Amazon MP3 Clips

duminică, 30 septembrie 2012

Partos Carol ( Charles) Sef Sectie Xileni 1968



Va mai amintiti de Partos Carol ?(reluare)Scuzati daca m-am repetat.

  www.odorica.blogspot.com sau pe http://singurafelina.blogspot.com
Noiembrie si decembrie l968 la Sectia Xileni (sef sahistul Partos Carol)
Ar fi de neiertat pentru mine ca sa nu pomenesc cativa domni in viziunea mea absolut perfecti Negru, Grosu, campionul de sah Partos Carol mereu nemultumit de politica partidului(va amintiti discutia lui revoltata cu mine intre randurile de porumb”discutie politica”).Alt domn Predescu. Dar sa nu uit referitor la Partos Carol, in l968 primavara cand pentru o scurta perioada am lucrat in birou cu el(se organiza serviciul Securitatea Muncii) la rugamintea mea sfioasa sa ma invete sa joc si eu sah. Mi-a raspuns ca sint inteligenta, dar nu am fundul tare explicind ca, asta inseamna sa stau ore intregi pe scaun. Dar eu am tacut si nu am mai indraznit sa-l mai rog si rau imi pare dar, atunci eu aveam de lucru si umblam mereu, dar el Partos Carol, a tras concluzia ca, plec din proprie initiativa nu cu treaba, caci aveam alt sef ( el nu era sef). 
Pentru ca a venit vorba de Sectia Xileni si seful ei ing.Partos Carol, campion la sah, mi-am adus aminte de doar 2 luni, noimbrie si decembrie 1968, pe care le-am petrecut acolo. Am fost detasata pentru ca abia atunci, se puneau bazele formarii acestei sectii, formate din 5 instalatii. Dar sa nu va inchipuiti ca acolo erau birouri cu, covoare persane si cu fotolii directoriale. Nici vorba, erau niste baraci de tabla ondulata puse direct pe pamant. Numai telefon era in rest, nimic nici un fel de caldura, caci instalatiile erau in constructie, sub indrumarea catorva specialisti nemti. Era un ger de crapau pietrele. Intr-o mica baraca erau inginerii si eu, care ma ocupam cu trierea tinerilor, veniti la angajare pentru a fi apoi trimisi la serv. Personal pentru a li se face carte de munca. Tinerii erau adusi si dupa strada, sau Bulevard. Cu 7-8 clase sau liceul si chiar minori, caci era voie sa angajezi minori, numai sa nu fie pusi, sa lucreze la schimbul 3. Erau gasiti pe Bulevard, caci multi ingineri si dir. raf.locuiau pe Eminescu si le era usor sa ia sectoristul si sa faca o razie pe Bulevard, pentru a gasi tineri care, nu mai erau cuprinsi nicaieri. Dar le-a facut un mare bine, caci si acum imi aduc aminte ca dupa angajare, s-au inscris la liceu la seral, apoi la facultati si in scurt timp i-am vazut la birouri economisti, sau in instalatii ingineri sau subingineri. Parca vad in ochi un baiat sarman, cu o pata rosie din nastere, pe obraz si cu un fes murdar si rupt, adunat de pe strada si incris la cursurile de calificare si dupa citiva ani l-am intilnit la birouri, economist, un domn stilat la costum. Aceasta era schimbarea, dar nu in toate cazurile. Deci eu pe langa trierea baietilor, trebuia sa scriu si instructiunile de pornire a instalatiilor. In a doua baraca erau muncitorii calificati, deja vechi angajati si tinerii care faceau cursuri de calificare.Acolo era si fratele actorului Emil Liptak, calificat lacatus mecanic. Fratele lui actorul, l-a ajutat sa fie favorizat la primirea unui apartament cu chirie, deasupra la Cinemascop. Sint multe de spus despre acest om, i-a murit fata de la o tumoare la cap. Dar mai era o mica maghernita, dar incalzita pentru specialistii nemti. Partos Carol era tot timpul stresat, nu suporta glume, nu mai era vesel. Era o adevarata debandada cu angajarile, cu construirea instalatiilor, cu tinerii ingineri numiti sefi de instal., numai Paul Manescu era vesel, fara nici o treaba cu toate ca era seful unei sectii. Dar si de el v-am povestit, de v-am stresat. Poate am sa reiau articolele, cand le veti mai uita. Partos era suparat ca, era raspunderea prea mare pentru un om stilat ca el. Acolo subaltern era ing. E. sotul unei colege de a sotiei lui.Si era de notorietate aventurile nevestei lui Carol si nu cred ca se simtea confortabil. Asa ca aceasta, era munca de jos. Pentru un campion national la sah, sport al mintii, nu era un mod de a trai. Asa ca a rupt aranjamentul cu comunistii si a devenit birocrat, cu libertatea de a merge la concursuri in strainatate. Si dus a fost. Dar pentru tinerii formati in sectie, a fost benefic ( erau copii fara nici un rost, fara scoala, fara meserie), caci cine a vrut, om s-a facut. Asta este o pagina de viata din lunile nov.si dec. l968. A fost un ger groaznic, rareori ne luau nemtii cu microbuzul lor, sa ne duca in statia de autobuz, la poarta rafinariei. Mergeam si eu si toti inginerii inclusiv Paul Manescu. Nu erau asa privilegiati, atunci ca odraslele stapinilor tarii, de acum.

VIOLET


VIOLET pentru BICICLETE (FOTO+VIEO)

autor: FrontPress 30.09.2012
Dacă mi-ar fi spun cineva în trecut că voi merge cu bicicleta într-o deplasare de-a lui Poli, aș fi zâmbit cu indulgență sau i-aș mai fi comandat un “genocid” (un cocktail savurat de avangarda drojdierimii periferice, o licoare magică obținută dintr-o rețetă originală de băutură intermediară cu aromă de vodcă, luhău și pufoaică; cu alte cuvinte – un delicates underground). Dar ce poate fi mai motivant decât energia de a da la pedală cu entuziasm pionieresc, mânat de pasiunea violetă, inspirând din mers aerul proaspăt al libertății, așa cum ți-o croiești din perspectiva de suporter?
Nu am mai mânat de ani de zile o bițiglă la drum lung. În copilărie eram specialist, puteam să merg kilometri în șir și să iau curbe fără să pun niciuna dintre mâini pe ghidon. Dar există cineva acolo sus care dă la pedala anilor, dezumflând treptat cauciucurile, uzând osiile, zgâriind cadranul, stricând frânele, neungând lanțul…Oare cum va fi acum? Risc să se uite lumea la mine ca la Fram – ursul polar? Mă liniștește însă ideea că mă vor însoți în coloană niște bicicliști care nu seamănă deloc cu Marco Pantani, Miguel Indurain sau Lance Armstrong, ci mai degrabă cu personajele burlești din filmele lui Kusturica. Oameni fericiți într-o lume nefericită.
Locul de întâlnire – platoul fostei fabrici “6 Martie” de pe Circumvalațiunii. Unii îl confundă cu terasa “Orlovi”, în jurul căreia se strâng mai multe biciclete decât în fața braseriilor comuniste. Ajunge la noi o veste îmbucurătoare: firma de închiriat biciclete le-a dat pe toate. Prognoza mea oarecum sceptică legată de participarea a 60-70 de bicicliști este combătută total – peste 200 de poliști s-au adunat la linia de start. Coloana pornește într-o aventură nemaivăzută în lumea fotbalului timișorean. Ne dăm repede seama că mersul pe bicicletă nu prea mai seamănă cu acela din copilărie, dar strângem din dinți și pedalăm. Unii simt nevoia să facă niște escale de aprovizionare și odihnă, iar trecătorii se uită mirați la bicicliștii amatori care au împânzit orașul.
Diferența între această deplasare și altele este aceea că mersul pe bicicletă a făcut din ea o experiență personală. Fiecare suporter a avut ocazia să trăiască propria deplasare, propria călătorie inițiatică. Există peste 200 de povești separate legate de deplasarea de la Giarmata Vii, înglobate totodată în una singură, numită atașamentul față de Poli și față de valorile autentice ale Timișoarei. Acesta este un lucru fascinant.
În sfârșit, ajungem și la stadion, acolo unde urmează să înfruntăm echipa Lorena Giarmata Vii, fostă Luceafărul și Aeroportul. Numele vine probabil de la sponsorul clubului sau de la vreo rudă a finanțatorului, fiind puțin probabil ca germanii colonizați în Überland (demunirea șvăbească a satului) în secolul al 18-lea să fi fost originari din Lothringen, numele nemțesc al Lorenei. Sau cine știe…”Ima neka tajna veza” (”Există o legătură nevăzută”), ar spune cei de la Bijelo Dugme pe versurile lui Dusko Trifunovic.
Jucătorii Giarmatei par motivați. Nu știu câți dintre ei știu că doi fii ai satului, Johann Neumann și Constantin Spătar, au jucat în trecut la Poli. Evident, în sport doar prezentul contează, așa că mingea este așezată la centru. Ai noștri încep în forță și doar după câteva minute conducem cu 2:0. Entuziasmul este la el acasă. Din păcate, o greșeală de portar îi readuce pe adversari în joc la finalul primei reprize, aceștia reușind să reducă din handicap. Al doilea mitan este mai echilibrat, dar jucătorii în alb-violet reușesc să perforeze încă o dată poarta gazdelor pentru un final fără emoții. Scorul este de 1:3 și fiesta poate să înceapă. Suporterii timișoreni nu au uitat că pe data de 27 septembrie Iosif Rotariu, acest Stanley Matthews al Banatului, a împlinit 50 de ani, așa că au făcut un bener prin care au ținut să-l felicite. Pe un alt bener drojdierii au precizat că “Poli bace, Poli pierge, noi nis tăt cu sticla verge”. Pentru liniștea sufletească a celor care filează peluza pentru un mic, o bere și un gram de atenție (cu abilitatea unor autentici geimsbonzi mioritici din filmele lui Lucian Pintilie) – nu e nici un mesaj subliminal, ci doar etalarea unei stări de spirit. Orice ar face Poli, cea pe care o iubim, vom fi tot acolo.
Un jurnalist m-a întrebat dacă e mai bine cu avionul în Champions League sau cu bicicleta în județ? Nu am ezitat să optez pentru a doua variantă, și nu din lipsă de respect pentru prima, care a fost și ea senzațională. Nu aș schimba pentru nimic în lume bucuria trăită la golurile lui Gigel Bucur de la Donețk, dar acolo s-au dus doar oamenii care au avut câta bani, pe când la Giarmata Vii, în județ, între șosea și calea ferată, au venit toți suporterii care o iubesc necondiționat pe Poli. Am trăit în două lumi fotbalistice paralele, și doar atașamentul pentru niște simboluri ne-a făcut să rămânem împreună. Pe noi – golanii care pedalează înainte, indiferent de consecințe și de natura obstacolelor.
În cafeneaua “D`Arc”, unul din locurile conspirative ale huliganilor violeți, petrecerea a continuat până târziu în noapte. Laitmotivul serii a sunat cam așa:
“Mamă, mamă, mamă, ştii de ce
bate aşa de tare inima din piept?
O văd pe Poli jucând din nou în alb-violet!”
O zi de neuitat pentru suflarea polistă, greu de exprimat în cuvinte. La primul titlul câștigat de Napoli în 1987, pătimașii suporteri sudiști au scris pe pereții unui cimitir: “Nici nu știți ce ați pierdut”. Este tot ce le putem spune și noi celor care nu au fost. De Goran Mrakici – FrontPress.ro

IRA


Imaginarul violent al Irlandei

autor: FrontPress 30.09.2012
O ştire cu mare potenţial explozibil (la propriu şi la figurat) riscă să facă valuri în Irlanda, dar şi în Marea Britanie. O nouă Armată Republicană Irlandeză (IRA) apare pe frontispiciul complicatei vieţi politice din Irlanda.
Mai multe grupări republicane disidente irlandeze au anunţat recent că se vor contopi într-o singură organizaţie, în vederea oferirii unui răspuns mult mai articulat şi, evident, violent „ocu­pantului“ britanic. Organizaţia va fi formată din Real IRA (RIRA), Republican Action Against Drugs şi o coaliţie largă de alte grupuri armate independente. Noua IRA plănuieşte să-şi intensifice atacurile asupra obiectivelor britanice precum sedii, baze de antrenament şi alte facilităţi ale forţelor de ordine, bănci britanice, tribunale şi alte prezenţe semnificative care menţin legăturile între Irlanda de Nord şi Marea Britanie. Trebuie precizat că toate facţiunile care şi-au dat mâna nu făceau parte din societatea civilă nord-irlandeză, adepta protejării biodiversităţii şi salvării urangutanilor din Uganda, ci, dimpotrivă, aveau o istorie zbuciumată de continuare a violenţelor, e drept, la o scară mai redusă, având în vedere atât numărul voluntarilor, cât şi armamentul şi cantitatea de muniţii şi explozibili pe care au reuşit să o sustragă de sub controlul Armatei Republicane Irlandeze oficiale (strâns legată de Partidul Sinn Fein aflat la guvernare în Executivul de la Belfast, ocupând numeroase poziţii ministeriale), care a hotărât să adopte calea politică şi a fost de acord să semneze Acordurile de Pace din Vinerea cea Sfântă, din 1998, mai mult, acceptând să se dezarmeze.
The Real IRA (RIRA) s-a opus încă de la bun început rezultatelor negocierilor şi prevederilor procesului de pace. Numele RIRA i-a fost atribuit atunci când paramilitarii disidenţi au instituit un baraj rutier în Jonesborough, comitatul Armagh, prezentându-se cu curtoazie şoferilor blocaţi în trafic: „Suntem de la Armata Republicană Irlandeză. Adevărata Armată Republicană Irlandeză“, o ironie fină la adresa foştilor camarazi care acceptaseră să renunţe la violenţă în schimbul unor concesii substanţiale din partea guvernelor britanic şi irlandez. La 7 ianuarie 1998, prima acţiune a disidenţilor a fost plasarea unei bombe de 140 de kilograme într-o maşină în localitatea Banbridge din comitatul Down, bombă care a putut fi dezamorsată de poliţia nord-irlandeză fără să provoace pagube. În mai 1998, RIRA a or­ganizat alte acţiuni teroriste clasice (bombe) în diverse orăşele din Ulster, iar la 9 mai 1998, mass-media din Belfast a fost anunţată că RIRA îşi asumă responsabilitatea pentru un atac cu mortier asupra unei secţii de poliţie din localitatea Belleek, comitatul Fermanagh. RIRA este considerată responsabilă pentru cel mai atroce atentat cu bombă perpetuat în Irlanda de Nord de-a lungul întregii perioade de trei decenii, cât a durat acest adevărat război civil (din 1968 până în 1998), atentatul din 15 august 1998 din orăşelul Omagh. Metoda preferată de organizare a unui atentat, o maşină furată înţesată cu explozibili, parcată în centrul comercial al oraşului, a fost aleasă şi în acest caz. Maşina capcană ar fi fost destinată unui sediu de tribunal, însă teroriştii, negăsind un spaţiu de parcare în apropierea obiecti­vului, au parcat maşina la 400 de metri depărtare. Cele trei telefoane de avertisment date de RIRA au produs confuzie în rândul autorităţilor, care au crezut că bomba se afla amplasată în imediata apropiere a tribunalului, şi nu la o distanţă atât de mare. Poliţia locală a stabilit un perimetru de siguranţă în jurul clădirii care a făcut mai mult rău, căci a îndreptat mulţimea către exact locul unde se afla amplasată maşina capcană, care, atunci când a explodat, a creat un carnagiu fără precedent, într-o provincie totuşi foarte obiş­nuită cu astfel de scene: 29 de oameni au murit, iar 220 au fost răniţi. Această barbarie a fost condamnată de întreaga lume, chiar şi de foştii camarazi din IRA, care au vizitat 60 de disidenţi în încercarea de a-i convinge să abandoneze lupta armată şi să predea ar­mamentul deţinut. Fără mare succes.
La 8 septembrie 1998, RIRA a declarat unilateral încetarea focului, tocmai pentru a avea timp să se reorganizeze. Liniştea a durat până la 20 ianuarie 2000. La 25 februarie acelaşi an, paramilitarii RIRA au încercat să amplaseze o bombă de mare putere lângă una dintre cazărmile armatei britanice din Ulster, însă nu au reuşit să-şi ducă la sfârşit operaţiunea, fiind descoperiţi, şi au abandonat. În perioada 2000-2001, RIRA a încercat şi să reia o campanie de atentate perpetuate în Anglia, continuând tradiţia clasică a mişcării republicane irlandeze din secolul trecut de a aduce teroarea în casele şi pieţele britanicilor înşişi. La 21 septembrie 2000, o rachetă a fost trasă în direcţia sediului MI6, folosindu-se un lansator de rachete, fapt ce a atras din nou atenţia opiniei publice asupra rebelilor irlandezi. Se poate lesne observa că, spre deosebire de tero­riştii arabi, cei irlandezi nu au preferat niciodată atentatele sinucigaşe, chiar şi această luptă atipică şi disproporţionată având anumite reguli (ca, de exemplu, telefonul de avertisment dat înaintea producerii unei deflagraţii, încăpăţânarea de a viza mai degrabă obiective militare sau însumând un nivel simbolic ridicat – sedii de tribunale, primării, tot ceea ce ţine de infrastructura statului britanic din Irlanda de Nord şi nu numai).
În următorii ani, atentatele şi atacurile RIRA au fost de mai mică intensitate (cel puţin faţă de ceea ce era obişnuită Irlanda de Nord în anii ‘70 şi ‘80), abia la 7 martie 2009 RIRA comiţând un alt atentat care a atras din nou atenţia opiniei publice. Patru soldaţi britanici aşteptau în faţa cazărmii din Massereene sosirea unei comenzi de pizza când au fost mitraliaţi, doi murind, doi fiind răniţi. Orice ameninţare poate rămâne doar la stadiul de cuvinte fără importanţă, dacă nu există mijloacele de a o pune în practică. RIRA ar fi preluat de la fosta IRA exploziv, pistoale mitralieră, puşti de asalt, detonatoare. În 1999, organizaţia a importat ilegal (evident) din Croaţia explozivi, mitraliere, dar şi lansatoare de rachete. În iulie 2000, o încercare de a aduce un al doilea transport în Irlanda a fost zădărnicită de serviciile secrete britanice şi cele croate. Agenţii RIRA încercau să achiziţioneze tot din Croaţia nu mai puţin de 5 tone de exploziv plastic, 2.000 de detonatoare, 500 de pistoale. În 2001, a fost dejucată o altă tentativă de a cumpăra arme din Slovenia.
Cealaltă grupare care a fuzionat în noua organizaţie este mai puţin cunoscută, are o denumire lipsită de gloria Armatei Repu­blicane Irlandeze: Republican Action Against Drugs, care a operat mai ales în zona oraşului Derry (versiunea catolică) sau Londonderry (versiunea protestantă), fiind implicată mai ales în lupta împotriva traficanţilor de droguri din zonă. Această preocupare a republicanilor irlandezi faţă de acest subiect nu datează din 2008, când acest grup s-a format, ci cu mult timp înainte, căci una dintre preocupările IRA în perioada 1968-’98 a fost şi cea de a controla comunitatea catolică, înlăturând tentaţia drogurilor, dar şi eventualii spioni infiltraţi de britanici sau posibilii colaboraţionişti cu autorităţile de ocupaţie. În anii ‘90, în Ulster apăruse Direct Action Againts Drugs (DAAD), care avea legături cu IRA (se pare că membrii ei erau atât voluntari ai IRA, cât şi implicaţi în lupta împotriva traficanţilor de droguri din regiune). De la înfiinţare, RAAD a întreprins câteva zeci de acţiuni subversive, dacă luăm în considerare faptul că gruparea se substituie autorităţilor legale ale Irlandei de Nord: ameninţă cu violenţa persoanele pe care le suspectează că întreţin răspândirea drogurilor. Principala metodă a mişcării a constat în împuşcarea în picior/picioare a vinovaţilor, exact aceeaşi metodă aplicată de mai vechiul grup din anii 1990.
După înfiinţarea RAAD, aceasta a oferit o amnistie traficanţilor de droguri, cerându-le doar să-şi recunoască implicarea în această activitate ilegală şi să dea asigurări că vor înceta orice implicare viitoare. În aprilie 2010, RAAD a anunţat un nou armistiţiu până în iunie 2010, cei care continuau să vând droguri urmând a fi asasinaţi. În iunie 2010, zece persoane au fost obligate să părăsească de urgenţă oraşul Derry. În februarie anul acesta, RAAD a comis prima crimă, împuşcându-l mortal pe Andrew Allen în casa sa din orăşelul Buncrana din comitatul Donegal (Republica Irlanda, în apropierea oraşului nord-irlandez Derry, dominat de comunitatea catolică). În iunie, membrii RAAD au atacat un vehicul al PSNI (Police Service of Northern Ireland), prima acţiune îndreptată împotriva autorităţilor nord-irlandeze, „un răspuns direct faţă de atacurile brutale, din ce în ce mai numeroase, la care sunt supuşi republicanii şi familiile lor“ avertizând că „astfel de atacuri vor continua atât timp cât forţele de securitate vor ameninţa zonele republicane“. Înainte de contopirea în noua organizaţie, RAAD s-ar fi implantat şi în Belfast. De la înfiinţarea din 2008, RAAD a forţat două sute de oameni să părăsească oraşul Derry, 40 fiind rănite, una omorâtă. Marea majoritate a celor afectaţi de violenţa campaniilor sunt tineri de 20 de ani, uneori ei fiind obligaţi să se prezinte voluntar cu părinţii pentru a fi împuşcaţi în picior, pentru a nu o păţi şi mai rău! Aceste violenţe au ajuns să fie prezentate şi în mass-media britanice, ziarul The Guardian consacrându-i un articol, mai ales că oraşul Derry a fost declarat oraşul britanic al culturii în anul viitor. Victimele terorii nu înţeleg cum Derry ar putea să mai fie un oraş al culturii, când este doar unul al fricii. Situaţia a ajuns să fie intolerabilă, încât chiar Martin Mc Guiness, fostul şef al statului major al IRA oficiale, originar din Derry, viceprim-ministru în guvernului autonom de la Belfast, a condamnat ferm violenţele.
Continuity IRA (CIRA), o altă formaţiune paramilitară cu rădăcini republicane, ar fi rămas în afara noii organizaţii. În orice caz, CIRA a păstrat un profil mult mai scăzut şi, chiar dacă s-a desprins din IRA în anul 1986, respingând noile metode de implicare activă în viaţa politică adoptate de IRA şi Sinn Fein (până în acel moment republicanii candidau la alegeri, dar dacă erau aleşi refuzau să îşi exercite mandatul – boicotul politic nu s-a născut totuşi în România, în iulie 2012), a derulat mult mai puţine acţiuni violente în comparaţie cu RIRA. În 2004, Statele Unite credeau că CIRA nu ar avea mai mult de 50 de membri activi, iar în 2005, Michael McDowell, ministrul irlandez al Justiţiei, Egalităţii şi Reformei, declara în Dail Eireann că mişcarea nu ar avea mai mult de 150 de voluntari. Un adevăr se impune: contopirea mai multor grupuscule radicale nu reprezintă neapărat o garanţie că ostilităţile se vor relua pe o scară largă în Irlanda, însă în egală măsură nu este un motiv de bucurie pentru guvernele Republicii Irlanda, Irlandei de Nord sau Marii Britanii, puternic lovite de criza economică. Dacă în alte zone ale Uniunii Europene nemulţumirea economică şi politică se poate deversa în diverse mişcări şi partide politice extremiste, antieuropene, antie­migraţioniste, distincţia notabilă a Irlandei constă tocmai în faptul că deziluziile actuale pot îngroşa rândurile unor organizaţii mult mai periculoase, care au şi expertiză, şi capacitatea tehnică de a pune în practică ceea ce alţii prin Europa doar clamează în cafenele cochete. De Codrut Constantinescu  - Revista 22
 

sâmbătă, 29 septembrie 2012

vineri, 28 septembrie 2012

Tigani alungati


Zeci de TIGANI alungati cu forta de FRANCEZI din Marsilia

autor: FrontPress 29.09.2012
Sătui de lipsa de reacţie a autorităţilor, mai mulţi locuitori ai unui cartier din Marsilia au alungat joi seară mai multe familii de ţigani instalate ilegal în zonă şi le-au incendiat tabăra, relatează TF1.
Poliţiştii au fost chemaţi la faţa locului în jurul orei locale 19, pentru a-i separa pe cei circa 30 de localnici nemulţumiţi şi pe cei aproape 40 de ţigani, care până la urmă au fost nevoiţi să fugă cu mai multe rulote, lăsând în urmă câteva barăci. Acestea au fost incendiate de francezi cu scopul igienizării zonei, care devenise un focar de infecţie şi infracţional. Nimeni nu a fost arestat, pentru că nu au existat violenţe fizice.
Acţiunea a fost premeditată, pentru că locuitorii anunţaseră autorităţile că vor trece la fapte, dacă ţiganii nu vor părăsi împrejurimile cartierului Creneaux. Aceştia erau suspectaţi că ar fi autorii mai multor jafuri. Sursa: FrontPress.ro

miercuri, 26 septembrie 2012

Pomana sociala


Cum iti da in cap pomana sociala

autor: FrontPress 26.09.2012
Nimeni nu s-a întrebat ce se întâmplă cu copiii veniţi pe lume numai pentru alocaţiile plătite de stat, ce generaţie vor forma ei şi care sunt efectele pe termen lung. Un bătrân din Mediaş a fost lovit în cap cu o ţeavă de un copil desprins dintr-o gaşcă de mici cerşetori care a luat în stăpânire spaţiul public din faţa catedralei ortodoxe.
Scena a fost filmată de un trecători, postată pe youtube şi preluată duminică de toate televiziunile de ştiri. O ţară întreagă a putut vedea tupeul şi agresivitatea copilului, dar şi atitudinea nepăsătoare a trecătorilor. Existau martori şi niciunul nu a intervenit pentru a stopa agresiunea. Aparent fără nicio legătură cu acest incident, în urmă cu mai multe zile, un alt grup de cerşetori minori a atacat cu pietre mai mulţi turişti în Sălaj.
Florin Cioabă, autointitulatul „rege al romilor”, a dat o declaraţie de bun-simţ: “Cred că părinții ar trebui să-și educe mult mai bine copiii romi. Am văzut un caz asemănător în Sălaj și cred că părinții trebuie să aibă grijă de copiii lor, să nu se ajungă la așa ceva. Astfel de incidente denotă lipsă de educație”, a spus Cioabă.
S-au făcut şi alte comentarii, dar nimeni nu s-a întrebat dacă nu cumva e vorba de o întreagă generaţie abandonată pe străzi. Să fie cumva rezultatul unui fenomen foarte grav, apărut din momentul în care statul român a decis să plătească ajutoare sociale fără discernământ pentru „creşterea copilului”?
De ani de zile se vorbeşte despre familiile sărace, etnia nu este importantă, în care un copil valorează doar alocaţia pe care o plăteşte statul pentru el. Părinţii care trăiesc doar din alocaţiile copiilor sunt o realitate peste tot în România.
Statul a inventat şi plătit prosteşte ajutoare, în goana politicienilor după voturi, fără să se gândească o clipă la efectele foarte grave pe termen lung. Nimeni nu s-a întrebat ce se întâmplă cu copiii veniţi pe lume numai pentru alocaţiile plătite de stat, ce generaţie vor forma ei şi care sunt efectele pe termen lung. Nimeni nu a gândit vreun program pentru educarea acestei generaţii şi îndrumarea adulţilor către alte căi de supravieţuire decât pomana socială.
Poliţia a anunţat o anchetă în Mediaş, însă nu au apărut reacţii de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sibiu şi nici de la Direcţia de Asistenţă Socială a Primăriei Municipiului Mediaş. În aceste instituţii zac nişte funcţionari îmbuibaţi cu bani publici, pentru a proteja copiii de nesimţirea părinţilor, de abandon, de abuzuri. Nu le pasă de ce sunt în stradă acei minori, la fel cum nu îi interesează pe ghiftuiţii din Parlament ce efecte grave produc pe termen lung pomenile sociale. De Mălin Bot, redactor-şef Adevarul

marți, 25 septembrie 2012

Simboluri comuniste


Simbolurile comuniste, aparate de CEDO

autor: FrontPress 25.09.2012
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis o decizie prin care este despăgubit un cetăţean ungur care a fost amendat pentru că a arborat simboluri comuniste la o manifestaţie publică. Ungaria se vede silită astfel să îşi modifice legislaţia care condamnă folosirea simbolurilor comuniste. România nu are o lege care să pedepsească afişarea simbolurilor comuniste, doar una care pedepseşte folosirea simbolurilor fasciste.
Chestiunea este de actualitate în Republica Moldova, unde de la 1 noiembrie intră în vigoare o lege care pedepseşte cu amendă folosirea în spaţiul public a simbolurilor comuniste iar Partidul Comuniştilor de la Chişinău ameninţă că va aduce această lege în faţa CEDO. Precedentul maghiar măreşte astfel şansele comuniştilor din Basarabia de a folosi simbolurile sovietice în continuare.
Steaua roşie de la Budapesta
Autorităţile maghiare l-au amendat în anul 2006 pe Janos Fratanolo, preşedintele Partidului Muncitoresc Maghiar, pentru că acesta a purtat la o manifestaţie publică steaua roşie în cinci colţuri. Fratanolo a contestat amenda la toate instanţele din Ungaria care au menţinut decizia iniţială. Următorul pas a fost la Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg, care la începutul acestui an a dat o decizie în favoarea lui Janos Fratanolo: statul maghiar trebuie să îl despăgubească pe acesta cu 4.000 de euro şi să îi achite alţi 2.400 de euro drept cheltuieli de judecată.
Raţionamentul CEDO
Concluzia judecătorilor de la Strasbourg din 8 martie 2012 a fost că amendarea lui Janos Fratanolo, pentru că a purtat o stea roşie la o manifestare publică a reprezentat o încălcare a articolului 10 a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului care asigură libertatea de exprimare. Judecătorii CEDO au apreciat că statul maghiar nu poate pedepsi afişarea simbolurilor comuniste câtă vreme nu este demonstrat pericolul actual şi iminent al reinstaurării dictaturii comuniste. Judecătorii CEDO au mai susţinut că „potenţiala propagare a ideologiei comuniste nu poate constitui un motiv pentru a limita afişarea stelei roşii prin intermediul unei sancţiuni penale”.
Şmecheria parlamentară
Ministrul maghiar al Justiţiei, Tibor Navracsics, a declarat că Ungaria nu este de acord cu decizia CEDO şi că guvernul nu va plăti despăgubirile. Soluţia a fost găsită la începutul lunii iulie, când Parlamentul de la Budapesta a adoptat o decizie prin care şi-a exprimat dezacordul cu decizia CEDO şi a afirmat necesitatea menţinerii sancţiunilor pentru afişarea simbolurilor comuniste. Suma de 6.400 de euro care trebuia plătită lui Janos Fratanolo a fost acoperită din fondurile asigurate de guvern pentru partidele politice, conform deciziei Parlamentului de la Budapesta. Pentru cazurile similare din viitor s-a luat decizia ca eventualele despăgubiri stabilite de CEDO să fie plătite din casieriile partidelor politice.
PCRM luptăla Chişinău
În Republica Moldova, de la 1 octombrie intră în vigoare legea privind interzicerea simbolurilor comuniste. Persoanele fizice care vor arbora în public simboluri comuniste sunt pasibile de a fi amendate cu 3.000 de lei moldoveneşti – echivalentul a 1.000 RON, iar persoanele juridice vor fi amendate cu 10.000 de lei moldoveneşti, aproximativ 3.000 RON.
Legea privind interzicerea simbolurilor comuniste a fost adoptată de Parlamentul de la Chişinău pe 12 iulie. Legea promovată de deputaţii liberali de la Chişinău prevede condamnarea regimului totalitar comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, acuzat că a comis crime împotriva umanităţii. De asemenea, se interzice utilizarea simbolurilor comuniste – secera şi ciocanul în scopuri politice, dar şi a altor ideologii totalitare. Un amendament similar a fost introdus şi în legea cu privire la partidele politice. Legea a fost criticată dur de Partidul Comuniştilor de opoziţie, a cărui siglă este secera şi ciocanul. Comuniştii consideră că aceste modificări au doar scopul de a le distruge formaţiunea şi au anunţat că vor contesta această lege la CEDO. Până să ajungă la Strasbourg, comuniştii de la Chişinău au contestat legea care le interzice simbolurile la Curtea Constituţională a Republicii Moldova.
România pedepseşte doar simbolurile fasciste
În România există doar declaraţia de condamnare a comunismului citită în Parlament de preşedintele Traian Băsescu în decembrie 2006. Iniţiativa legislativă din 26 aprilie 2010 a deputatului liberal Mihăiţă Calimente prin care se legiferau sancţiuni pentru afişarea simbolurilor comuniste a fost respinsă iniţial de Senat şi mai apoi de Camera Deputaţilor. Votul senatorilor a fost dat pe 25 noiembrie 2010: 95 dintre aleşi au votat împotriva proiectului de lege care prevedea pedepse pentru afişarea simbolurilor comuniste.
Iniţiativa deputatului Mihăiţă Calimente era o transpunere a Legii 107 din 2006 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. Legea 107 din 2006 pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani confecţionarea, vânzarea, răspândirea şi deţinerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, rasiste ori xenophobe.
Punctul de vedere al Guvernului referitor la legea care ar fi pedepsit afişarea simbolurilor comuniste în România susţine că o astfel de lege este inutilă, deoarece Constituţia şi Codul penal acoperă nevoia combaterii propagandei comuniste şi totalitare. Punctul de vedere al Guvernului României făcea trimitere şi la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin care este protejată libertatea de exprimare a opţiunilor politice. De George Damian – Puterea

luni, 24 septembrie 2012

NATIONALISTII cehi


NATIONALISTII cehi au protestat din nou impotriva infractionalitatii TIGANESTI (FOTO+VIDEO)

autor: FrontPress 24.09.2012
Circa 200 de persoane au participat sâmbătă la un marş organizat în oraşul Strakonice de Partidul Muncitoresc pentru Dreptate Socială (DSSS) împotriva infracţionalităţii ţigăneşti. Acţiunea s-a desfăşurat fără incidente.
La sfârşitul demonstraţiei, după ce liderii formaţiunii naţionaliste au rostit în prealabil câteva scurte cuvântări, s-a ţinut un moment de reculegere în memoria unui localnic ucis recent de ţigani.
Tensiunile rasiale dintre ţigani şi cehii din Boemia au escaladat la începutul anului trecut. Infracţionalitatea crescândă în rândul ţiganilor a dus la organizarea mai multor marşuri  ale cetăţenilor sprijiniţi de formațiunile naţionaliste radicale, nu puţine ori aceste proteste degenerând în violenţe de stradă.
DSSS este succesorul Partidului Muncitoresc, interzis din motive de “extremism” de Curtea Supremă de Justiţie în 2010.
În Cehia, dintr-o populaţie de 10,5 milioane, în jur de 350.000 de persoane aparţin etniei ţigăneşti. Sursa: FrontPress.ro


duminică, 23 septembrie 2012

Bancuri...

Consiliul local al orasului observa ca cel mai tare avocat din oras nu facuse niciodata o donatie in scop de caritate.
Pentru a-l convinge sa o faca, primarul il chema la el in birou.
Primarul: – Domnule avocat, am observat ca veniturile dumneavoastra anuale se ridica la peste 1.000.000 de dolari. Cu toate acestea, niciodata nu ati facut vreo donatie comunitatii…
Avocatul: – Daca tot ati cautat informatii despre mine, nu ati observat ca mama mea este bolnava, iar medicamentele de care are nevoie depasesc de cateva ori veniturile ei?
Primarul, jenat: – Nu…
Avocatul: – In al doilea rand, fratele meu, veteran de razboi, este condamnat intr-un scaun cu rotile si este orb.
Primarul incepu sa-si ceara scuze, dar fu intrerupt.
Avocatul: – In plus, sora mea a murit intr-un accident, lasand orfani trei copii.
Umilit, primarul: – Nu stiam, ma iertati…
Avocatul continua: – Nu vad de ce v-as da dumneavoastra bani, daca nu le dau nici lor!


*******************************************************************************************

Unui avocat ii este cerut sfatul, de catre un camatar:
- Cum imi pot primi cele 30 milioane inapoi, de la Ionescu, daca eu mi-am pierdut chitanta de imprumut?
- Scrieti-i o scrisoare si spuneti-i sa va trimita odata cele 60 milioane imprumutate.
- Bine, dar eu i-am imprumutat doar 30 milioane!
- Tocmai asta vrem sa obtinem de la el, o dovada scrisa ca va datoreaza doar 30 milioane

:)))


Sunteti oripilati ???



Foto:barbat batut de copii tigani fara motiv,  in  fata Catedralei din Medias.

Sunteti oripilati ?  V-au impresionat imaginile cu banda de  mici tigani care au atacat un om in varsta, care era un simplu trecator si nu facuse nimanui nimic ? Ati vazut o singura scena doar ! Dar daca  aceste scene patronate de oameni maturi  le-ati trai aproape zilnic, cu orice ocazie binevenita lor ? Ce ati face ? Cand oameni in varsta femei si barbati, condusi de o spalatoreasa de wc-uri, subordonand oameni cu chipul dar, fara nici un  fel de moralitate, scoate in evidenta si  biciuieste societatea cu pedofilia, zoofilia, mic bordel cu chiriasi cu ora, deazaxarea sexuala fata de oameni si animale, minciuna, ura hotia. Va dati seama ca numai un caracter puternic poate rezista. Dar este o provocare, spun asta ca Politia, Primaria  mai mult pun paie pe foc si nu fac nimic pentru ca macar sa nu le dea nas pentru a continua, spunand ca nu este nimic de facut, adica doar moartea. POATE CREDETI CA SPUN LUCRURI MARI SI EXAGERATE. NICI NU VA INCHIPUITI  PANA UNDE A AJUNS DEGRADAREA DE TOATE FELURILE, IN MAHALELE ORASULUI. DAR ACESTE  STAPANIRI  ALE MAFIEI TIGANESTI, A SCOS CE ESTE MAI URAT SI MAI VIOLENT SI MAI UCIGAS IN ASAZISI ROMANI.
Inca odata imi exprim convingerea ferma  si cu toata raspunderea ca numai o conducere de extrema dreapta hotarata sa  salubrizeze chiar prin violenta societatea romaneasca actuala, va putea macar in  parte si marginas  sa bage spaima in  tigani si romani care de frica sau prin  simturi inascute, dar nearatate pana acum  pun  in  pericol moralitatea, viata si strica  omenia, cea care a mai ramas in sufletul neamului nostru. Dar incet, incet trebuie ajuns la miezul acestui cancer numit tiganii si supusii romani ai lor.
Poate va pare  ceva  neadevarat? Va dau adrese si nume caci nu-mi este frica. Poate asa si  Politia si Primaria Ploiesti se sesizeaza.
 Cei care fac ceva pentru mediul inconjurator si se implica financiar in binele comunitatii, sunt  amendati si infractorii sunt adulati.
Cred ca si la noi trebuie ca in alte tari, sa se  de-a polibilitatea de a purta arma chiar daca  menevrele vor fi ineficiente, in majoritatera cazurilor fiind in scurt, macar sa fim cu inima impacata ca avem, o sansa de a ne apara. Asta este multumirea ca le-au dat  locuinte pe nimic si se vaita ca sunt discriminati. Rasisti sunt ei fata de romanii cinstiti si muncitori.
Iar tinerii handicapati mintal si fizic si tiganii absolventi de  facultati stim pe ce criterii,  care pentru ca nu au nici o baza adevarata sunt vagabonzi, fara nici un fel de munca, pentru ca sunt urati si prosti si nu se uita nimeni la ei. Starea acasa fara ocupatie, cu gandul la sex, ii transforma in animale.
Va readuc a nu stiu cata oara aminte ca, dupa eliberarea detinutilor politici in 1964, maturau strada ingineri, profesori, avocati. Chiar la tata a venit o ruda indepartata cu studii la Sorbona care, odata iesit din puscarie a  fost angajat la salubritate. Era un fin al unui frate a lui tata, de la Piatra Neamt. Tata a fost rugat sa il ajute si i-a gasit  aici la marginea orasului la o taraba, sa vanda zarzavat la un  aprozar. Deci  munca nu este o rusine, spun  asta ca apoi au fost apreciati acesti oameni pentru experienta lor si si-au gasit locuri de munca mult mai superioare in general dupa  studiile si experienta lor.
De ce acum in democratie aceste bestii semianalfabeti,  nu sunt puse obligatoriu la munca ? De ce nu se demonstraza ca numai munca ii face oameni ? Sa va dau exemplul ca Hitler cand a venit la putere in 1933 a eliminat somajul si inflatia ? Pana atunci preturile se schimbau de 5 ori pe zi si pentru a cumpara o paine oamenii mergeau  cu banii pusi in roaba ?  Nimeni apoi nu a mai fost somer si s-a apelat si la  alte popoare germanice pentru ajutor, in constuctii mai ales de drumuri. Acesta este motivul pentru care sustin o conducere de extrema dreapta, cu  pedepsirea cu moartea  a celor care merita, macar pentru 5 ani.
De neimaginat !
Cum au ajuns  cetatenii cu creierul pe moate, sa isi bata joc de demnitatea lor si a copiilor lor, pana la moarte numai sa aiba sa aiba satisfactia ca, te-a invins intelectual?  
Adevarat sau imaginar, transformand   lucuintele in adevarate bordeluri.
Fapte fara nici o noima  se intampla ca si cum ar un lucru firesc.

sâmbătă, 22 septembrie 2012

vineri, 21 septembrie 2012

Putere - Opozitie, un truc ieftin de circ !



De foarte mute ori situatia politica din tara, imi aduce aminte de un  numar de circ din anii 1930 petrecut in America.
Atunci afisul circului anunta cu mare tam-tam, ca  se va prezenta un om care prinde  glontul unui pistol, de la cativa metri in dinti.
 Si ce credeti ca  era? Era adevarat ! Zeci de mii de oameni din  toata America au vazut cum pe scena aparea un tragator de elita, tintea gura omului si PAC, tragea si in  acelas timp omul luat  dintre spectatori,  tinea  in dinti glontul. Toata lumea  aplauda si credea ca totul a fost aievea.
 Nu dupa mult timp apare si un tintas adevarat si scoate pistolul si PACCCC, trage si ce sa vedeti ? Cetateanul care prindea glontul in gura cade, cu capul facut tandari !!!! Oamenii nu au inteles ca, acela era doar un truc si  tintasul de la circ facea numai zgomotul specific impuscaturii, in timp ce  omul luat din multime:))) avea deja glontul in  gura si gata la momentul oportun, il scotea din gura  intre dinti si il prezenta spectatorilor naivi.
 Cel care a tras la randul lui a vrut sa vada, daca este adevarat si a stricat numarul de circ pentru totdeauna.
 A fost un  mare proces care, nu l-a gasit pe adevaratul tintas vinovat, pentru ca a fost naiv, a luat totul in serios si el nu a vrut sa omoare omul, ci numai sa se convinga personal ca totul este adevarat.
Cu aceasta situatie asemuiesc eu mereu situatia din  Romania acestor zile,in care se vede clar ca totul este numai un circ, intre putere - opozitie si noi creduli credem ca totul este pe bune. Dar cand vine tintasul,  sa ne dovedeasca ca totul este un fals ?????
Chiar daca ar veni noi,  tot vom ramane cu al nostru betiv atomic  imparat ??? Pentru el nu este nici un tintas NAIV ???? 

joi, 20 septembrie 2012

Personalitati celebre din Miscarea Legionara

Masacrul din 21-22 sept.1939


MASACRUL din 21-22 septembrie 1939: 252 de legionari ucisi fara proces din ordinul regelui Carol al II-lea (FOTO+VIDEO)

autor: FrontPress 21.09.2012
În noaptea de 21 spre 22 septembrie 1939 au fost asasinaţi mişeleşte, fără judecată, în lagăre şi pe tot cuprinsul ţării, din ordinul regelui călău Carol al II-lea, 252 de legionari. În zorii zilei de 22 septembrie, fiecare judeţ prezenta trecătorilor cadavrele a trei legionari, pe care poliţiştii şi jandarmii, în plină noapte, i-au ridicat din mijlocul familiilor, i-au scos în stradă şi i-au împuşcat, iar trupurile lor au fost lăsate ca lumea să le vadă vreme de trei zile. Elevii de şcoală generală şi liceu erau duşi în mod organizat să vadă cadavrele aruncate pe caldarâm şi păzite de jandarmi! Prigoana împotriva legionarilor a continuat cu sălbăticie până în toamna anului 1940, când regele Mihai a proclamat Statul Naţional Legionar.
Pretextul masacrului
Pretextul acestui pogrom, care a distrus o bună parte a elitei Mişcării, a fost pedepsirea premierului Armand Călinescu în 21 septembrie 1939, la Bucureşti, de către o echipă legionară. Acesta a fost împuşcat pentru responsabilitatea sa în asasinarea banditească, prin strangulare, a lui Corneliu Codreanu, fondatorul şi liderul Legiunii Arhanghelul Mihail, şi a Nicadorilor şi Decemvirilor, din ordinul lui Carol al II-lea.
Călinescu a fost membru în Partidul Național Țărănesc şi a fost ales deputat în parlament între 1926 și 1937. Atitudinea sa obsesivă față de legionari a produs căderea guvernului Vaida-Voievod, din care făcea parte, în 1933. A revenit în guvernul condus de Octavian Goga în funcția de Ministru de Interne. În 1938, a făcut posiblă arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la 10 ani de muncă silnică la minele de sare, inclusiv pentru „cârdășie cu șeful unei puteri străine”. Poartă responsabilitatea comenzii asasinării ilegale şi barbare a liderilor legionari arestaţi, inclusiv a lui Codreanu, în 30 noiembrie 1938. În decembrie acelaşi an, este membru fondator al partidului regal, Frontul Renașterii Naționale. După scurte mandate ca Ministru al Sănătății, Ministru al Educației Naționale și Ministru al Apărării Naționale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea îl numește Prim Ministru al României. Este pedepsit pentru crimele sale de echipa legionară denumită “Răzbunătorii“, condusă de Miti Dumitrescu.
După pedepsirea lui Călinescu, “Răzbunătorii” au intrat în clădirea Radioului, au intrat in direct, anunţând “pieirea tiranului”. Apoi s-au predat Poliţiei, fiind omorâţi a doua zi în locul atacului.
Ziua Eroilor si Martirilor Legiunii
În 1940, când Miscarea Legionarã a venit la guvernare, ziua de 22 Septembrie a fost proclamatã Ziua Eroilor si Martirilor Legiunii iar cei peste 80 de fruntasi legionari asasinati în lagãrele de concentrare de la Vaslui, Miercurea Ciuc si Râmnicu Sãrat au fost dezgropati din cimitirele lagãrelor si înhumati crestineste în cimitirul Mãnãstirii Predeal, în cadrul unei mari solemnitãti la care au participat Fabricius, Ministrul Germaniei, si Ghigi, Ministrul Italiei.
Horia Sima, Comandantul Mişcării Legionare, la cimitirul din Predeal, 1940
În cimitirul Mãnãstirii “Sf. Nicolae” din Predeal odihnesc rãmãsitele elitei legionare, între care Gheorghe Clime, Alexandru Cantacuzino, Nicolae Totu, Alexandru Christian-Tell, Gheorghe Furdui , Bãnica Dobre, Mihail Polihroniade, Paul Craja, Gheorghe Istrate, Ion Banea, Iordache Nicoarã, Ion Belgea, Victor Gârniceanu, ca si cenusa celor incinerati de autoritãtile asasine la crematoriul din Capitalã: Vasile Christescu, Nicoleta Nicolescu, Victor Dragomirescu, grupul Nadoleanu si grupul Miti Dumitrescu.
Dupã instaurarea comunismului, cimitirul legionar de la Predeal a fost profanat de noile autoritãti atee, troitele ridicate în memoria eroilor distruse, crucile arse si pângãrite.
LISTA LEGIONARILOR ASASINAȚI ÎN NOAPTEA DE 21-22 SEPTEMBRIE 1939
Din Calendarul „Cuvântul” 1941
Noaptea de 21 spre 22 Septembrie 1939 sfințește cu sângele ei cea mai mare jertfă eroică din istoria Românilor. 252 legionari, pentru credința lor în opera Căpitanului și în destinul mântuitor al generației de astăzi, au fost asasinați săvârșindu-se astfel o crimă împotriva întregului neam românesc. Legionarii cei mai destoinici, din toate unghiurile țării, din sate și orașe, au adus cu slava morții lor întemeierea României Legionare. Spiritul lor trebuie să trăiască în făptuirile noastre. Sângele lor și durerea să o simțim necontenit. Numai astfel le vom da mărirea care li se cuvine. Căci ei sunt: Prezenți, Prezenți, Prezenți, în viața de astăzi și de-a pururi a României Legionare.
Penitenciarul Râmnicu Sărat
Cantacuzino Alexandru, avocat, București;
Totu Nicolae, avocat, București;
Clime Gheorghe, inginer;
Tell C. Alexandru, avocat, București;
Furdui Gheorghe, profesor, București;
Bănică Dobre, ad-tor ziar, București;
Polihroniade Mihail, avocat, București;
Craja Paul, medic, București;
Simulescu Sima, profesor, București;
Apostolescu Gheorghe, comerciant, București;
Istrate Gheorghe, abs. acad. com., București;
Banea Ioan, medic, Cluj;
Serafim Aurel, inginer, București.
La Spitalul Militar Brașov
Cotigă Traian, avocat, București, Penit. Sp. R. Sărat;
Ionică Eugen, inginer, București, Penit. Sp. R. Sărat;
Șiancu Emil, ofițer rez. Cluj, Penit. Sp. R. Sărat;
Proca Gheorghe, monteur Domnița Maria (Bacău), cu domiciliul obligator la M. Ciuc;
Pihu Grigore, funcționar București, Dom. obl. Vaslui;
Sușman Iuliu, funcționar, București, Dom. obl. Vaslui;
Herghelegiu Ion, avocat, Bacău, Dom. obl. M. Ciuc.
În Lagărul de la Vaslui
Spânu Iordache, student, București;
Clime Traian, student, București;
Gârcineanu Victor, avocat, București;
Teodor Tudose, avocat, Iași;
Polisperhon Supila, student, București;
Boboc Constantin, student, București;
Goga Mircea, student, București;
Popescu Spiru, student, Frăsan-Durostor;
Comănescu Nicolae, student, Ploiești;
Calapăr Mihsi, abs. teol., Negrești-Neamț;
Belgea Ioan, bibliot., București;
Popescu Vasile, f. profesie, București;
Antoniu Ioan, avocat, București;
Stahu Teodor, avocat, Fălticeni-Baia;
Cârdu Valeriu, ziarist, Oravița Caraș;
Moțoc Mircea, student, București;
Răcman Gogu, student, Hodivoaia-Vlașca;
Teohari Mircea, student, București;
Bujgoli Spiru, lic. lit., Frăsani-Durostor;
Moraru Alexandru, student, Dej-Someș;
Rioșeanu Petre, dir. Nitrogen București;
Constantiniu Dorin, contr. S. T. B., București;
Dobre Radu, rnanip. S. T. B., București;
Danielescu Josim, student, Ploiești;
Nicolicescu Gheorghe, elev, ing., București;
Borzea Virgil, student, Brașov;
Caratașu Chiriac, student; București;
Busuioc Ioan, student, București;
Maricari Nicolae, locot. ref., București;
Tucan Boris, viticultor, Hârtop-Tighina.
București
Dumitrescu Dumitru, avocat, Ploiești;
Popescu Cezar, student medicină, originar Ploiești;
Popescu Traian, student Drept, originar Ploiești;
Moldoveanu Ion, student Politehnică, originar Ploiești;
Ionescu R. Ion, student Drept, originar Ploiești;
Vasiliu Ion, desenator, originar Ploiești;
Ovidiu Isaia, fotograf, București M. Brătianu 34;
Stănciulescu Marin, lăcatuș, București, Bd. Brătianu 24;
Paraschivescu Gheorghe, student Politehnică, București Bd. Brătianu 24;
Dragomirescu Victor, abs. Politehnică, din închisoarea Văcărești.
În Lagărul de la Miercurea Ciucului
Stegărescu Constantin, contabil, București Ilfov;
Borzea Titus, student, Brașov;
Rădulescu Virgil, gazetar, București;
Enescu Ioan, student, București;
Micu Augustin Liviu, inginer, Timișoara;
Macoveschi Ioan, desenator, București;
Pavlescu Alexandru, avocat, București;
Biriș Ovidiu, avocat, București;
Susai Vasile, lic. Drept, București;
Felecan Vasile, ajust. mecanic, București;
Prodea Nicolae, lăcătuș, București;
Grama Iosif, student, București;
Miter Ioan, student, Caransebeș;
Popescu B. Anton, funcționar, Băile Herculane;
Noaghiea Gh. Virgil, student, Caransebeș;
Tiponuț Gheorghe, elev liceu, Oradea;
Nuțiu Aurel, student, București;
Teodorescu Gheorghe, sculptor, Ploiești;
Todan Coriolan, student, Fibiș-T. Torontal;
Ducaru Dumitru, subing., Râșnov-Brașov;
Ungureanu Corneliu, lic. litere, Craiova;
Corbeanu Vasile, student, Bragadiru-Ilfov;
Coman Constantin, student, Bragadiru-Ilfov;
Popa Tiberiu, stud., Bragadiru-Ilfov;
Popescu Marin, stud., Cumpăna-Constanța;
Vilmuș Adam, bucătar, Iași;
Dorca Afilon, abs. Teolog., Velișoara-Severin;
Cioflec Marius, student, Timișoara;
Benec Constantin, funcționar CFR, Ohaba-Mătnic Severin;
Gheorghe Constantin, student, Stupini-Brașov;
Strugaru Nicolae, avocat, Iași;
Constantinescu Dimitrie, abs. med., Iași;
Dobrin Liviu, abs., med., Arpașul de Jos-Făgăraș;
Zus Radu, student, Cernăuți;
Buhai Vasile, student, București;
Iordache N. Nicoară, asistent univ., București;
Raicu Const., licențiat, Iași;
Stamate Eugen, student, Iași;
Zanche Petre, funcționar, Iași;
Gârcineanu Florin, lt. ref., București;
Vasiliu Gheorghe, lt. ref., Iași;
Filipov Vasile, comerciant, București.
În restul țării
Jud. Durostor: Nicolae Nastu, Costică Manganița și Dionisie Memu.
Jud. Timiș Torontal: Udrea Teodor, Dragomir Gheorghe și Cocora Alexandru.
Jud. Caliacra; Petre Caranica, Chițu M. Popescu și Dumitru Covache.
Jud. Gorj: Constantin Șerban, Căpitanul Gh. Munteanu și preotul Motomancea Grigore.
Jud. Constanța: preotul Chivu Ion, Chiriazi Constantin, preotul Mocanu Staicu și preotul Secăreanu Ion.
Jud. Putna: Vasile State, Nicolae Voinea și Petre Marin.
Jud. Vâlcea: preot Aurel Nicolaescu, Dumitru Diaconescu și Nicolae Vasilescu de pe teritoriul urban.
Jud. Lăpușna: Diaconescu Vasile, Florescu Sergiu și Palamarciuc Ioan.
Jud. Bacău: Condopol Mircea, Mandache Alexandru și Antonovici Constantin.
Jud. Mehedinți: Gheorghiu Victor, Matici Marin și Geacu Petre.
Jud. Argeș: Ioan Pielmuși, Olteanu Vasile și Traian Amzăr.
Jud. Cluj: Cuibus Petre și Erimia Nicolae.
Jud. Prahova: Alexandru Cojocaru și Filip Dumitru.
Jud. Dolj: Nicolae Horculescu, Ilie Poenaru și Ioan I. Ștefanache.
Jud. Bihor: Cosma Lazăr și Jude Dumitru.
Jud. Roman: Creangă Vasile.
Jud. Vaslui: Gheorghe N. Volocaru.
Jud. Brăila: Bobota Teodor și Ioan Udrea.
Jud. Cahul: Borzac Lazăr, Băleanu Ioan și Cerbu Iancu (asasinați ulterior).
Jud. Neamț: Nicolae Malinici, Vasili Avădanei și Vasile Puiu.
Jud. Olt: Găman Florea, Dumitru Mânzu și Gheorghe Preda.
Jud. Fălciu: Ioan Codreanu, Nicolae Emil șl Croitoru Vasile.
Jud. Teleorman: Abagiu Dumitru și Aristotel Cristea.
Jud. Ialomița: Manolescu Grigore, Constantin Constantinescu și Traian Badea.
Jud. Dâmbovița: Nițescu Petre, Lungu Ioan și Gălmeanu Ioan.
Jud. Dorohoi: Gheorghe Surugiu, Gheorghe Barbu și Ioan Honceru.
Jud. Turda: Cucerzan Constantin, Nichita Augustin și Tonceanu Gheorghe.
Jud. Bălți: Condratiuc Alexe, Ursache Victor și Ioan Gherman.
Jud. Brașov: Faur Ioan, Bordeianu I. Lehaciu, Papacioc Radu și Nicolici Nicolae.
Jud. Mureș: Rusu Iacob, Paletaș Francisc și Pădurean Nicolae.
Jud. Hotin: Vasile Dobuleac, Teodor Dubovinschi și Iacob Soroceanu.
Jud. Cernăuți: Pisarciuc Silvestru, Regwald Francisc și Molotiuc Ioan.
Jud. Severin: Ghinda Gheorghe, Galescu Pavel și Damaschin Sârbu.
Jud. Sălaj: avocatul Burcaș Augustin.
Jud. Ciuc: Duma Iosif, Caranica Ioan și Mircea A. Ilie.
Jud. Tighina: Heidenrech Wladimir, Căldare Constantin și Coragancev Ioan.
Jud. Năsăud: Tonea Simion, Cornel Girigan și Tolan Alexandru.
Jud. Cetatea Albă: Ioan Vlădău, Paucă Dumitru și Damian Curoglu.
Jud. Tecuci: Căsăneanu Gheorghe, Spirache Teodorescu și Baciu Vasile.
Jud. Muscel: Nerasan (av. Câmpulung) și Ioan Stancu.
Jud. Covurlui: Costăchel Popa, Asasinat ulterior; Tudor Croitoru și Gheorghe Potolea.
Jud. Soroca: Levițchi Ștefan, Șciucă Boris și Criclivai Azare.
Jud. Arad: av. Maduta Ioan, Bulboacă Ioan și Julan Ilie.
Jud. Maramureș: Butnaru Ioan, Chirculiță Dumitru și Belidcan Mircea.
Jud. Iași; Elena Bagdad, Nicolae Dănilă și pr. Leonid Miron.
Jud. Hunedoara: Popa Petre, Cornea Gheorghe și Sârbu Nicolae.
Jud. Orhei: Zalupcescu Grigore, Mocanu Andrei și Răileanu Naum.
Jud. Romanați: Niculescu Gheorghe și Oprovici Horia. (Teritoriul urban).
Jud. Suceava: Reuț Ioan Neculae.
Jud. Buzău; Voinea M. Constantin.
Jud. Trei Scaune: Ing. Lascăr Gheorghe, Vrânceanu Gheorghe (asasinat ulterior).
Jud. Botoșani: Vasile Iftimuță, Mihai Grigoriu și Gheorghe Mancoș.
Jud. Satu-Mare: Bozinteanu Victor și Spiridon Jitaru.
Jud. Câmpulung (Bucovina): Irimiciue Valerian, Țăranu Traian și Cozan Luchian.
Jud. Târnava Mică: Bârza Gheorghe, Prus Ioan și Codrea Nicolae.
Apel legionar la Ramnicu-Sarat, 22 septembrie 1940
Din aceste relatări oficiale, reiese că au fost asasinați numai în noaptea de 21-22 Septembrie 1939, la București 10 legionari; spitalul Militar Brașov 7 legionari; Lagărul de la Miercurea Ciucului 44 legionari; Penitenciarul Râmnicu Sărat 13 legionari; Lagărul de la Vaslui 31 legionari și în restul țării 147 legionari. Deci un total de 252 legionari numai într-o singură noapte.
Ceilalți eroi și martiri asasinați în timpul prigoanei din 1938 – 40 sau omorâți pentru credința lor Legionară în anii anteriori, au fost pomeniți în Cronologia legionară. Unora însă, nici până astăzi nu li s-a putut preciza data și împrejurările în care au fost asasinați. Pentru toți Legionarii căzuți pe teritoriul Țării: PREZENT!
Prigoana – Cantec legionar interzis in perioada interbelica
p style=”text-align: justify;”