Amazon MP3 Clips

sâmbătă, 31 decembrie 2011

La Multi Ani 2012 !!!!!

vineri, 30 decembrie 2011

Soldatii americani dependenti de ETNOBOTANICE

Tot mai multi soldati americani dependenti de ETNOBOTANICE

autor: FrontPress 31.12.2011
Autoritatile romanesti incearca de luni de zile sa diminueze consumul asa-ziselor “droguri legale” in randul tinerilor care au ajuns cu sutele la spitalele din marile orase. Se pare insa ca “vanatori de vise” se gasesc destui si in armata SUA, tot mai multi soldati americani devenind dependenti de un amestec pe baza de plante, foarte popular in randul trupelor, denumit “Spice”, care amplifica efectele produse de marijuana, poate da halucinatii si creaza dependenta. Drogul poate fi letal in cazul administrarii de supradoze.
Conform Associated Press, abuzul de droguri este o problema serioasa in randul trupelor americane iar oficiali militari de la Washington au lansat un program de identificare al celor care consuma droguri, ceea ce a dus la anchetarea a mai mult 1.100 de utilizatori doar in 2011, conform datelor oficiale.
In aceste conditii, se pare ca soldatii s-au reorientat spre variantele etnobotanice, nedepsitabile pana anul acesta in urma testelor standard de urina si mai usor de procurat datorita faptului ca multe nu sunt incluse in categoria drogurilor ilegale, desi efectele sunt similare. Aceste produse sunt disponibile pe Internet si au devenit extrem de populare in ultimii ani.
Pentagonul tine insa sa precizeze de fiecare data ca armata SUA are o politica de “toleranta zero” fata de consumul de droguri, indiferent de natura acestora. Conform statisticilor militare, doar anul acesta numarul celor cercetati pentru consum de etnobotanice a depasit 700, comparativ cu doar 29 in urma cu doi ani. Fortele aeriene au sanctionat disciplinar aproape 500 de aviatori consumatori de “Spice” si alti peste 100 de soldati au fost internati pentru dezintoxicare, dupa ce viata le-a fost pusa in pericol de consumul de etnobotanice. Sursa: FrontPress.ro
«

Ziua nationala a Romaniei, o RUSINE !

Presa de limba maghiara: Un stat independent pentru secui si Ziua nationala a Romaniei o RUSINE!

autor: FrontPress 30.12.2011
Celor care încă mai au impresia că vina pentru recentele incidente de la echipele naționale de hochei o poartă de fapt doar vârsta celor implicați și că de fapt avem de-a face cu incidente minore, le pun la dispoziție traducerile din presa de limbă maghiară din România a unor articole în care este tratată Ziua Națională a României. Orice alt comentariu cred că este de prisos.
Putem sărbători la 1 decembrie? Zi de doliu
Au ce sărbători secuii? La această întrebare există un singur răspuns corect: nu au. Este inimaginabil ca în ziua respectivă un secui să sărbătorească benevol, nesilit de nimeni. Fie că recunoaştem sau nu, 1 decembrie reprezintă o zi de doliu pentru maghiarii din Transilvania!
Este o întrebare justă: pentru cine este sărbătoare această zi? Pot sărbători cei care tocmai din cauza evenimentelor din 1918 nu pot avea o ţară-patrie, ci doar o ţară-stat? Poate sărbători poporul secuiesc care nu a fost întrebat dacă doreşte sau nu să trăiască sub dominaţie străină? Poate sărbători comunitatea căreia i se cuvine inclusiv dreptul de a întemeia un stat independent, însă nu i se permite nici măcar autodeterminarea interioară în cadrul României, autoguvernarea teritorială?
Dacă democraţia română ar funcţiona în spiritul toleranţei, s-ar fi avut în vedere ca sărbătoarea naţională a României să fie o zi care îi leagă pe cei care trăiesc aici. Aş putea da ca exemplu războiul de eliberare din 1595, din Muntenia, război în care alături de cei 24.000 de secui şi 13.000 maghiari transilvăneni au luptat 8.000 de munteni şi 3.000 de moldoveni. Împreună au învins oastea condusă de paşa Sinan. Din păcate, pentru naţionaliştii români intoleranţi au fost mult mai importante umilirea şi desfiinţarea maghiarimii ajunse sub dominaţie română.
Justeţea hotărârilor adoptate la Alba Iulia
Având în vedere că hotărârea adoptată la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, care pronunţă ruperea Transilvaniei, a fost o decizie unilaterală, poate fi considerată inacceptabilă din punct de vedere juridic. Majoritatea populaţiei din Transilvania nu a avut reprezentanţă la această şedinţă. In această zi, majoritatea populaţiei, 57% din cetăţeni, nu au fost întrebaţi dacă doresc să trăiască în România. Doar referendumul organizat în baza principiului autodeterminării putea să ia o decizie justă în problema privind apartenenţa Transilvaniei.
Dat fiind faptul că raporturile etnice şi istorice nu dovedesc justeţea ruperii Transilvaniei, iar referendumul democratic nu a fost organizat, nu putem vorbi despre o voinţă a poporului, exprimată la Alba Iulia. La marea adunare au participat doar reprezentanţii românilor, ca urmare, declaraţia de la Alba Iulia nu prezintă niciun fel de importanţă.
Rădăcinile vociferării din Miercurea Ciuc
Este o obrăznicie ca pe teritoriul populat de maghiari majoritari al Pământului Secuiesc să fie organizată o zi de sărbătoare. Membrii Noii Drepte – susţinătorii spiritului Gărzii de Fier – au optat pentru oraşul Miercurea Ciuc pentru a fi locaţia vociferării lor de la 1 decembrie. Scopul prezenţei în acest oraş a hoardelor naţionaliste îl reprezintă intimidarea! Reprezentanţii formaţiunii urmăresc să-i descurajeze pe secuii care populează două judeţe şi jumătate să mai revendice dreptul la autoguvernarea teritorială.
Pe site-ul lor oficial, cei care spiritual reprezintă reîncarnările Gărzii de Fier, lansează un apel la adresa românilor cei mândri, să se adune la Miercurea Ciuc dacă s-au săturat de manifestările anticonstituţionale (separatiste) ale maghiarilor. Ca urmare, nu vor să strige de bucurie şi să-i mulţumească Mântuitorului pentru faptul că de 93 de ani încoace domină teritoriul Ungariei de Est. Ei nu se bucură pentru faptul că, în 1918, şi Pământul Secuiesc, teritoriu maghiar aproape în întregime, i-a fost integrat României! Ei sunt dirijaţi de ura oarbă, demonul şi spiritul intoleranţei. Ei pur şi simplu nu pot tolera existenţa Pământului Secuiesc, dorinţa poporului secui de a-şi trăi viaţa în autonomie pe pământul său natal.
Multe generaţii au fost conştientizate asupra teoriei continuităţii daco-romane. Se mai poate mira că propovăduitorii ideilor extremiste îi califică pe maghiari drept venetici? Probabil că dacă ar cunoaşte adevărul – potrivit căruia stabilirea strămoşilor lor în Transilvania, acolo unde şi-au găsit adăpost şi apărare, a durat câteva secole – ar fi mai toleranţi, mai înţelegători în recunoaşterea drepturilor comunitare ale maghiarimii.
Autodeterminarea maghiaro-secuiască
Cei care cunosc istoria secuimii, ştiu că acestui popor i s-ar fi cuvenit, încă în 1918, dreptul la întemeierea unui stat independent. Dreptul la autodeterminare i se cuvine fiecărui popor! Insă între anii 1918 şi 1920, marilor cuceritori de teritorii nu le păsa de destinul maghiarimii. In această situaţie şi-a dat seama secuimea că Transilvania, Pământul Secuiesc, ar putea fi invadate de români. A fost constituită Divizia Secuiască, iar oastea formată din 12.000 de soldaţi a pornit o luptă pentru apărarea patriei şi a încercat să reprime invazia română.
Secuii au încercat şi pe căi paşnice să profite de dreptul lor la autodeterminare. De exemplu, în cadrul marii adunări din 17 noiembrie 1918, delegaţii Consiliilor Naţionale Secuieşti au revendicat organizarea autonomiilor asigurate la nivelul raioanelor. In 22 decembrie 1918, la Cluj, Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania a convocat o Adunare Naţională, în cadrul căreia a fost revendicată, în baza dreptului la autodeterminare, asigurarea unităţii teritoriale a Ungariei.
Ceea ce trebuie evocat
Noi, secuii, avem ce rememora pe 1 decembrie. Trebuie să-i omagiem pe soldaţii secui eroi care la sfârşitul războiului mondial şi-au asumat apărarea patriei. Putem rememora promisiunile neîndeplinite de la Alba Iulia.
In această zi, putem reflecta asupra faptului că nu numai predecesorii noştri au fost privaţi de dreptul la autodeterminarea colectivă, ci nici nouă nu ne este asigurat acest drept. Am putea reflecta şi asupra consecinţelor fărâmiţării Pământului Secuiesc. In această zi trebuie să ne hotărâm că nu vom renunţa la patria secuiască, la autonomia teritorială ce poate fi înfăptuită în cadrul României! Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 6455 din 30.11.2011, autor Kadar Gyula
Nu există scăpare
Cel puţin voi scăpa de defilările, parada militară, curgerea în valuri a culorilor roşu-galben-albastru, tricolorul, imnul din Bucureşti. Si totuşi, în astfel de momente, e mai bine să fim pe Pământul Secuiesc decât în jungla capitalei – astfel s-a exprimat oaspete nostru maghiar, originar din Târgu Mureş, care lucrează la Bucureşti şi a sosit la noi în ajunul sărbătorii naţionale române.
Şirul drapelelor arborate pe stâlpii de iluminat nu a fost pe placul lui, însă s-a bucurat foarte mult de faptul că la magazin i s-au adresat în limba maghiară, că a fost servit de chelner în limba maghiară – până la urmă s-a retras la odihnă cu sufletul împăcat, a luat totuşi o decizie bună, se poate sesiza diferenţa dintre Bucureşti şi Sfântu Gheorghe.
Dimineaţa însă a fost trezit brusc de urletele capetelor rase. Harghita şi Covasna, pământ românesc - strigau din toţi rărunchii membrii organizaţiei extremiste, care au defilat prin centrul oraşului. Nu poţi scăpa de ziua de 1 decembrie – a concluzionat el – însă trezirea poate ar fi fost mai plăcută la Bucureşti decât aici. Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 6456 din 02.12.2011, autor Farcadi Botond
In ziua bucuriei poliţiştilor români
La 1 decembrie nu am ieşit în Piaţa Libertăţii – de pe pământul meu natal, din oraşul meu natal, aş putea spune. Pentru mine, aceasta nu este piaţa libertăţii, însă este cea mai importantă piaţă în care mă simt acasă. Pe internet a fost anunţată cu surle şi trâmbiţe sărbătoarea naţională a românimii. Nu le pot lua ceea ce marile puteri europene i-au trântit României existente doar de la 1877 încoace.
La Sfântu Gheorghe şi pe întreg Pământul Secuiesc, în Maramureş şi Satu mare, la Oradea, la Cluj, de fapt peste tot, românii sărbătoresc cu violenţă. Nu suportă nici azi ideea că strămoşii lor au primit gratis această ţară cu care nici acum nu ştiu ce să facă.
Oraşul era părăsit. Am mers până la grupul statuar Mihai Viteazul, iar între timp mă gândeam că aş putea fi legitimat de oricare dintre zecile de poliţişti. Cine sunt, ce caut, chestii de genul ăsta. Si mă mai gândeam şi ce caută aici acest grup statuar nepotrivit din punct de vedere artistic şi istoric.
Plictisit de întreaga pseudo-sărbătoare cu care îşi pecetluiesc an de an Marea Românie încropită, am plecat spre casă.
Străzile erau pline de poliţişti. Ajuns la capătul străzii, la magazinul fără nici o inscripţie în limba maghiară, am privit înapoi şi am constatat că este Sărbătoarea Poliţiştilor Români! Oraşul este plin de poliţişti români puternici, tineri. Da, asta este sărbătoarea lor. Si a lor este fiecare zi atâta timp cât aici vor exista maghiari.
Poate că este o provocare ceea ce am citit în dimineaţa aceea pe internet: pentru că nu i-am gonit de aici pe maghiari, pentru că îi tolerăm, să nu creadă cumva că sunt acasă pe pământul nostru românesc strămoşesc!
Se găseşte oare vreun maghiar care să bată la uşa Bruxellesului, a Strassbourgului, şi să întrebe ce Europă este aceasta în care încolţeşte neofascismul pur? Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 235 din 06.12.2011, autor Czego Zoltan
Ruşini, nu sărbători
Cât timp vor trăi maghiari cinstiţi pe pământ, nu va putea fi dat uitării faptul că România, sărbătoreşte la 1 decembrie decizia de la Trianon, dezlipirea Transilvaniei, care nu a respectat niciodată convenţia de la Alba Iulia. Aceasta ar fi asigurat dreptul la autodeterminare. Ruşine statului, dar şi Occidentului, susţinătorilor acestei ticăloşii.
Nu şi-au amintit cât sânge de maghiar s-a vărsat pentru dăinuirea lor, ţinând piept invaziilor otomanilor, turcilor şi alungând cine ştie câte alte pericole la adresa lor. La 5 decembrie, maghiarimea îşi poate reaminti un alt moment ruşinos, perechea demnă a Trianonului, a Mohacsului – cu diferenţa că această umilinţă nu ne-a fost sortită de alţii, cu arma: partidele lui Gyurcsany şi Kuncze au învins în referendumul privind acordarea dublei cetăţenii, iar UDMR-iştii au ciocnit la Hotelul Kempinsky. Suntem sătui de ei! Intrebarea este ce se va întâmpla cu legea minorităţii la Bucureşti, cu universitatea de medicină de la Târgu Mureş, cu biserica ortodoxă de la Miercurea Nirajului, cu autonomia Pământului Secuiesc. Iar răspunsul este: obţinerea unor funcţii cât mai înalte într-un guvern care ne neagă până şi existenţa şi istoria. Poate fi desfiinţată, declarată nimicită o naţiune? Poate că nu. Aşteptăm a treia posibilă cale, pe care să putem porni pentru binemeritata noastră dăinuire. Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 6462 din 09.12.2011, autor Pal Mihaly

joi, 29 decembrie 2011

30 decembrie 1947 Abdicarea


 Republica, instaurată ilegal de un Parlament ilegitim, într-o şedinţă fără cvorum.
Pe vremea comunismului, Ziua Republicii, 30 decembrie, se vroia o sărbătoare mai importantă decât Crăciunul.  
Regele Mihai a fost silit să abdice la 30 decembrie 1947. Comuniştii au anunţat abolirea monarhiei şi instaurarea unei republici populare şi au transmis la radio înregistrarea proclamaţiei regelui despre propria sa abdicare. În şedinţa extraordinară din 30 dece[Image]mbrie 1947 a cabinetului, Petru Groza a declarat următoarele: „Doamnă şi Domnilor Miniştri, vreau să vă comunic că actul acesta s-a făcut prin buna învoială. Regele a constatat – aşa cum este scris aici – că instituţia monarhiei era o piedică serioasă în calea desvoltării poporului nostru. Istoria va înregistra o lichidare prietenească a monarhiei, fără zguduiri – cum poate inamicii noştri ar fi dorit. Ca să utilizez o expresie a reginei-mame, poporul a făcut azi un divorţ şi decent, şi elegant de monarhie. Prin urmare, şi actul acesta este la fel cu celelalte acte din istoria guvernării noastre. Vreau să se ştie pretutindeni – şi aceasta este foarte important – că lucrul acesta s-a făcut cu cuminţenie, la timpul său. Noi mergem înainte pe drumul nostru, cu minimum de zguduiri la maximum de foloase. Vom îngriji ca fostul rege să plece liniştit, aşa cum se cuvine, pentru ca nimeni să nu poată avea un cuvânt de reproş pentru acela care, înţelegând glasul vremurilor, s-a retras” La 3 ianuarie 1948, Mihai a fost silit să părăsească ţara, urmat peste o săptămână mai târziu, de principesele Elisabeta de România şi Ileana de Habsburg, care, potrivit ziarului The New York Times, „au colaborat atât de strâns cu ruşii, încât au devenit cunoscute drept «mătuşile roşii» ale Regelui”.

Suntem la ora bilantului.....Un fost ministru de finante spune: Romania este in criza ca, am luat-o razna(in anii 2007-2008). Ce spuneti ?????

Silent Night...... Elvis Presley

Un cawboy intr-un bar Banc...

Un cowboy intra intr-un bar si cere un whisky. Ia paharu' in mana si aude o voce:
- Ps-ps, vezi ca-ti ia calu'!
Iese afara, vede calu' legat, se intoarce in bar si impusca 2 tipi. Se aseaza, ia paharu' in mana si aude vocea:
- Ps-ps, vezi ca-ti ia calu'!
Iese afara, vede calu' legat, se intoarce in bar si impusca 2 tipi.
Se repeta treaba de cateva ori. Raman cativa tipi in bar, cand aude iarasi:
- Ps-ps vezi ca-ti ia calu'. Ridica capu'nervos, la care aude alta voce:
- Ba, ia terminati cu sahu' ca ne impusca asta pe toti!

Washingtonul acuzat

Washingtonul acuzat ca a imbolnavit de CANCER mai multi lideri din America Latina

autor: FrontPress 29.12.2011
După ce l-a facut “clovn” pe Obama, presedintele socialist al Venezuelei, Hugo Chavez, a evocat miercuri existenta unei tehnologii americane de “inoculare a cancerului”. Aceasta declaratie a fost facuta dupa ce marti presedinta Argentinei, Cristina Fernandez, a devenit, dupa brazilienii Luiz Inacio “Lula” da Silva si Dilma Roussef, paraguayanul Fernando Lugo si Hugo Chavez insusi, al cincilea actual sau fost sef de stat din America de Sud care a fost diagnosticat cu cancer in ultimii ani.
“Nu ar fi ciudat sa fi dezvoltat o tehnologie pentru inducerea cancerului si nimeni nu a aflat de asta pana acum… Nu stiu, ma gandesc si eu”, a declarat Chavez intr-un discurs televizat rostit intr-o cazarma militara. Seria neagra a acestor imbolnaviri “este foarte dificil de explicat”, a continuat liderul de la Caracas.
Chavez, care afirma ca si-a revenit dupa un cancer in zona pelviana de care a fost operat in iunie, a dat asigurari ca nu vrea “sa lanseze acuzatii grabite” dar a insistat asupra “ciudateniei” seriei de cancere carora le-au cazut victime din 2009 si pana in prezent mai multi lideri sud-americani.
“Este foarte, foarte, foarte ciudat… este un pic dificil sa explici asta, sa gasesti un motiv, inclusiv folosind legea probabilitatilor”, a insistat el, adaugand ca secretul va fi poate “descoperit in cursul urmatorilor 50 de ani”.
Presedintele nu l-a uitat nici pe fostul conducator comunist al Cubei, revolutionarul Fidel Castro, care l-ar fi avertizat din timp asupra vicleniei americane. “Fidel mi-a spus intotdeauna: Chavez, ai grija. Acesti oameni au dezvoltat tot felul de tehnologii. Esti foarte neglijent. Ai grija ce mananci, ce iti dau ei sa mananci. Un ac mic si te injecteaza cu cine stie ce”, a incheiat Chavez.
In prezent Washingtonul si Caracasul intretin relatii bilaterale foarte limitate si nu au ambasadori de anul trecut.
Intre timp, la Buenos Aires, Cristina Fernandez a iesit pentru prima data in public de la anuntul diagnosticului. Increzatoare, femeia in varsta de 58 de ani a tinut sa le multumeasca tuturor celor care ii sunt alaturi ai in special, liderului venezuelean. Ea va fi operata imediat dupa Anul Nou, pe 4 ianuarie. Sursa: FrontPress.ro
«

Visul Iranului s-a implinit !!!

Visul Iranului s-a implinit: Un ziar belgian a sters Israelul de pe harta

autor: FrontPress 29.12.2011
Evreii din Belgia au acuzat cotidianul francofon Le Soir de “delegitimizarea” Israelului, publicând la un articol despre revoltele din lumea arabă o hartă a Orientului Mijlociu pe care nu apărea numele statului sionist, ci doar Autoritatea Palestiniană. Reprezentanţii ziarului au declarat că eroarea a fost în mod incontestabil o greşeală, dar în acelaşi timp au catalogat acuzaţiile ca fiind “scandaloase şi insultătoare”. 
Le Soir a şters “din greşeală” Israelul de pe hartă
Într-un comunicat remis miercuri presei de CCOJB, o asociaţie umbrelă a organizaţiilor evreieşti din Belgia, a fost exprimat regretul că “încă o dată Le Soir delegitimizează Israelul publicând timp de două zile consecutive o hartă a Orientului Mijlociu care ignoră pur şi simplu existenţa statului Israel”. “În plus, cuvintele ‘Autoritatea Palestiniană’ au fost puse în locul Israelului. CCOJB condamnă această dublă abatere de la adevăr şi de la rigurozitatea informaţiei”, se mai arată în comunicat.
Editorialistul şef Didier Hamman a reacţionat la aceste acuzaţii recunoscând greşeala şi cerându-şi scuze. A ţinut însă să mai precizeze că a fost “şocat şi insultat” de criticile comunităţii evreieşti, prin insinuarea faptului că scăparea ar fi fost un gest intenţionat. Sursa: FrontPress.ro
Home | »
 

Bataie generala

BATAIE GENERALA intre preotii ortodocsi greci si cei armeni in Biserica Nasterii Domnului din Betleem 

autor: FrontPress 29.12.2011
Miercuri, in timpul curateniei din Biserica Nasterii Domnului din Betleem, efectuata in mod traditional dupa Craciun, a izbucnit o bataie in toata regula intre aproximativ 100 de prelati greci ortodocsi si armeni.
Conform Reuters, preotii si calugarii nu au ezitat sa arunce cu obiecte contondente si sa-si imparta pumni si lovituri cu maturile, inainte ca politia palestiniana sa intervina in forta. Bataia generala s-a iscat practic dupa ce unii preoti ortodocsi au intrat sa curete podelele Bisericii din partea atribuită armenilor.
“E o problema obisnuita. Asa se intampla in fiecare an”, a precizat locotenent-colonelul Khaled al-Tamimi. “Acum totul este in regula si lucrurile au revenit la normal. Nimeni nu a fost arestat pentru ca toti cei implicati erau oameni ai Domnului”, a adaugat el.
Administrarea acestei biserici, cea mai veche din Tara Sfanta, este impartita intre romano-catolici, armeni si grecii ortodocsi, in urma unui acord ce dateaza din timpul Imperiului Otoman. Orice incalcare a zonelor de administratie degenereaza rapid in scandaluri, in special in timpul curateniei anuale de Craciun.
Biserica Nasterea Domnului din Betleem este unul dintre cele mai importante locuri crestine de inchinare. Aceasta biserica a fost ridicata pe locul pesterii in care S-a nascut Mantuitorul Hristos. Deasemenea, Biserica Nasterea Domnului este si una dintre cele mai vechi biserici crestine din lume pastrate pana astazi.
Armenii au fost ortodocsi pana in secolul al VI-lea, fiind crestinati de Grigorie Luminatorul (+332). La sinodul din Tvin, 596, ei s-au despartit de ortodoxie. La sinodul al V-lea ecumenic 680, 692, ei au fost condamnati in canoanele 32, 33, 56, 81, 99 si astfel au devenit eretici.  Conform credintei armenilor, Iisus Hristos a avut numai o fire, cea dumnezeiasca (monofizism), nu doua firi, cum marturisesc ortodocsii (diofizism). Alte diferente ar fi recunosterea doar a primelor trei sinoade ecumenice sau credinta ca Iisus a avut trup aparent (dpehetism). Deasemenea liturghia o fac numai cu vin si la botez nu ung cu untdelemn pe cel botezat. Sursa: FrontPress.ro
«

miercuri, 28 decembrie 2011

Sterie Ciumetti

Sterie Ciumetti – PREZENT!

autor: FrontPress 29.12.2011
În noaptea de 29 spre 30 decembrie 1933, în sediul Poliţiei din Bucureşti este asasinat mişeleşte de “oamenii legii”, din ordinul ministrului Iamandi, legionarul macedo-român Sterie Ciumetti, după ce chiar în aceeaşi zi fusese eliberat din închisoare împreună cu fruntaşii Mişcării Legionare Ion Moţa şi Vasile Marin. Acesta s-a refugiat în România interbelică din cauza politicii Greciei de asimilare a aromânilor. Este arestat şi închis la Văcăreşti în 1930 ca militant pentru dreptul macedo-românilor de a se stabili în Dobrogea. Aici îl cunoaşte pe Corneliu Codreanu, liderul tineretului naţionalist român reunit sub aripa protectoare a Arganghelului Mihail, de care rămâne legat până la moarte. Devine casier central al Gărzii de Fier. Este rănit grav de jandarmi în timpul campaniei electorale din 1933. La sfârşitul lunii aceluiaş an, abia eliberat de câteva ore din închisoare, este din nou arestat şi anchetat de poliţie pentru a divulga unde se ascunde Corneliu Codreanu. Pentru că refuză, este schingiuit, împuşcat şi aruncat într-un lac.
În continuare reproducem integral articolul dedicat acestui erou şi scris de comandantul Mişcării Legionare Horia Sima. Textul apare în publicaţia ŢARA ŞI EXILUL – Curier Informativ al Miscãrii Legionare, din Madrid, în numărul 9, din iulie 1965.
“În cartea Căpitanului, “Pentru legionari”, găsim următoarele rânduri despre Sterie Ciumetti: „Sterie Ciumetti trăieşte zi şi noapte cu mine. E un tânăr de o mare corectitudine şi de o credinţă de câine. El devine casier central al Gărzii. Sterie Ciumetti Toate zilele – câte le va mai avea – nu se va gândi decât la Gardă, nu se va frământa şi nu va acţiona decât pentru Gardă, nu va trăi viaţa decât pentru ea”.
Când a evocat in termenii de mai sus viaţa legionară a lui Sterie Ciumetti, Căpitanul s-a gândit şi la finalul sublim al acestei vieţi. Au fost mii de legionari care au căzut pentru Legiune, dar in cazul lui Ciumetti avea de-a face cu o situaţie exceptională, când soarta întregei mişcări era in joc, când de atitudinea lui, in momentul in care duşmanii au pus mâna pe el, depindea continuitatea sau dispariţia Legiunii. Dacă ar fi cedat in noaptea de 29-30 Decembrie 1933 presiunilor, torturilor şi amenintarilor, acela in care îşi pusese nădejdile întreg tineretul ţării, Comeliu Codreanu, ar fi fost descoperit şi ucis. Daca i-ar fi fost mai dragă viaţa lui, ar fi tăiat firul vieţii legionare. Căpitanul ucis in 1933, după toate prevederile omeneşti, s-ar fi destrămat şi Legiunea. Mişcarea era încâ prea puţin extinsă ca să poată recupera şi dăinui şi după moartea întemeietorului ei. Abia in cei patru ani următori, 1934-1937, si-a creat cadre putemice şi a prins rădăcini in toată ţara. Ciumetti, şi in aceasta constă măreţia unică a jertfei lui, a respins alternativa salvării şi s-a hotărât pentru moarte. Si-a zdrobit existenţa lui proprie pentru a îndepărta fâlfâirea morţii de deasupra capului şefului său.
Ionel Mota si Sterie Ciumetti la inchisoarea Jilava – decembrie 1933
Sunt cunoscute împrejurările in care Căpitanul s-a întâlnit cu grupul de studenti români din Macedonia, o întâmplare din acelea pe care nu le poti atribui decât Providentei: in duba care transporta pe aceşti tineri la închisoarea Văcareşti, după atentatul neisbutit a lui Beza contra ministrului Angelescu. În celulele acestei închisori, sub privirea ocrotitoare a Arhanghelului, s-a plămadit frătia de cruce între Căpitanul oastei legionare, pe atunci destul de mică, şi grupul de luptători nationalişti veniti din Macedonia. Aceşti români, renumiti prin vitejia şi dârzenia lor in apărarea patrimoniului national, in loc să găsească sprijin in Patria-Mamă, erau prigoniti de autorităti, tratati ca duşmani ai Statului şi azvârliti in închisori. Între cei întemnitati se găsea şi Sterie Ciumetti. “Atunci l-am cunoscut pe Sterie Ciumetti, scrie Căpitanul, pe care Dumnezeu l-a ales, pentru sufletul său bun şi curat ca roua să fie, prin tragica sa soartă şi chinuire, cel mai mare martir al Mişcării Legionare, al României legionare”.
Corneliu Codreanu şi tovarăşii lui de suferintă au folosit timpul petrecut in închisoare in vara anului 1930 pentru a dezbate problemele vitale ale neamului românesc de pretutindeni. Căpitanul a avut prilejul să cunoască in amanunt, chiar din mărturia cutremurătoare a acelora care au trăit-o, tragedia Românilor din Balcani, iar tinerii originari din Macedonia au fost cuceriti nu numai de personalitatea umană a Căpitanului, bunătatea lui fără margini, dar şi de conceptia lui politică, a cărei viziune nu se limita la fruntariile unui Stat, ci îmbrătişa totalitatea natiunii noastre, de la Nistru şi până in Pind. Luptele şi suferintele Românilor din Macedonia fac parte integrantă din zbuciumul neamului întreg. De altă parte însă, din convorbirile cu Căpitanul, ei şi-au dat seama că problema lor nu poate fi rezolvată fară existenta unei Români puternice şi respectate in afară. Drumul de salvare al elementului românesc din Balcani trece prin Bucureşti. Dar cum România însăşi suferea de plaga politicianismului, trebuia ca mai înainte să se dea bătălia in Patria-Mamă, pentru a impune un regim sănătos la cârma tării. Odată ce s-ar fi întărit Statul Român, influenta lui binefăcătoare s-ar fi resimţit asupra tuturor aşezărilor româneşti din întreaga lume. Legiunea lui Codreanu era instrumentul politic destinat să opereze “schimbarea la fată a României” şi, in consecintă, locul lor era in această organizatie.
Aceste discutii şi confruntări fără îndoială că nu ar fi avut acelaşi ecou in sufletul acestor tineri dacă s-ar fi desfăşurat in alte împrejurări, mai putin dramatice, şi nu îndărătul gratiilor unei închisori. Ceea ce i-a impresionat mai mult pe studentii macedoneni, care nu erau nişte însăilători de vorbe goale, ci oameni de actiune, haiduci şi revolutionari, a fost solidarizarea Căpitanului cu cauza lor. In toată tara, in toate partidele, nu s-a găsit nimeni să-i înteleagă şi să le ia apărarea. În afară de acest om. El însuşi într-o situatie grea, el însuşi pândit de duşmani din toate părtile. Căpitanul risca mai mult decât toti cei închişi in chestiunea manifestului lansat de studentimea macedoneană. Risca existenta organizatiei abia înfiripate. Risca o condamnare care l-ar fi desfiintat politic. O cât de uşoară condamnare, cereau duşmanii, pentru ca să aibă prilejul să se năpustească asupra Legiunii. Dar onoarea lui de luptător nationalist nu putea suporta ca el să tacă, in timp ce se săvârşea o mare nedreptate acestor Români din partea unor politicieni vânduti străinilor. El a sărit in ajutorul altor Români obiditi sau primejduiti, ca la Iaşi, la Universitate, la Nicolina, sau in Maramureş, fară nici un calcul, fără a măsura primejdiile ce le atrage asupra lui.
Acest gest, tinerii români din Macedonia nu l-au uitat. Unitatea lor de simtire şi gândire cu Căpitanul s-a pecetluit in focul luptei. De îndată ce au fost liberi, s-au înrolat in Legiune, atrăgând după ei cea mai mare parte a tineretului universitar originar din Peninsula Balcanică şi a coloniştilor aşezaţi in Cadrilater. Căpitanul a fost răsplătit din belşug pentru ajutorul dat acestor oameni in momente de restrişte. Tocmai atunci luase hotărârea să se stabilească la Bucureşti. Elementul macedonean i-a fost de nepreţuit sprijin tocmai in această perioada dificilă, a primului contact cu Capitala, o lume necunoscută şi in mare parte străină de aspiraţiile Mişcării. De atunci încoace nu a fost luptă legionară in care ei să nu fie prezenţi, cu munca lor, cu banul lor, cu sacrificiul lor, cu viaţa lor.
Sterie Ciumetti a luat parte la toată această eroică afirmare a ramurii de romani macedoneni in sanul Legiunii, in perioada 1930-1933. E umbra credincioasă a Căpitanului. E numit casier central al Gărzii, funcţiune care presupune nu numai corectitudine in mânuirea banilor, dar şi strădania zilnică şi penibilă de a acoperi nevoile minime ale organizaţiei. Legiunea nu era finanţată de nimeni. Toate mijloacele ei materiale proveneau din cotizaţii sau din ajutoare benevole ale membrilor ei. Campaniile electorale din 1932 si 1933 au impus însă Legiunii un efort financiar covârşitor, care nu mai putea fi susţinut din cotizaţii. Situaţia era critică. Atunci Sterie Ciumetti a făcut apel la generozitatea negustorilor macedoneni din Capitală şi Legiunea a fost salvată din impas. Listele de candidaturi au putut fi depuse la timp in toată ţara.
Ne-am oprit câteva clipe asupra antecedentelor legionare ale lui Sterie Ciumetti pentru că numai pe firul lor putem încerca să pătrundem in taina sufletului său. Cununa martiriului nu s-a aşezat întâmplător pe capul lui, n-a fost un gest temerar de ultimă oră, ci intra in vocaţia lui de luptător, era împlinirea concepţiilor lui de viaţă. Fără îndoială că ultimul lui act de serviciu pentru Legiune depăşeşte tot ce a făcut el pâna atunci, dar între masa sacrificiilor zilnice săvârşite in cursul funcţiunilor ce le-a îndeplinit in Mişcare, adeseori anonime, adeseori cunoscute numai de cel care le poartă povara, şi între ultima lui zvacnire de energie, care a spart plafonul acestei lumi pentru a salva viaţa Căpitanului, exista o legătură naturală şi o continuitate logică. Sterie Ciumetti era aeelaşi şi când strângea un ban pentru Legiune şi când murea pentru Capitan. Aceeaşi vână spirituală hrănea amândouă sacrificiile, deşi valoarea lor nici nu se poate compara.
După împuşcarea lui Duca, Victor Iamandi, subsecretar de stat la Inteme, dăduse ordin organelor de poliţie şi jandarmerie că dacă îl prind pe Corneliu Codreanu să facă justiţie sumara cu el. Sterie Ciumetti fusese eliberat de la Jilava in după amiaza zilei de 29 Decembrie, cu câteva ore înainte de atentatul de la Sinaia, împreună cu Ion Moţa şi Vasile Marin. Abia poposise in mijlocul familiei lui, când zbirii bat din nou la uşă şi îl ridică. De asta dată pentru totdeauna. Dus la poliţie, a fost groaznic chinuit ca să spună unde poate fi găsit Căpitanul. Cum Ciumetti lucrase permanent la secretariatul Mişcării, era cel mai indicat să le dezvăluie legăturile Căpitanului, persoanele pe care le frecventa in Capitală şi unde eventual s-ar putea ascunde. Cu toate chinurile ce le-a suferit, comisarii n-au putut smulge nimic de la el. L-au ameninţat cu moartea. Ciumetti nu s-a turburat, atunci într-un acces de furie şi disperare, au tras in el şi apoi i-au azvârlit trupul neînsufleţit la marginea unui lac in jurul Bucureştilor.
Comisarii de politie, Panova si Aurelian Negrescu, responsabili de moartea lui Ciumetti, au fost reclamaţi justiţiei şi s-au început cercetările împotriva lor. Dar procesul n-a ajuns să se judece. Prin corupţie şi presiuni guvemamentale asupra organelor de anchetă, afacerea a fost înmormântată. Abia in toamna anului 1940 vinovaţii si-au luat cuvenita pedeapsă.
Trebuie să ne închipuim ce s-a petrecut in sufletul lui Sterie Ciumetti in timp ce loviturile cădeau cu grămada asupra trupului său slăbit. De o parte era viaţa caldă şi ademenitoare, era căminul abia înfiripat, de unde fusese smuls abia de câteva ore; de alta, era viziunea măreaţă a destinului românesc in lume, Căpitanul, Ţara, Legiunea, care-şi croise drum vitejeşte până atunci in mijlocul a mii de primejdii şi duşmănii. Toate aceste cuceriri şi realizari să se prăbuşească acum, după atâtea suferinte şi sacrificii, dacă ar fi Căpitanul descoperit şi ucis? Nimeni n-ar mai fi in stare să ia de la capăt mişcarea de renaştere natională. Totul se putea pierde pentru un moment de slăbiciune al lui. Atunci, gândindu-se la figurile legendare ale Armatolilor, într-un efort supraomenesc s-a ghemuit in durerea lui, pentru a rămânea credincios visului de înăltare românească in lume. Carnea si oasele zdrobite au fost învinse de forţa spiritului până ce călăii l-au eliberat de chinuri şi dureri, dându-i lovitura de graţie.
În toată viaţa lui de luptător pentru mântuirea neamului românesc, Sterie Ciumetti a fost de o consecvenţă severă. Odată ce s-a hotărât să apuce drumul spinos al luptei naţionale, pentru el nu au mai existat întoarceri, revizuiri, sau îndoieli. Având formaţie de luptător încă din mediul in care s-a născut şi in care şi-a petrecut adolescenţa, prin Legiune a îmbrăţişat aspiraţiile neamului întreg şi şi-a încheiat viaţa dând un exemplu cutremurător de lealitate fată de idealul care i-a încălzit sufletul. Căpitanul i-a cinstit memoria, aşezându-l in fruntea martirilor pomeniţi la şedinţele de cuib.
Sterie Ciumetti a fost un caracter tăiat in stâncă. Viaţa şi moartea lui formează un bloc de granit, o unitate indestructubilă. O existenţă rar întâlnită, modelată până in ultima clipă de văpaia spiritului nemuritor.” Sursa: FrontPress.ro

Nija, de la sabotori la asasini

Ninja, de la sabotori la asasini FOTO

Autor: Dan Uzuneanu, editor Ciprian Plăiaşu
  
Reprezentare a luptătorilor ninja într-o gravură japoneză din 1817
Costumul luptătorului ninja este un imprumut de la maestri papusari
Maeştri păpuşari purtau costumele pentru a părea că sunt doar umbre fără importanţă
Imagine din jocul Ninja Gaiden Sigma 2
Testoasele Ninja, unele din cele mai văzute desene animate
Jocurile  video de orice fel au desăvârşit caracterul de războinic din umbră al luptătorului ninja
În imaginarul colectiv, termenul de „ninja” este asociat unui războinic care atacă din umbră şi deţine puteri aproape supranaturale. Însă această imagine este în cea mai mare parte doar o construcţie a secolului XX, o reinventare a trecutului şi transformarea sa într-o formă de „cultură pop”.
Un  luptător costumat în negru se luptă singur cu o duzină de adversari pe care îi învinge cu uşurinţă. Apoi, într-o fracţiune de secundă dispare într-un nor de fum. Aceasta este imaginea tipică a unui „ninja”, atât de des întâlnită azi în media, încât orice prezenţă a sa, fie într-un film cu buget de milioane de dolari sau într-o banală reclamă, nu poate suscita decât un sentiment de déjà-vu. De unde a pornit totul? Există o fărâmă de adevăr în ceea ce ştim de­spre ­aceşti războinici enigmatici?
„Cel care deţine lucruri ascunse”
Istoria ninja începe în Japonia medievală, într-o perioadă deosebit de frământată, caracterizată prin războaiele dese purtate între marile clanuri pentru supremaţia pe arhipelag. Ninja sunt o creaţie a acestui mediu anarhic, ei apărând în urma nevoii de agenţi specializaţi în diferite tipuri de misiuni „speciale” pe care samuraii fie nu le puteau îndeplini, fie le considerau neonorabile în raport cu propriul lor statut nobil.
Numele însuşi trebuie lămurit.
Mai citeşte:

Află 10 lucruri de ştiut despre ... samurai

Islanda este utopia noastra moderna

miercuri, 28 decembrie 2011

autor: FrontPress 28.12.2011
Respingând prin referendum salvarea băncilor şi rambursarea datoriei externe a ţării, islandezii au arătat că este posibil să scape de legile capitalismului şi să-şi ia în mâini destinul, se bucură un istoric spaniol.
Se ştie de la Oscar Wilde încoace că o hartă fără insula Utopia este o hartă care nu merită efortul. Totuşi, faptul că Islanda a trecut de la fetiţa cea frumoasă a capitalismului târziu la un proiect de democraţie reală, ne sugerează că o hartă fără Utopia nu este doar nedemnă de privirea noastră, ci şi o înşelăciune din cauza unei cartografii defectuoase. Farul Utopiei, că o vor sau nu pieţele, a început să emită semnale slabe de avertizare restului Europei.
Islanda nu este Utopia. Se ştie că nu pot exista regate de libertate în imperiul necesităţii capitalismului târziu. Dar este recunoaşterea unei absenţe dramatice. Islanda este dovada că nu capitalul deţine întregul adevăr despre lume, chiar şi atunci când aspiră să controleze toate hărţile de care dispune.
Prin decizia ei de a frâna roata tragică a pieţelor, Islanda a stabilit un precedent care poate ameninţa cu ruperea coloanei vertebrale a capitalismului târziu. Deocamdată, această mică insulă, care face ceea ce se spunea că este imposibil pentru că este ireal, nu pare să se plece în faţa haosului, deşi o face în linişte. Câte informaţii avem despre Islanda şi câte despre împrumuturile pentru Grecia? De ce Islanda se găseşte în afara unor medii care ar trebui să ne spună ce se întâmplă în lume?
O constituţie construită de adunările populare
Până acum, a fost un patrimoniu al puterii definirea a ceea ce este real şi ce nu, ceea ce se poate gândi şi realiza şi ce nu. Hărţile cognitive folosite pentru a ne cunoaşte lumea au ţinut întotdeauna spaţii ascunse în care rezidă barbaria care susţine domeniul elitelor. Aceste puncte oarbe ale lumii sunt însoţite de obicei de eliminarea opusului lor, insula Utopia. Și a scris-o Walter Benjamin: orice document de cultură este în acelaşi timp un document de barbarie.
Aceste elite, ajutate de teologi şi economişti, au definit ce este real şi ce nu. Ceea ce este realist, în acord cu această definiţie a realităţii, şi ceea ce nu este şi prin urmare este o aberaţie a gândirii pe care nu trebuie să o luăm în consideraţie. Adică, ceea ce trebuie să facem şi să gândim şi ce nu.
Dar s-a făcut în acord cu fundamentul puterii şi al violenţei sale: temutul concept al necesităţii. Este necesar să se facă sacrificii, spun ei cu un gest plin de nelinişte. Fie ajustarea, fie catastrofa inimaginabilă. Iar capitalismul târziu şi-a expus logica într-un mod pervers hegelian: tot ce este real este în mod necesar raţional şi invers.
În ianuarie 2009, poporul islandez s-a revoltat împotriva arbitrarităţii acestei logici. Manifestările pacifice ale mulţimii au provocat căderea cabinetului conservator al lui Geir Haarde. Guvernul a căzut în sarcina stângii în minoritate parlamentară care a convocat alegeri în aprilie 2009. Alianţa Social-democrată a primului ministru, Jóhanna Sigurðardóttir, şi Mişcarea Stânga-Verde şi-au reînnoit coaliţia guvernamentală cu majoritate absolută. În toamna lui 2009 s-a început prin iniţiativă populară redactarea unei Constituţii prin intermediul unui proces de adunări ale cetăţenilor.
În 2010, guvernul a propus crearea unui consiliu naţional constitutiv ai cărui membri trebuieau să fie aleşi la întâmplare. Două referendumuri (al doilea în aprilie 2011) au negat plata către bănci şi plata datoriei externe. Și în septembrie 2011 fostul prim-ministru Geeir Haarde a fost trimis în judecată pentru responsabiliatea sa în timpul crizei.
Orice hartă a Europei ar trebui să ţină cont de Islanda
Să uităm că lumea nu este o tragedie greacă în care roata destinului sau a capitalului se învârte fără să ţină cont de raţiunile oamenilor înseamnă să negăm realitatea. Înseamnă să ignorăm că această roată este mişcată de fiinţe umane. Tot ceea ce ne putem imagina ca posibil este tot atât de real precum ceea ce pieţele ne spun că este realitatea.
Posibilitatea şi imaginaţia, recuperate în Islanda, ne învaţă că ele sunt tot atât de adevărate precum necesitatea pantagruelică a capitalismului. Trebuie doar să ascultăm acest apel ca să descoperim capcana în care se doreşte să credem. Nu există altă alternativă, pretind ei. Oare vreunul dintre cei care ne anunţă sacrificii s-a deranjat să verifice harta lumii?
Islanda a demonstrat că există mai multe lucruri în cartografia noastră decât ni se spune. Că este posibil să dominăm, şi aici se regăseşte principiul libertăţii, nevoia. Islanda, totuşi, nu este un model. Este una dintre posibilităţile de a fi diferit. Încercarea mulţimii islandeze de a-şi construi viitorul cu deciziile sale şi imaginaţia sa ne arată realitatea unei alternative.
Pentru că posibilitatea diferenţei proclamate de mulţime este atât de reală ca necesitatea de acelaşi lucru cerută de capital. În Islanda au decis să nu lase ca ziua de mâine să dicteze roata tragică a nevoii. Vom continua noi ceilalţi să lăsăm ca realul să rămână definit de capital? Vom continua să predăm viitorul, posibilitatea şi imaginaţia băncilor, corporaţiilor şi guvernelor care spun că fac tot ce se poate face?
Orice hartă a Europei ar trebui să ţină Islanda într-o perspectivă paralelă. Această hartă trebuie să se construiască având certitudinea că posibilul este tot atât de înăuntrul realului precum necesarul. Necesitatea este doar o posibilitate în plus a realului.
Există alternativă. Islanda ne-a amintit-o proclamând că imaginaţia este parte a raţiunii. Mulţimea este cea care va defini ce este real şi realist utilizând posibilitatea diferenţei. Astfel, nu vom încuraja consolarea visătorilor, ci ne vom aşeza de-o parte a realităţii pe care piaţa de capital vrea să o şteargă complet. Existenţa Utopiei depinde de asta. Precum şi conceptul însuşi al unei vieţi care merită a fi trăită. De pe PressEurop

marți, 27 decembrie 2011

Foamea de Radu Gyr (1905-1975)

Foamea

Parca de veacuri, parca de cinci ani
N’am mai pranzit, n’am mai sezut la cina.
Parca de veacuri, parca de cinci ani,
Am suge fier, am roade bolovani,
Am hapai moloz si rogojina.
In foamea noastra vajaie paduri,
Se casca mari, se surpa munti din coame.
In foamea noastra vajaie paduri,
Si parca din strabuni sau din scripturi,
Dela’nceputul lumii ne e foame.
Ziua pandim cu narile in vant
Naluca unui abur de mancare.
Ziua pandim cu narile in vant,
Poate din cer, din iad, sau din mormant,
Or sa ne-arunce resturi ca la fiare.
In bezna noptii ne visam strigoi,
Ca ne-ospatam din cate-un hoit fierbine.
In beza noptii ne visam strigoi,
Dar numai moartea rupe halci din noi,
Ea singura infuleca morminte.

de Radu Gyr


Suntem condamnati la moarte toti, un intreg popor.......!

Tatal lui Emil Boc a murit la 87 de ani. Pe noi ne-a condamnat la moarte de tineri !
Totusi crestineste este ca, sa spunem Dumnezeu sa-l ierte pe taica-su dar, pe el Emil Boc nu, sa-l pedepseasca de viu,  ca  este un imbecil.

Connie Francis Siboney

Un amant pe care toate ni l-am dori dar, nu si la pat :)))

Stiam mai demult ca,  vampele(curvele) maritate si cu familie  adica copii lor, de marile sarbatori CRACIUN,  AN NOU,  PASTE, STAU ACASA CU FAMILIA, PREGATRESC DE TOATE CA, SA FIE SOTUL(PROSTUL) MULTUMIT SI SA POVESTEASCA CE NEVASTA GOSPODINA SI CUMINTE ARE. Ca dupa sarbatori isi scot ei parleala tot ANUL BATANDU-SI JOC DE DOBITOC:))) asta e altceva.
Dar acum CE VAD LA CEL MAI INALT NIVEL, NR. 1 SI NR.2 IN STAT FAC  CRACIUNUL IMPREUNA CU FETELE NR-lui 1?
Ce nevasta, ce barbat ?  CEI RAMASI ACASA POATE, ROZANDU-SI UNGHIILE PANA LA COT, pentru ca lacomia de avere este mai mare ce fac?.  Sau nevasta numarului 1 facand rauri de lacrimi pina la Dunare dar, nu ca  sarbatoarea langa un alcoolic este  de dorit ci, pentru ca se face de ras la o tara intreaga.
Poate  toti se AXEAZA PE FAPTUL CA,  BETIVUL NR. 1 NU E BUN DE NIMIC LA PAT. IL IMBETI PANA SE PISA PE EL SI PE URMA, TELEFON LA  PERECHE. STAI LINISTIT CA NU S-A INTAMPLAT NIMIC . :)))  DOAR NE-AM MARIT AVEREA.
Ce cauta fetele  primului om in strat la petrecerea de Craciun  cu amanta? De sanchi, sa dea  dovada ca nu s-a intimplat nimic numai ca, s-au saturat de mutra mamei si a sotului din tot anul, dar sa mai le vada si de Craciun.
Am ajuns ca, curvasaria  sa fie afisata  strategic,  in bataie de joc la  demnitatea familiei(celula de baza).
Macar curvele  tarii stau cu familia de sarbatori, sa dea impresia ca este, ceea ce nu este. Acestia sunt mai nenorociti ca  toti si un prost exemplu in  morala pe care se caca.... fara rusine.
Ne mai miram in ce  mocirla  urat mirositoare ne scaldam cu totii????? Jos cu infractorii de toate tipurile care ne conduc !!!! Nu continui ca am cuvinte grele de spus, greu de  reprodus:))))))

Hamas model

HAMAS, “un model” pentru Fratii Musulmani din Egipt

autor: FrontPress 27.12.2011
Ismail Haniyeh, premierul Autorităţii Palestiniene şi un important lider Hamas (Mişcarea de Rezistenţă Islamică), organizaţia care controlează Fâşia Gaza, s-a întâlnit la Cairo cu liderul Fraţilor Musulmani, cea mai puternică forţă politică din Egipt. Militanţii palestinieni sunt consideraţi terorişti de Statele Unite ale Americii şi Israel.
Premierul palestinian a efectuat luni o vizită în Egipt, prima deplasare externă din 2007, anul în care islamiştii au preluat puterea în Fâşia Gaza, fapt ce a dus la impunerea unei blocade din partea Israelului. Acesta a avut mai multe discuţii cu conducerea Fraţilor Musulmani, care în urma a două tururi de scrutin au ieşit învingători la alegerile parlamentare.
Mohammed Badie met Haniyeh, liderul islamiştilor egipteni, a declarat în cadrul unei conferinţe de presă comune că Hamas este un model pentru oganizaţia pe care o conduce. Acesta a mai lăudat şi reconcilierea dintre Hamas şi Fatah, aripa naţioalismului secular palestinian, care controlează Cisiordania.
Fraţii Musulmani, care au renunţat oficial la violenţe în anii ’70, au declarat că susţin însă “rezistenţa” palestinienilor împotriva ocupaţiei sioniste.
Hamas este considerată o organizaţie teroristă de către Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii şi Israel. La polul opus se află Rusia, care întreţine relaţii diplomatice cu organizaţia islamistă.
Israelul şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la apropierea dintre Hamas şi islamiştii egipteni, care ar putea forma noul guvern de la Cairo.
Egiptul este unul dintre puţinele state musulmane care recunosc Israelul, semnând un tratat de pace istoric cu statul evreu în 1979. Sursa: FrontPress.ro

luni, 26 decembrie 2011

In viitorul an 2012, sa fim capabili sa ne schimbam soarta.

Obligatia mass-media pentru anul viitor chiar de la inceputul lui este,  sa  se mobilizeze  ca prin toate fortele si la toate nivelele sa faca sa inteleaga tot poporul pericolul ce ne paste,  de a fi promovata mafia actuala la putere si in urmatorii ani.
 Au obligatia patriotica  ca macar acum in  al 13-lea ceas sa se faca intelesi.  Fara glumite, fara pudibonderii, pentru a distrage atentia consumatorului de  emisiuni politice,  fara nici un fel de divagatii. Daca se continua la tv. mai ales cele de nisa, care au un public anume mai avizat care vrea sa stie totul, sa se dea in  spectacol si sa-si arate nu mai spun iar, sa nu supar pe nimeni, defectele transformate de ei in atuu, nu mai facem nimic.
 Daca nu cautam sa ne inregimentam, nu vreau sa zic militar in aceasta obligatie a noastra, de a contribui la schimbarea  mizeriei in prosperitate, suntem niste criminali in frunte cu  moderatorii, formatorii de opinii.
Nu este de gluma, incepand cu anul viitor trebuie cu orice pret si cu toata demnitatea si iubirea de tara si popor sa facem totul ca, in cel mai scurt timp sa ne schimbam soarta. Soarta este in mana nostra si nu avem dreptul sa  ne batem joc, de soarta unei tari binecuvantate de Dummnezeu si de  un popor biciuit si ingenuncheat pana, s-a facut una cu pamantul.
Acum suntem chemati de istorie sa aratam ce suntem niste lasi, care linge piciorul care il loveste, sau urmasii inaintasilor nostrii care au luptat si cu pretul a  milioane de jertfe, au  crezut ca ne-a asigurat un viitor fara razboaie si fara nici un fel de violenta de orice fel. Daca am pierdut etape lasandu-i pe acesti criminali sa ne anihileze  aproape in totalitate, acum este vremea sa recuperam. Si prin televiziune  moderatorii si invitatii au obligatia sfanta, sa termine cu  superioaritatea lor si cu  mitralierele lor vorbitoare si sa ia lucrurile in  serios. Poate ei nu sunt constienti ce importanta mare au.
Trebuie sa vorbeasca putin, sobru si serios. Gata cu glumitele si divagatiile de orice fel. Lucrurile sa fie spuse clar pe intelesul tuturor si chiar daca supara sa fie repetate, pentru a  intelege pe deplin despre ce este vorba. Este vorba de viitorul nostru si al copiilor nostrii. Si de faptul ca nu trebuie sa ne batem joc de inaintasii nostrii, care erau adevarati patrioti caliti pe campurile de lupta intre Stalingrad si Muntii Tatra, si care ar fi pornit asa cum erau mutilati si mari mutilati de razboi, inca odata la lupta sa schimbe  soarta tarii din "tara invinsa" in "tara invingatoare". Ce mari patrioti au fost si noi..... ce facem? Macar dati cu gura la tv. sa  treziti patriotismul caci, acesta daca nu este clar definit, se poate cultiva. Eu ma voi stradui pe cat pot sa scriu  despre acest subiect VIITORUL NOSTRU SI AL URMASILOR NOSTRII. Dar sunt una  si prin tv. se raspandeste in toata tara  indemnul de a stopa nelegiurile.
Ati vazut pe Ana Pauker in 1,3  min. ce a vrut sa spuna  si a inteles  toata lumea, ca comunismul s-a instaurat la 7 nov.1917 in Uniunea Sovietica si imperialismul este pe duca. 
Nu indemn la violenta verbala, ci la a spune calm pentru toti care este situatia si ca trebuie schimbata pentru binele nostru si al copiilor nostrii. Sa fim la inaltimea inasintasilor nostrii!!!! Sa recuperam ce am pierdut. Curajjjjjjjj ! Totul depinde numai de noi !!! Numai sa vrem cu adevarat si sa fim bine in drumati !!!! Un an nou cu ganduri bune si mai ales cu fapte bune !!!!! Odorica

Imn Legiunea Straina Franceza

Premierul terorist din KOSOVO a incurcat CRACIUNUL cu PASTELE

Premierul terorist al KOSOVO a urat de CRACIUN tuturor crestinilor “PASTE FERICIT”

autor: FrontPress 26.12.2011
Premierul musulman din provincia separatistă Kosovo, Hashim Thaci, a dorit să felicite Vaticanul şi pe toţi creştinii din lume cu ocazia Naşterii lui Hristos dar nu a reuşit decât să comită o gafă monumentală. Acesta a încurcat practic Paştele cu Crăciunul în comunicatul de presă oficial, transmite Itar-Tass.
“Paştele este una dintre cele mai importante sărbători ale lumii catolice. Îi felicit cu ocazia acestei sărbători pe toţi creştinii, mai ales pe membrii comunităţii internaţionale care se află în Kosovo”, se spune în comunicatul transmis de biroul de relaţii cu presa al premierului Thaci. În numele guvernului de la Pristina, Thaci le-a mai urat cetăţenilor ca “sărbătorile de Paşti să le aducă mai multă căldură, fericire, speranţe şi succes, armonie şi pace”.
Potrivit Itar-Tass, eroarea este una explicabilă: majoritatea albanezilor kosovari sunt musulmani şi nu se descurcă foarte bine în sărbătorile creştine. În pofida acestui lucru, Crăciunul catolic şi cel ortodox de rit nou este în Kosovo zi liberă. Paştele catolic va fi marcat în 2012 pe 8 aprilie, iar cel ortodox pe 15 aprilie.
Hashim Thaci, terorist şi lider al lumii interlope
Hashim Thaci, alias Şarpele, a fost liderul organizaţiei teroriste Armata de Eliberare din Kosovo (UCK), susţinută logistic şi cu armament de SUA şi Albania. A intrat în politică încă din 1999, dar a câştigat alegerile abia în 2007 cu Partidul Democrat din Kosovo. Şi-a respectat promisiunile şi a declarat unilateral, cu spijinul americanilor şi al majorităţii statelor occidentale, independenţa provinciei separatiste. Legăturile cu crima organizată sunt însă şi în prezent de notorietate, existând numeroase articole pe această temă în presa internaţională.
În perioada în care Thaci a fost liderul UCK, cotidianul american Washington Times a dezvăluit că activităţile acesteia erau finanţate din traficul de heroină şi cocaină către ţările Europei Occidentale. După desfiinţarea UCK, odată cu încheierea conflictului din 1999, membrii fostei gherile albaneze au reuşit să intre în legalitate, infiltrându-se în Forţa de Apărare a Kosovo şi în Partidul Democrat. Liderii formaţiunii au apelat adesea la violenţă pentru a-şi intimida adversarii politici şi a menţine controlul politic pe plan local.
Kosovo, rana deschisă a Balcanilor
Din 1999, după bombardarea timp de 78 de zile a Serbiei de către NATO, Kosovo s-a aflat sub adimistraţia Naţiunilor Unite. În anii imediat urmatori, mii de sârbi au fost răpiţi, ucişi sau forţaţi să se refugieze. Casele sârbeşti au fost incendiate sau ocupate de albanezi iar multe biserici au fost distruse de majoritatea musulmană. Independenţa Kosovo a fost proclamată unilateral pe 17 februarie 2008 şi acestă stare de fapt a alimentat şi mai mult tensiunile separatiste din ţările europene, inclusiv în regiuni problemă de interes major pentru România, precum Transnistria sau aşa-zisul “Ţinut Secuiesc”. Până acum, statul kosovar a fost recunoscut de peste 80 de ţări din cele 193 membre ale ONU. Dintre statele membre ale Uniunii Europene, Slovacia, Spania, Grecia, Cipru şi România nu au recunoscut independeţa provinciei sârbeşti Kosovo. În prezent Kosovo este o regiune populată în proporţie de aproximativ 90 la sută de etnici albanezi. Sârbii kosovari locuiesc în enclave şi în câteva zone din nord, aflate la graniţa cu Serbia. Sursa: FrontPress.ro
«

duminică, 25 decembrie 2011

Primul automobil construit in ROMANIA

Istoria primului automobil construit in Romania

autor: FrontPress 26.12.2011
Puțini știu că primul autoturism fabricat în România nu a fost Dacia 1100 (în 1968), ci un autovehicul care purta numele cunoscutului industriaș român Nicolae Malaxa. Mașina a fost un autoturism românesc construit în 1945 în fabricile de la Reșița.
Proiectul autoturismului a aparținut unui grup de ingineri și tehnicieni de la uzinele A.S.A.M. și Malaxa din București și IAR din Brașov, conduși de inginerul Petre Carp.
Mașina avea un motor cu trei cilindri, în stea, cu răcire forțată cu aer, capabil să dezvolte 30 de cai-putere (după măsurătorile vremii).
Soluția constructivă era “totul în spate”, motorul formând un întreg cu diferențialul și cutia de viteze. Greutatea motorului era de 80 de kilograme, iar ansamblul cu diferențialul și cutia de viteze ajungea la 150 de kilograme.
Pentru a asigura răcirea motorului, între plafon și acoperiș era lăsat un spațiu pentru canalizarea aerului necesar. Aerul era captat din față, de deasupra parbrizului, și era canalizat prin acoperișul cu pereți dubli, cu ajutorul unui ventilator, care îl absorbea, dirijând o parte peste cilindri, iar restul la carburator. Viteza maximă era de 120 km/h.
Malaxa oferea un nivel înalt de confort pentru acea vreme și putea transporta până la șase persoane. Caroseria avea o formă aerodinamică, foarte elegantă, cu portbagajul în partea din față, sub capotă, unde se afla și roata de rezervă. Prinderea caroseriei pe șasiu se făcea prin tampoane de cauciuc. Consumul de benzină era de 10 l/100 km.
Producția ei a fost oprită când sovieticii au decis să mute linia de asamblare în U.R.S.S., după ce un oficial de la Moscova aflat la Sofia a fost transportat cu un automobil Malaxa și a rămas impresionat de performanțele acestuia. De Gabriel Mistodie - Adevarul
«