-a pronunat ferm in favoarea controversatului proiect. Acum merge sa se convinga ca s-a pronuntat bine. Iar in final nu va ezita sa ne spuna ceea ce stim deja. De ce este domnul Traian Basescu atat de interesat de exploatarile aurifere?
Intrebarea are un rost. Pentru ca, in definitiv, el detine cea mai importanta functie in stat de sase ani. Iar in sase ani, chiar daca in taina a pus umarul alaturi de domnii de la Gold Corporation, in mod public nu s-a pronuntat in vreun fel. S-a ferit sa o faca. Ce motive a avut sa se fereasca pana acum si ce motive are sa nu se mai fereasca, pe neasteptate? Si, dimpotriva, sa se implice, fiind in contradictie cu o buna parte a societatii civile, cu Academia Romana, care si-a dat un aviz negativ, cu o parte a clasei politice, cu propriul sau prim-ministru, Emil Boc – care, caz rarisim, isi contrazice seful – si chiar cu unul dintre cei mai importanti consilieri prezidentiali?
Inainte de a raspunde la aceste intrebari, nu pot sa nu subliniez faptul ca nu este vorba doar, asa cum s-a dovedit, de Rosia Montana. Stim, in acest moment, ca mai exista cel putin un proiect, Deva Gold, in care Basescu este de asemenea implicat. Cel putin pentru ca el a si atras atentia asupra zacamantului de la Certej. Dar probabil este mai implicat decat printr-un simplu enunt si printr-o simpla afirmatie de sustinere. Probabil ca, la fel cum a procedat cu Gold Corporation, si aici a pus pana de curand umarul in secret. Ambele proiecte au primit, pana in prezent, aproape toate aprobarile. Primul, cu mare tambalau, al doilea, printr-o discretie desavarsita. Ambele sunt listate pe Bursa de la Toronto. Primul, cu o valoare oscilanta a actiunilor, baietii destepti castigand si atunci cand actiunile scad, si atunci cand actiunile cresc, cel de-al doilea, cu o crestere exponentiala a valorii acestora, de cinci ori in ultimele doua luni. Se castiga exorbitant, inca inainte de a se fi extras un gram de aur. Iar valoarea creste sau scade, in functie de afirmatiile politicienilor de la Bucuresti si de aprobarea si respingerea unor cereri adresate institutiilor statului de conducerile celor doua societati. Si intr-un caz si-n altul, statul nu detine decat 20 la suta iar cand se va extrage aurul va primi doar 4 la suta, adica un cacat.
Dar schema Deva Gold e mai subtila. Nu numai fiindca a ramas total necunoscuta, pana in urma cu o zi, opiniei publice. Ci si fiindca aici mai intervine ca societate-tampon un offshore din insula Barbados. Unde 20 la suta sunt actionari secreti. Cu certitudine, “secretii” sunt romani, pentru ca o spaga este prevazuta chiar prin statut, unde se prevede ca actionarii la vedere, respectiv grecii, care detin 80 la suta, platesc si toate cheltuielile minoritarilor cu 20 la suta. Si apoi, pana la urma, toate aprobarile depind de autoritatile statului roman. Care sunt pe mana PD-L si UDMR. Si in spatele carora vegheaza presedintele-jucator.
Cred ca Presedintele Traian Basescu a iesit la bataie atat de ostentativ pentru ca urmeaza un tun financiar.Cred ca BASESCU a intrat printre actionarii secreti din offshorul Barbados si are nevoie de rezerve de aur pentru zile negre, cand va fi nevoit sa fuga din Romania ca sa nu moara in puscarie.
http://mercenarul.weblog.com/

luni, 29 august 2011

ATENTIE LA CE RACORITOARE CUMPARATI

Studiu ANPC - Atenţie la ce răcoritoare cumpăraţi! 

Înlocuiţi băuturile carbogazoase dulci cu sucuri din fructe preparate în casă
Foto: shutterstock

Înlocuiţi băuturile carbogazoase dulci cu sucuri din fructe preparate în casă

 
Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a dat publicităţii un studiu privind conţinutul băuturilor răcoritoare.
În cadrul studiului au fost făcute teste comparative între băuturile aflate pe piaţa din România, în ceea ce priveşte nivelul conţinutului de coloranţi, conservanţi şi E-uri.
Potrivit acestuia,
Mirinda e băutura care conţine cei mai mulţi coloranţi, alturi de Adria flori de soc şi Carrefour suc de portocale.
Fanta Madness are cel mai mult zahăr
Bio Cola e cel mai puţin chimizat suc de pe piaţă. Acesta din urmă are zero coloranţi, zero conservanţi şi nu conţine E-uri

Topul băuturilor campioane la E-uri:
1. Adria flori de soc cu 11 astfel de substanţe
2. Frutti Fresh Grapefruit, cu 8 E-uri
Carrefour suc de portocale cu 8 E-uri.
3. Cico portocale cu 7 E-uri
Frutti Fresh Pere cu 7 E-uri
Frutti Fresh Tutti Frutti cu 7 E-uri
La polul opus, sucurile cu cele mai puține E-uri sunt :
Bio Cola ( 0 )
Pepsi - 2 E-uri
Schweeps Kinley Tonic - 2 E-uri
Coca Cola - 2 E-uri
Fanta Madness - 2 E-uri
Nestea Peach - 2 E-uri
Lipton, Sprite, Nestea Ceai Verde  ( câte 3 E-uri fiecare).
Băuturile cu cei mai mulți conservanți sunt Frutti Fresh Tutti Frutti, Frutti Fresh Pere, Frutti Fresh Grapefruit, Adria flori de soc, Carrefour suc de portocale, Cico portocale, fiecare dintre acestea conținând două astfel de substanțe.
De cealaltă parte, sucurile care nu conțin niciun conservant sunt cele produse de Coca- Cola și două produse de European Drinks: Adria Cola și Action Cola.  
Ultima categorie a studiului se referă la conținutul de zaharuri. Coca Cola Light, Coca Cola Zero, Pepsi Max și Bio Cola au zero zaharuri. Pe de altă parte, Fanta Madness, Mountain Dew și Schweeps Bitter Lemon au cea mai mare cantiate de zaharuri, respectiv 13.50g/100ml, 13.10g/100ml, 12.60g/100ml.

O noua victorie de CACAT a regimului BASESCU-BOC

Romania, SUSPENDATA de la TRANZACTIONAREA CERTIFICATELOR de EMISII DE CARBON!


Previzualizaţi


Romania a fost suspendata de la tranzactionarea certificatelor de emisii de carbon, decizia finala a Comitetului de Conformare a Protocolului de la Kyoto, care confirma concluziile preliminare din 8 iulie, fiind in vigoare pana la rezolvarea neconformitatilor identificate.
  “In aceeasi decizie, Comitetul apreciaza angajamentul Romaniei de consolidare a sistemului national/imbunatatire a INEGES, angajament evidentiat de informatiile pe care Romania le-a prezentat in cele doua intampinari scrise adresate Comitetului de Conformare, precum si de imbunatatirile recente ale inventarului national, cuprinse in varianta revizuita a INEGES, care a fost trimisa Secretariatului UNFCCC in august 2011″, mai spune Ministerul Mediului.
Statul roman pierde sute de milioane de euro din cauza acestei suspendari de cel putin cateva luni de la tranzactionarea certificatelor de emisii de carbon, situatie generata de neregulile la intocmirea inventarului national de emisii, pentru care seful ANPM, Iosif Nagy, urmeaza sa fie demis

Rebeliunea legionara

Rebeliunea legionară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Rebeliunea legionară (21-23 ianuarie 1941) a reprezentat confruntarea violentă dintre gruparea Garda de Fier și fostul lor partener la guvernarea României, Ion Antonescu, desemnând sfârșitul statului național legionar, care luase naștere la 14 septembrie 1940.
În cursul său, grupările legionare au aplicat tactici teroriste, vizând populația Bucureștiului și în mod special populația evreiască din oraș, crimele comise în acest context purtând și numele de Pogromul de la București.
Totuși, rebeliunea a avut un caracter național, în marile orașe ale României desfășurându-se acțiuni legionare. Rebeliunea, desfășurată în contextul celui de-al Doilea Război Mondial și al aderării României la Puterile Axei, a pus de asemenea capăt primei etape de alianță între legionari și Germania nazistă, deoarece liderul german Adolf Hitler a preferat să-i acorde sprijinul său lui Antonescu.
La 27 ianuarie 1941, Antonescu a format un nou guvern, alcătuit în principal din ofițeri, a căror sarcină era aceea de a asigura ordinea publică și administrarea eficientă, iar la 14 februarie 1941 statul național-legionar a fost abrogat în mod oficial, instaurându-se dictatura militară a generalului Antonescu.
Cei implicați au avut două poziții diametral opuse. Cei din gruparea antonesciană susțin că rebeliunea legionară a dus țara pe marginea prăpastiei. În anul 1941 s-au publicat chiar două volume intitulate Pe marginea prăpastiei. Legionarii au considerat că a fost o lovitură de stat a generalului Antonescu, care a urmărit să preia întreaga putere în stat, folosindu-se de armată pentru a-i îndepărta pe legionari de la putere.

Pulimea si intelectualul gonfrabil

BANI, CAT MAI MULTI BANI !
Previzualizaţi


… sunt susţinătorii fideli oricărui conducător-măscărici. Ce e pulimea? Nimic mai puţin decât cei asemenea preşedintelui-măscărici, dar care n-au avut ambiţia să se caţăre într-atât de sus, încât să aibă puterea de a-şi pune ibovnicele ministru. Pulimea nu joacă farse, în schimb, impostorul cocoţat pe tron, tot timpul. Pulimea se regăseşte în glumele lui proaste, în viaţa sa dominată, ca şi a lor, de pulsiuni şi umori. Diferenţa e că libidoul pulimii rămâne instinct primar, pe când al conducătorului-mojic ajunge politică de stat. Preşedintele-caricatură, schimbând în grotesc viaţa poporului, face ca pulimii să i să pară mişto, şi asta-i apropie o dată în plus.
Intelectualul gonflabil e cel dispus la orice perversiune, dacă se face de folos măscăriciului-conducător. În condiţiile în care pulimea are mereu nevoie de o autoritate care să-i spună cu cine să voteze, perversul se poate lesne erija într-una. Bine umflat cu bani, cu sinecuri, mimează fără scrupule autoritatea morală, osanalele sale despre genialitatea caricaturii conducătoare devenind înălţătoare. Plin de petice, reeşapat de atâtea guvernări sub care a prosperat folosindu-şi puterea de persuasiune, intelectualul gonflat fâsâie plin de importanţă când stăpânul are nevoie de limba lui, după care lipăie o ciorbă de burtă bine dreasă cu ingrediente filozofice, ardei iute şi neologismele rămase de la talk-show-ul de cu seară. Dedulcit la zaharurile vieţii publice, iubeşte BMW-ul ediţie princeps mai ceva decât pe Heidegger – aceeaşi cultură germană, în definitiv. Măscăriciul măscăriciului şi farul pulimii, ce să-şi dorească mai mult? Colegii lui profesori fac foamea, el face cură de slăbire frecând holurile palatelor doar-doar îl bagă şeful-cel-mare în seamă. Un trafic de influenţă, o finanţare de la buget, o învârteală filozofică… pică ceva. Cărţile i se vând fără număr, umplându-i de invidie pe manelişti – concurenţa dă valoarea! Tinere zărghite, excitate de înghesuiala de vorbe măreţe, sunt dispuse să se sacrifice instant pentru a-şi trece în palmares un trofeu, cam libidinos, dar care are emisiune de cultură la televiziunea de stat şi căruia preşedintele ţării îi trimite avion la scară ca să meargă la plajă… Când ai limbă lată şi eşti intelectual şmecher, viaţa devine o siestă prelungită, o şuetă plină de şarm.
Uneori măscăriciul şi gonflatul se mai hârjonesc ca nişte băieţandri puşi pe rele care, după ce s-au jucat împreună sub acoperire, luaţi la întrebări de ce s-au înhăitat unul cu altul, le e greu să nege că cine se-aseamănă se-adună. Se ameninţă reciproc că vor spune lumii adevărul despre cât de mică au conştiinţa, cât de moale le e caracterul. Pericolul e că toate aceste pârăciuni pot ridica unele semne de întrebare pulimii care nu trebuie să fie zdruncinată din credinţa că guvernarea e blondă, are fusta strâmtă şi până la fund, iar preşedintele-mare-sculă o călăreşte cum vrea. Tot aşa cum pulimea nu trebuie să ştie că e criză. Pulimea trebuie să creadă că măririle de salariu şi alte stimulente, zise mite electorale, le vor fi date de preşedintele-şmecher-mare, că el are de unde şi nu din crize şi din furăciuni. Clar?! La bogaţi şi la moguli să fie criză! Corect?!…
Devoalându-şi impostura, măscăriciul nu mai are popularitate, are doar populime. De aceea se va întoarce mereu la pulime, e tot ce i-a mai rămas alături de intelectualii care gândesc cu stomacul.

http://mercenarul.weblog.ro/

duminică, 28 august 2011

Priviti un model demn de urmat, pentru orice nationalist crestin.


Grigore Opriţă salutând cerul
În 2002, guvernul Adrian Năstase, cel mai probabil la presiuni externe, a promulgat Ordonanţa de Urgenţă 31, privind interzicerea organizaţiilor şi a simbolurilor cu caracter fascist, rasist şi xenofob şi prevenirea cultului pentru persoanele vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii. Trecând peste orientarea antidemocratică a Ordonanţei şi peste faptul că lasă loc unor interpretări şi abuzuri demne de “poliţia gândirii” din romanele Orwelliene, cineva trebuia să pice în plasă şi să fie plimbat în faţa opiniei publice drept “fascistul fasciştilor”, pericolul nr.1 al orânduirii sociale. Să vadă băieţii din afară că autorităţile luptă cu “nazismul” din România.
Astfel  în 2003, braşoveanul Grigore Opriţă a devenit primul român judecat pentru acuzaţia de propagandă naţionalist-şovină, răspândirea, vânzarea, confecţionarea, deţinerea – în vederea răspândirii – de simboluri fasciste, rasiste şi xenofobe. Dar cine este el? Se mai află în România? Dacă da, cu ce se ocupă? Dacă îl vedem pe stradă sunăm la NATO, UE, SRI să vină să îl ridice? Tocmai pentru a lămuri aceste lucruri, a avut amabilitatea să ne răspundă câtorva întrebări legate de evoluţia naţionalismului postdecembrist şi despre procesul politic în care a fost târât.
FrontPress: Suneți-ne pe scurt câteva cuvinte despre dumneavoastră, câți ani aveți, cum v-au prins evenimentele din 1989 și când a avut loc prima apropiere de lumea naționalistă?
Grigore Opriță: La evenimentele din decembrie ’89 aveam 25 de ani şi tocmai recidivam într-o acţiune de împrăştiat manifeste împotriva regimului. Răspândisem în data de 12 noiembrie 1989 pe la orele 3-4 dimineaţa în mai multe zone din Braşov cam 400 de manifeste încropite cu o ştampilă improvizată. Imediat după începerea revoltei de la Timişoara în decembrie, am decis împreună cu colegii din uzina în care lucram să producem cam 10.000 de manifeste, însă evenimentele ne-au luat-o înainte.
Decepţia lipsei de schimbări în bine i-a îndemnat apoi pe mulţi români să-şi caute o viaţă mai bună în alte ţări, deşi cred că plecarea era mai mult un gest de revoltă printre tinerii de atunci, la adresa noii stăpâniri. Am ajuns după peripeţii interminabile în Danemarca, apoi am fost trimis în Germania. În zona de Nord, landul Schleswig-Holstein, erau foarte puţini români, după informaţiile pe care le aveam. Am întâlnit totuşi câţiva tineri în scurt timp. În 1991 am început să tipăresc la imprimantă o foaie săptămânală de informaţii în limba română şi am lipit bileţele prin oraş, anunţând că foaia poate fi găsită la recepţia unui hotel. Speram ca în acest fel să întâlnesc şi alţi români. Şi cum nimic nu e întâmplător, un exemplar a ajuns în posesia unui român bucovinean refugiat imediat după 23 august 1944, membru al Frăţiilor de Cruce, care a dorit să cunoască cine este autorul respectivei “publicaţii”. Nu au fost necesare decât câteva zile pentru a mă lămuri cu privire la subiectul Mişcării Legionare. Timp de un an cât am lucrat în biroul acestui om, pe care l-am îndrăgit enorm, am avut răgazul să citesc toate cărţile fundamentale scrise în ţară şi exil referitoare la Mişcarea Legionară. Era un om cu o vastă cultură şi experienţă de viaţă, iar îndelungile discuţii pe care le-am purtat timp de un an m-au marcat profund. Trăiam o senzaţie că am găsit în sfârşit ce căutam.
Gazeta de Vest, una dintre primele publicaţii neo-legionare din ţară
FP: Ați fost printre cei mai apreciați editorialiști ai Gazetei de Vest, printre primele publicații neo-legionare din România postdecembristă. Cum ați intrat în legătură cu Ovidiu Guleș și grupul redacțional din Timișoara?
GO: Aflasem despre existenţa a doua reviste cu tematică legionară, Puncte Cardinale şi Gazeta de Vest, încă din perioada şederii în Germania. După revenirea în ţară în 1992, am mers la Timişoara să îl cunosc pe Ovidiu Guleş şi am ajutat apoi la difuzarea Gazetei de Vest şi a cărţilor Editurii Gordian în Braşov. Cea mai importantă firmă de difuzare a presei din oraş la vremea aceea a refuzat politicos să distribuie revista. Câţiva vânzători independenţi au fost mai curajoşi, însă parte dintre ei au fost ameninţaţi de persoane în civil şi somaţi să le ascundă sub tarabe.
FP: Este adevărat că sume mari de bani, cel puțin în primii ani de la apariție, au fost donate de Mișcarea Legionară din Exil pentru susținerea acestui proiect gazetăresc și a editurii Gordian, deținută tot de Ovidiu Guleș? Care au fost persoanele de lăgătură și care este adevărul despre aceste speculații?
GO: Mi s-a părut nepotrivit să discut cu Ovidiu acest subiect, însă nu cred că au existat finanţări importante din exil. Impresia mea a fost că domnul Zaharia Marineasa a susţinut în cea mai mare parte, poate în totalitate, existenţa publicaţiilor Editurii Gordian.
Zaharia Marineasa, legionar marcant din regiunea Banat și participant la Rezistența Anticomunistă. În ciuda celor 21 de ani de detenție politică petrecuţi la Aiud, nu și-a abandonat crezul şi a contribuit activ la renaşterea naţionalismului creştin după 1989, până la moartea sa din anul 1997.
FP: Episodul Gazeta de Vest s-a terminat brusc în 1999, cu plecare lui Ovidiu Guleș în Ungaria și vânzare editurii Gordian. Având în vedere faptul că ați fost printre principalii colaboratori ai revistei, puteți să ne spuneți mai multe detalii despre acest episod încă nelămurit pe deplin?
GO: Decizia lui Ovidiu de a pleca din ţară a fost, într-adevăr, stupefiantă, mai ales într-un moment în care, judecând după cele ce se puteau observa, în jurul nucleului de oameni şi al editurii, interesul pentru activitate legionară creştea. Apăruseră tineri care se iniţiau în munca redacţională, existau întâlniri lunare în care se stabileau strategii, participam la mici tabere de muncă etc. Bănuiesc că au existat motive serioase care l-au determinat pe Ovidiu să plece atât de precipitat. Care sunt acelea, nu mi-a spus şi nici nu am insistat să aflu. Nu am mai discutat de atunci.
Culegere de editoriale publicate în Gazeta de Vest, de Grigore Opriţă, apărute în cartea “Cum am devenit ‘Extremist de dreapta’ ” , Editura “Transilvania Expres”, Braşov, 1998
FP: Care considerați că a fost influența Gazetei de Vest și a Editurii Gordian (aceeași care tipărea pe lângă revista lunară și o sumedenie de cărți legionare, mai ales lucrări ale lui Horia Sima) asupra dezvoltării naționalismului creștin românesc, având în vedere și grupul de tineri care gravita în jurul acestui nucleu?
GO: Dacă aceste publicaţii nu ar fi existat, probabil că o parte însemnată dintre noi, cei cu vederi naţionaliste, am fi rămas la stadiul de discuţii politice cu berea în faţă la televizor.  În anul 1993 când am lansa cartea „Garda de Fier” la Biblioteca Judeţeană Braşov, directorul instituţiei (un om absolut deloc angajat în legionarism) a afirmat în faţa unei săli arhipline, arătând cartea lui Horia Sima „Ce este comunismul”, următoarele: „un prieten, profesor universitar, mi-a spus că numai pentru această carte i-ar fi acordat lui Horia Sima titlul de doctor în filosofie”. Au fost câţiva ani în care impactul Gazetei de Vest şi al cărţilor editurii a fost unul major. Pe de altă parte, ele sunt publicaţii de referinţă pentru cei doritori să studieze istoria adevărată a mişcării legionare, liberă de axiomele tendenţioase şi mincinoase ale propagandei oficiale. Nu o dată mi-au fost cerute cărţi şi exemplare din Gazeta de Vest de către studenţi sau tineri doritori de informare, după ani întregi de la desfiinţarea editurii. Sper că toate aceste seminţe au dat ceva roade.
FP: După ce Gazeta de Vest a devenit istorie, ați scos pentru o scurtă perioadă de timp o broșură, publicată trimestrial, sub denumirea ASALT. Povestiți-ne acest episod. Ați reușit coagularea foștilor colaboratori ai Gazetei de Vest?
GO: Apăruseră zvonuri că libertatea de exprimare se apropie de sfârşit. În acest context, ne-am grăbit să publicăm ceea ce s-a adeverit ulterior că nu se va mai putea publica decât cu riscuri. Mă refer în special la dogmele corectitudinii politice şi ale istoriei la comandă (ca urmare a unora dintre acestea, un Elie Wiesel spre exemplu, a pus neamului nostru ştampila de „ucigaş”).
Buletinul informativ ASALT trata aspecte ceva mai apropiate cronologic de zilele noastre. Primul număr a fost expediat catedrelor de istorie ale liceelor din toată ţara, precum şi inspectoratelor şcolare. Materialele erau selectate şi traduse de câţiva colaboratori voluntari, însă nu dintre cei de la Gazeta de Vest. Lipsa banilor şi intervenţia autorităţilor ne-au împiedicat să continuăm proiectul.
FP: Cam în acea perioadă a existat și o tentativă de unire a mai multor organizații naționaliste creștine într-un proiect amplu, numit Mișcarea Albă. Au participat la discuții reprezentanți ai unor organizații, dar și câteva “cuiburi libere”, neafiliate. Puteți să ne spuneți cine au fost inițiatorii și de ce nu s-a concretizat acest proiect?
GO: A fost una dintre multele încercări nereuşite de a realiza o coaliţie naţionalistă. În Braşov exista pe atunci cuibul „Vlad Ţepeş”, de la membrii căruia am aflat despre acea întâlnire de la Sinaia, organizată de Mugur Vasiliu, fondator al revistei Scara. De ce nu s-a concretizat nimic? Pentru că unitatea nu se poate crea prin discuţii. Domnul Traian Golea, o mare personalitate a exilului, afirma răspicat: „Unitatea nu se poate crea prin vorbe, ci numai prin acţiuni”! Am realizat mai târziu câtă dreptate avea. După acea mizerabilă ordonanţă de urgenţă 31din anul 2002, atunci când autorităţile începuseră „vânătoarea de extremişti”, s-a format un consens spontan şi fără rezerve în apărarea cauzei comune: libertatea de exprimare pentru naţionalişti.
FP: Și să ajungem și la momentul procesului… Știm că au fost săvârșite abuzuri, unele relatate în presa vermii. Povestiți-ne cum s-a întâplat totul. De ce anume ați fost acuzat, care au fost argumentele procurorilor și cum s-a finalizat această hărțuire motivată politic?
GO: Aici ar fi foarte mult de povestit, întrucât toată acţiunea s-a desfăşurat pe o perioadă de peste 3 ani. Din fericire nu s-a creat acel precedent dorit de autorităţile de atunci, iar sentinţa finală a creat chiar un spaţiu de libertate pentru cei care scriu şi afirmă adevăruri istorice sau opinii politice. Am putut vedea cu toţii până unde merge ticăloşia unor semeni de-ai noştri, oameni care ocupă funcţii de judecători, procurori sau poliţişti judiciari, puşi în postura de slugi ale aparatului politic. După ce mi-au fost ridicate mijloacele cu care îmi câştigam existenţa (calculatoarele biroului), completul de judecata a pronunţat într-un proces de doar 8 zile (cu uşile închise!) două condamnări de câte 2 ani şi jumătate, plus interzicerea unor drepturi civile şi supraveghere pe o durată de 6 ani şi jumătate. Tipic pentru un proces de factură stalinistă, instanţa mi-a respins aproape orice posibilitate de apărare. Drept culpă se formulaseră 8 capete de acuzare, cam toate bazându-se „propagandă naţionalist-extremistă”.
Într-o întâlnire cu unul dintre cei mai buni avocaţi români din tânăra generaţie (nu îi pot da numele, pentru că nu am acceptul lui), acesta şi-a manifestat scepticismul pentru o soluţie favorabilă mie. Însă ce nu părea posibil unui bun specialist, s-a materializat cu ajutorul decisiv al unui avocat foarte tânăr (Lucian Handra) şi al şefului acestuia (dl. Eugen Iordăchescu), precum şi datorită sfaturilor foarte pertinente ale apropiaţilor, dintre care vreau să-l menţionez în special pe Şerban Suru. Strategia generală stabilită de dl. Iordăchescu, promptitudinea lui Lucian Handra şi rigurozitatea în organizarea apărării au dat roadele aşteptate. Mai ales că între timp se schimbase puterea politică.
La Curtea de Apel Braşov am avut parte de un proces corect, curtea dispunând achitarea şi restituirea tuturor obiectelor confiscate. Aceeaşi sentinţă s-a pronunţat şi la curtea supremă, în anul 2006.
Avocatul  Lucian Handra
FP: În acea perioadă s-au adunat în jurul dumneavoastră cam toate organizațiile naționaliste active la acea vreme (Noua Dreaptă, Partidul Pentru Patrie, grupul lui Șerban Suru, iar daca au mai fost și alții vă rugăm să ne spuneți). Cum ați simțit acest lucru? Care considerați că este cauza care îi face pe reprezentanții naționalismului românesc radical să facă front comun doar în fața unor situații extreme iar după calmarea lucrurilor dezbinarea să revină la ordinea zilei?
GO: Cred ca adversarii noştri nu s-au aşteptat la atâta solidaritate! Procurorul care a anchetat cazul părea să nu ostenească în sfaturi – aproape materne – şi observaţii prin care dorea să arunce sămânţa discordiei şi turnătoriei. Uneori au fost momente ilare de-a dreptul!
Ca o părere personală referitor la a doua întrebare: românii poartă în ei liniştea ancestrală a oamenilor care aparţin pământului, nu au acea răutate a popoarelor care au ocupat un teritoriu şi ţin cu dinţii de el. De aceea ne mobilizăm doar când ne ajunge cuţitul la os. Însă repet, este o impresie pur personală.
Anul 2005. Grigore Opriţă, în faţa Curtii de Apel Brasov, alături de câţiva susţinători. Printre aceştia îi putem numi pe Costel Condurache (fost colaborator al Gazetei de Vest – stânga sus, pe rândul din spate), Tudor Ionescu (lider al Noii Drepte – în stânga lui Grigore Opriţă) şi profesorul universitar Ion Coja (ultimul din dreapta). Toţi cei mentionati au fost citaţi ca martori de instanţă.
Grigore Opriţă alături de Şerban Suru, martor în proces şi şeful unui cuib neo-legionar din Bucureşti. La vremea respectivă, a venit în faţa instanţei îmbrăcat în cămaşă verde cu dioagonală, uniforma Mişcării Legionare.
FP: Știm că în timpul procesului s-au pronunțat în favoarea dumneavoastră și a libertății de exprimare și câțiva politicieni din afara “lumii naționaliste”? Ați fost surprins de acest lucru?
GO: Aşa este, surprinderea a fost cu atât mai mare, cu cât aproape toţi politicienii care s-au pronunţat pe marginea subiectului au condamnat acţiunea disproporţionată a autorităţilor.
Numărul din august 2003 al revistei editate de grupul lui Şerban Suru, dedicat cazului Grigore Opriţă
Articol din ziarul local Transilvania Expres, în care se anunţa sentinţa de achitare dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în 17 februarie 2006
FP: Cum ați fost afectat în plan personal și profesional de acest episod din viața dumneavoastră?
GO: Viaţa constă dintr-o serie de încercări, fireşte că pe oricine îl bucură să treacă de ele cu succes. Vreau să îi încurajez şi pe alţii care ar putea trece prin situaţii similare să lupte cu toată convingerea şi energia. Patriotismul şi libertatea sunt cauze pentru care merită să lupţi. Dintr-un alt punct de vedere, putem considera o asemenea încercare ca pe o favoare a sorţii.
În plan personal, toată această poveste a consolidat raporturile de prietenie cu mulţi camarazi. În plan profesional, au fost câteva luni dificile, imediat după percheziţie, când am fost nevoit să lucrez doar noaptea, prin alte birouri. În rest, nimic special.
FP: Știm că ați fost și poate încă mai sunteți un apropiat al Noii Drepte, organizație înființată în anul 2000, participând la primele tabere de vară și la primele marșuri comemorative în memoria lui Corneliu Codreanu, întemeietorul Mișcării Legionare. Care este relația dumneavoastră actuală cu Noua Dreaptă și considerați benefică întemeierea unui nou Partid Naționalist?
GO: Este întotdeauna o mare bucurie să-i întâlnesc pe camarazii din Noua Dreaptă. Îi numesc „camarazi” chiar dacă nu sunt membru. Tot de la domnul Traian Golea am învăţat că trebuie să dăm o mână de ajutor acolo unde cineva face ceva bun pentru neamul românesc. Iar ND face! Atunci când zilnic ni se toarnă în urechi şi ochi prin mass-media dezgustul pentru propria ţară, când ni se bagă în cap cu forţa că suntem ultimele scursuri ale pământului, văd în acţiunile ND o sclipire de demnitate naţională.
Dacă este benefică întemeierea Partidului Naţionalist? Judecând după peisajul politic dezolant, nu este doar benefică, este obligatorie!
FP: Vă mulțumim pentru amabilitatea cu care ne-ați răspuns și putere de muncă mai departe!
GO: Şi eu vă mulţumesc! Daţi-i înainte, faceţi o treabă excelentă, nu o întrerupeţi! Le voi lăsa nepoţilor vorbă să citească zilnic Front Press.

Tom Jones spitalizat

El cantante Tom Jones, hospitalizado en Mónaco


El cantante británico Tom Jones se encuentra hospitalizado en Mónaco, donde ingresó de urgencias este sábado. El músico ya se encuentra en planta, y "su estado de salud no provoca preocupación", según han informado fuentes del Principado, quienes han añadido que "ha pasado una buena noche".
"Los médicos aconsejaron a Sir Tom que no ofreciera el espectáculo en Montecarlo previsto para el sábado por la noche, a causa de un caso de deshidratación severa", según se explica en el sitio web del cantante.
"Ha sido muy decepcionante para Tom, la orquesta y todos los que participan en la gira. Se trataba de la última fecha de un 'tour' de tres meses, durante el cual ha estado expuesto al fuerte calor estival. Nada de problemas cardiacos, como afirman algunos medios", añade el sitio.
El artista, de 71 años, ofreció un concierto el viernes por la noche en Mónaco, en el marco del 'Sporting summer festival', sin embargo, la indisposición le obligó a cancelar la actuación prevista para el sábado.
El centro hospitalario Princesa Gracia ha rechazado por su parte dar detalles de la hospitalización del galés, conocido mundialmente por éxitos como 'Sex bomn' o 'ItŽs no unusual'.
elmundo
A recuperarsde, ver el origen de esa deshidrtatación, quizás trabajar menos y poder seguir deleitándonos, vamos Tom

http://drrobert-impresiones.blogspot.com/

vineri, 26 august 2011

Un articol plin de sensibilitate scris de mai vechea noastra cunostinta, ziarista pakistaneza

Autoarea articolulului Ayesha Maschietto, ziarista pakistaneza  care traieste in Brazilia, exemplu de patriotism si iubire fata de obiceiurile tarii ei, care pe mine ma surprinde. Ma surprinde pentru ca a gasit explicatii pentru  (dupa parerea mea) sclavagismul in care sint tinute femeile in Pakistan. Ea a spus ca asa sint ocrotite si este o dovada ca sint iubite si respectate.:)

Gênios Maléficos Disfarçados de Felicidade

Posso considerar um post meio clichê ou talvez o mais idiota deles, mas eu preciso desabafar. Desde o momento em que aprendi a escrever, essa foi a melhor maneira que encontrei para me sentir melhor. Desabafar com seres humanos nunca funcionou para mim.


Homens ocidentais

É inaceitável ver que nos tempos de hoje, as pessoas ainda não aprenderam que sentimento é algo muito sério e que todo ser humano, até o mais frio deles, tem sentimentos. É inacreditável perceber que para viver bem nesse mundo, o melhor então, seria não ter sentimentos, caso contrário você está correndo um grande risco de se machucar.

Uma das coisas que eu nunca consegui entender nas pessoas é a falta de respeito com as outras. Me dói ver que é cada vez mais difícil conhecer alguém normal, sensato, honesto e desprovido de egoismo. Toda vez que vejo algo desse tipo, imediamente me lembro de guerrilhas, fome, miséria, exclusão social, racismo e violencia que foram criados por nós mesmos. Conflitos desnecessários dos quais poderiam ser evitados; Basta esquecer a ganância e lembrar um pouco do amor. E acreditem, eu não sou do tipo romântica. A ambição é algo que também me faz sentir repulso, mas isso não é o foco do meu desabafo. Não hoje..

Hoje sinto repugnância de covardias e atitudes incoerêntes dessas pessoas que costumam cativar e conquistar alguém apenas por diversão, sem a intenção de dar o mínimo valor ou respeito que uma pessoa merece ter. Vejo que ser sincero realmente é algo que continua muito perigoso quando se trata de conviver com a humanidade. Acredito que a falta de cosciência e a imaturidade conseguem gerar grandes conflitos dos quais citei, como também podem gerar "pequenos" conflitos dentro do coração de uma pessoa. Ambos são doloridos, isso realmente dói.

E então logo me lembro dos animais. Ahh, os animais! A minha grande paixão. Gosto muito de citar a índole dos animais como exemplo, estes sim são seres honrados. Pois nunca matam por diversão, "O homem é a única criatura para quem a tortura e a morte de seus semelhantes são divertidas por si." Sempre acreditei que a compaixão pelos animais é sinal de bondade no caráter, mas há também algo que podemos chamar de falso moralismo. Como pode um homem usar o termo "desumano" para designar aqueles que não cuidam bem de animais de estimação e em seguida tratar o sentimento de uma pessoa como algo descartável?

É engraçado, ao mesmo tempo que eu me mostro inconformada, tenho plena convicção que esse tipo de atitude se trata de algo extramente comum vindo do homo "sapiens".


"O homem ocidental reduz o espírito universal ao nível do conhecimento, da consciência individual. Abandona um mundo que 'pulsava com o nosso sangue e respirava com o nosso sopro', e em troca fica com os fatos concretos. No Oriente, o espírito continua a ser universal."


http://paquistanesaocidental.blogspot.com/