Amazon MP3 Clips

joi, 18 aprilie 2013

Antisemiti


Sondaj socant: Majoritatea elevilor polonezi sunt “ANTISEMITI”

autor: FrontPress 18.04.2013
poloneziUn sondaj de opinie realizat cu puţin înainte de aniversarea a 70 de ani de la revolta armată a evreilor din ghetoul Varşoviei ocupate de trupele germane în timpul celui de al Doilea Război Mondial a şocat opinia publică. Conform AFP, sondajul a fost realizat în 20 de şcoli din Varşovia şi a fost dat publicităţii marţi. Rezultatele indică faptul că 44 la sută dintre respondenţi nu ar dori să aibă ca vecin un evreu.
La întrebările sondajului comandat de Comunitatea Evreiască şi realizat de Institutul Homo Homini au răspuns 1.250 de elevi polonezi, cu vârste între 16 şi 18 ani. 2 din 5 au mărturisit că nu ar dori să aibă un colg de clasă iudeu. Alte 61 de procente au spus că ar fi supăraţi dacă ar afla că iubitul sau iubita ar avea origini evreieşti, scrie Gazeta Wyborcza.
“Din păcate sunt procente foarte mari”, a declarat Michal Bilewicz, cercetător la Universitatea din Varşovia.Sursa: FrontPress.ro

duminică, 14 aprilie 2013

Bancuri cu tigani..


Moare tiganul! Cand ajunge pe lumea cealalta se intalneste cu Ceausescu.
- Mai tigane, cand a fost mai bine, in vremea mea, sau acum?
- In vremea ta, jupane, ca pe vremea aceea politicienii faceau politica,
muncitorii lucrau, iar tiganii furau. Acum insa, politicienii fura,
muncitorii fac politica, si toti ar vrea sa lucrez eu!

Intr-o dupa-amiaza un vanator trece prin padure si deodata vede un tigan legat la mijloc cu o sfoara atarnat de o craca. Vanatorul intreaba:
- Tigane ce faci, ma, atarnat acolo?
- Uite, m-am spanzurat, vere.
- Pai sfoara trebuie sa ti-o pui in jurul gatului, prostule!
- Am incercat mancateas, da ma sufoc!

Un tigan statea in penultima banca. Inspectorii se aseaza in spatele lui,
in ultima banca. Profesoara pune intrebari, tiganul tot cu mana pe sus.
Intr-un sfarsit, il pune si pe el sa raspunda.
- Ia raspunde si tu Praleo!
- Doamna, sa mor io ce picioare si tatze misto haveti.
- Nesimtitule, cum iti permiti? Ai nota 2 si iesi afara magarule!
In timp ce se ridica din banca, Pralea se intoarce la inspectori:
- Ba, astia cu inspectia, nu mai soptiti minca-v-as, daca nu stitti!

Cica se duce un tigan la pescuit cu un Mercedes 600 SEL.
Coboara tiganu din masina, scoate mulineta de aur ultimul racnet cu fir de matase naturala si ac de diamant si da la peste. Cand ce sa vezi minunatie: prinde pestisorul de aur.
- Ptiuuuuu... La care pestisoru':
- Stii eu sunt pestisoru' de aur cu alea 3 dorinte...
Tiganu:
- ZII CE VREI!

Tiganca bortoasa in intersectie... i se rupe apa. Ce sa faca, ce sa
faca!? Vede un politist dirijand intersectia:
- Hauleo, manca-ti-as chipiul lu' matale, mi se rupse apa si am gemeni,
ajuta-ma si pe mine sa nasc, traiasca familia ta de haladit!
- Doamna, dar eu nu am pregatire medicala, nu cred ca pot!
- Hai, ba printisorule, ca nu ie greu, astepti acolo sa iasa plodu', tai
cordonul ala cu briceagu' si gata.
Politistul isi da acordul.
Da sa iasa primul baiat, scoate capul si... intra inapoi. Inauntru, asta de
a iesit ii spune celuilalt:
- Ba, pupa-ti-as ochii, hai prin spate, ca in fata e curcanii!

Tiganca intarzie. La sosirea ei, tiganul, nervos, o intreaba:
- Unde-ai fost, fa?
- La servici.
- Fa, te rup, pana la ora asta la servici?
- Taci omule c-am luat salariul si am fost la piata la cumparaturi.
- Si ce ai cumparat, fa?
- Ete asta am cumparat, zice tigana si ii arata o lingura de lemn.
- Auzi fa , fir-ai a dracu', noi n-avem bani de-o tuica si tu cumperi
mobila!

O tiganca se duce la teatru. La intoarcere,tiganul o intreaba:
- Cum a fost, fa, la teatru?
- Stai sa-ti povestesc. La intrare, toata lumea tinea beletele in mana, asa
ca l-am scos si eu. La usa, unul mi-a rupt beletul. Am vrut sa tip, dar, cum nimeni nu tipa, n-am mai tipat nici io. Am intrat, m-am pus pe scaun si deodata s-a stins lumina. Am vrut sa tip, dar, cum nimeni nu tipa, n-am mai tipat nici io. La un moment dat, ala de statea langa mine, mi-a bagat mana intre picioare. Am vrut sa tip, dar, cum nimeni nu tipa, n-am mai tipat nici io.
- Lasa asta, fa. Piesa, piesa cum a fost?
- Mult mai mare decat a ta!

O gramada de pescari, cu scule de mii de dolari, momeala de sute de
parai, etc. Apare un tigan cu un bat de 1.5 metri, o sfoara si un ac. Pune o boaba de mamaliga in ac, si arunca. Scoate numai crapi de 4, 5, 7, 10 kile.
Se uita la ei, si-i arunca inapoi. Restul pescarilor, innebuniti.
- Mai tigane, dar de cand te-ai apucat de pescuit sportiv?
- Adica cum sportiv, mancatzi-as?
- Pai prinzi, il arunci, prinzi, il arunci...
- Aaaaa, nu pescuiesc sportiv, ii arunc pentru ca n-am tigaie asa mare
acasa.

Tiganii se muta la bloc. Fata se dezbraca seara, si se plange la ma-sa:
- Mama, sa cumperi perdele ca toti vecinii se uita cand ma dezbrac!
La care tiganul:
- Nu-i nimic, lasa ca se dezbraca ma-ta si atunci o sa ne cumpere ei
perdele!

Mihai Viteazul (1558-1601)



S-au spus şi se spun prea multe despre Mihai Viteazul, în jurul lui s-a născut o legendă în care nu se mai poate deosebi adevărul istoric de elementele adăugate de-a lungul timpului.

Că a fost un căpitan strălucit şi un geniu politic sunt lucruri incontestabile. Victoriile lui asupra turcilor au avut ecou până departe (regele Franţei, Henric al IV-lea, scria ambasadorului său la Constantinopol ca să ceară informaţii asupra valahului), în ţările balcanice, printre greci, bulgari, sârbi au apărut cântece populare despre vitejiile lui Mihai Viteazul. Dar, lucru paradoxal, la noi în ţară nu a fost iubit. De ce? Fiindcă acest viteaz a vrut mai întâi să-şi adune o armată puternică, iar rezultatul eforturilor sale militare a fost o gravă înrăutăţire a stării ţăranilor, în vremea lui, sfârşitul veacului al XVI-lea, nu mai puteai constitui o armată din ţărani, o dată ce apăruseră tunurile şi puştile. Aveai deci nevoie de lefegii, adică de mercenari care să ştie să mânuiască armele de foc. Iar acest fenomen nu se petrece numai la noi, ci şi în Occident.

Un singur exemplu: în 1525 Francisc I al Franţei se luptă cu Carol Quintul, rege al Spaniei — devenit şi împărat. Bătălia se dă între Spania, care de-acum posedă colonii în America de Sud şi primeşte an de an zeci de corăbii încărcate cu aur şi argint, şi regatul Franţei, care e cel mai populat şi mai închegat din Europa. La bătălia de la Pavia, unde este făcut prizonier Francisc I, se înfruntă 25 de mii de oameni de partea franceză cu 25 de mii de cea spaniolă. E interesant de ştiut ce sunt aceşti participanţi la bătălie. Avem de-a face cu de-abia 5 000 de
cavaleri francezi şi 5 000 de spanioli, dar spaniolii au 20 000 de lefegii, de mercenari germani, iar francezii 20 000 de mercenari elveţieni. Aşa încât s-a putut spune, mai în glumă, mai în serios, că bătălia de la Pavia a fost un fel de răfuială între mercenarii germani şi mercenarii elveţieni.

Mihai Viteazul şi-a purtat războaiele cu boierii din jurul lui, cu cetele pe care aceşti boieri le-au putut aduna de pe anumite moşii, cu câţiva răzeşi, dar mai cu seamă, din păcate, cu lefegii străini, iar aceştia costau scump. Avem păstrate toate statele de plată, ştim exact cine au fost. Ştim câţi mercenari sârbi, albanezi, unguri sau secui a avut Mihai Viteazul.

Despre Mihai Viteazul am spus deja că era considerat copil din flori al lui Pătraşcu cel Bun. Dar e foarte interesant de ştiut — lucrul a fost demonstrat de curând de mai mulţi istorici, cu argumente convingătoare — că mama lui era o Cantacuzină, adică o coborâtoare din vestita familie bizantină care a dat doi împăraţi în veacul al XIV-lea şi care se număra printre marile familii nobile ale Bizanţului. Decăzuţi, după cucerirea Constantinopolului de către turci, ascunşi timp de două-trei generaţii, reapar la începutul veacului al XVI-lea la Constantinopol; în special un personaj extraordinar, Mihail Cantacuzino, poreclit Şaitanoglu sau Şeitanoglu, adică, în turceşte, „fiul Satanei”. Se zice că mama lui Mihai Viteazul ar fi fost sora lui Şeitanoglu. În orice caz, e aproape sigur acum, după documente recent descoperite, că a fost o Cantacuzină venită să facă mare negoţ în Ţara Românească, iar cu banii şi insistenţele rudelor ei pe lângă marele vizir a fost ales Mihai Viteazul domnitor.
Coaliţia iniţiată de împăratul Rudolf al II-lea

La sfârşitul veacului al XVI-lea, domnul nu mai era ales.
labirintistoric.wordpress.com/

Critici neantemeiate


Criticile sunt neantemeiate la adresa mea ca,  sustin distorsionarea faptelor adevarate ale istoriei.
Am avut o carte groasa  cam de 500 pagini, mai putin  ca Krupp de 6-700 pagini(excelenta carte) in care se spuneau tot felul de situatii  din istoria omenirii, batalii, conflicte politice,etc. Acolo se spunea ca s-au luat in considerare  2 sau mai multi martori oculari care au scris pentru posteritate  aceasi situatie  dar, diametral opusa. Si in functie de interesul momentului  se  stabilea care dintre  expuneri sa ramana posteritatii. Daca peste 50, 100, sau mai multi ani, nu era pe placul celor de la putere, se schimba  in  functie de interesul momentului acela si al conducatorului statului  domnitor, conte, rege. Nu ati auzit mereu ca daca s-ar  fi stiut adevarul care era mersul lumi, ce faceam noi acum? Chiar azi ma vazut la tv. ca adevarul despre luptele conduse de Ioana D"Arc sunt cu 2 fete.
Aceasta carte despre adevaruri istorice, am citit-o acum 35-40 de ani si cu mutatul meu, s-a ratacit cine stie pe unde si la cine. Eu nu am mai citit nimic de la revolutie  si  nu tin  minte nici ce am mancat azi dimineata dar,  ce am citit acum multi zeci de ani.
Insa am retinut ce se spunea in  carte ca, nici una din ce au scris izvoarele istorice nu este adevarata 100 %.
Pe parcursul secolelor lucrurile s-au schimbat si au fost mereu scoase in  fata  numai ce  a comnvenit  situatiilor politice de moment.
In privinta ungurilor printr-o fraza mai plastica este clar. Ei venit aici ca musafiri pentru 3 zile si au ramas o mie de ani si nici acum nu au de gand sa plece.
Referitor la romani nu pot spun e decat o fraza asa cum se spune despre cei care   sunt molai si dezinteresati, de tot ce li se intampla impotriva lor:
"S-au nascut batrani si acum se odihnesc ".
Asa vad eu poporul roman acum  moliu si dezinteresat de soarta lor si a  urmasilor lor.
"Ne-am nascut batraini si acum ne odihnim".

Mega-moschee


Eurabia: “Mega-moschee” in inima Irlandei catolice

autor: FrontPress 14.04.2013
irlanda musulmanaAutorităţile din capitala Irlandei au aprobat luna trecută planurile pentru construirea unei moschei de dimensiuni uriaşe în nordul Dublinului, în jurul căreia să funcţioneze şi un complex islamic.
Construirea “Centrului Cultural Islamic” din districtul Clongriffin va costa 40 de milioane de euro şi va include o moscheie cu minarete şi o clădire aferentă cu două etaje, un restaurant halal, o librărie, o şcoală primară musulmană, blocuri de locuinţe de câte 2 şi 3 etaje şi un complex sportiv.
000719be-642În prezent în Dublin trăiesc circa 30.000 de musulmani, adică aproximativ 60 la sută din cei 50.000 de musulmani care trăiesc în Irlanda (puţin peste 1 la sută din totalul populaţiei de 4,6 milioane).
Deşi numărul musulmanilor din Irlanda este mic în comparaţie cu cel întâlnit în alte state occidentale precum Franţa, Germania sau Marea Britanie, adepţii acestei religii au cunoscut o creştere numerică spectaculoasă în ultimele decade. Astfel, conform recensământului din 1991 doar 3.875 de musulmani trăiau în ţară. De atunci numărul acestora a crescut constant, în principal din cauza imigranţilor din Bosnia, Kosovo sau Somalia.
Contestatarii complexului islamic din Clongriffin susţin că aceasta va deveni un centru pentru răspândirea extremismului religios. Aceştia aduc drept argument faptul că în noul complex îşi va avea sediul principal “Consiliul European pentru Fatwa şi Cercetare” (ECFR), un grup finanţat din Qatar şi parte a “Federaţiei Organizaţiilor Islamice din Europa” (FIOE). Membrii ECFR sunt cunoscuţi pentru că militează pentru instaurarea legii islamice Sharia în Europa. Sursa: FrontPress.ro
1224316188527_1

Transilvania


Transilvania, o mie de ani sub stapanire ungureasca – un fals grosolan!

autor: FrontPress 14.04.2013
transilvaniaArticolul de faţă mi-a fost inspirat de rândurile scrise de un sârb, Miodrag Stanojevic, profesor de istorie la Novi Sad, revoltat, pe bună dreptate, de cele citite într-o publicaţie românescă unde se scria despre umilinţele la care românii sunt supuşi, în propria lor ţară, de către minoritarii unguri, care îi batjocoresc şi îi umilesc în toate felurile. Profitând de faptul că ,,românii sunt un popor paşnic şi binevoitor”, la care autorul mai adaugă ,,îmbecil de tolerant” (!), ungurii din România îşi fac de cap.
Aşa se explică că un individ descreierat şi degenerat şi-a permis să spânzure şi apoi să dea foc unei păpuşi care îl reprezenta pe unul dintre eroii naţionali ai poporului român, crăişorul Avram Iancu. Ce s-ar fi întâmplat oare dacă un român ar fi procedat la fel: să dea foc unui păpuşi cu chipul lui Kosuth Lajas, la Budapesta?, se întreabă autorul. Sau, ar fi îndrăznit oare ungurii din Voivodina să le strige sârbilor ,,ţigani”, aşa cum le strigă românilor? Nu ar fi îndrăznit nici din întâmplare, fiindcă le-ar fi fost frică!
La noi, în România, toate acestea sunt posibile, fiindcă noi, românii, ne comportăm exact aşa cum ne-a caracterizat Miodrag Stanojevic: ,,imbecili de toleranţi”! Tocmai de aceea îşi permit să afirme, cu obrăznicie, în gura mare, că ,,Transilvania aparţine Ungariei”!, cerând, tot mai insistent, autonomia ei, făcând referire la o închipuită stăpânire de o mie de ani a Transilvaniei, sau la autonomia catalanilor din Spania. Cât priveşte stăpânirea de o mie de ani, ne vom referi la ea în articolul de faţă. În ce priveşte Catalonia, ungurii ,,uită” însă un element esenţial, anume că cei din Catalonia sunt băştinaşi acolo, pe când ungurii sunt alogeni, străini, nişte migratori asiatici, lucru ştiut şi recunoscut nu numai de istoricii străini, ci şi de cei unguri. În 1912, profesorul de istorie Laurentzi Vilmos scria într-un manual de istorie: ,,Spre sfârşitul veacului al IX-lea apare în Europa un popor necunoscut, care venea de undeva din ascunzişurile secrete ale Asiei. Neam de călăreţi sălbatici, al cărui scop de a fi era lupta şi având drept ţel cotropirea”.
Acele ,,ascunzişuri secrete ale Asiei” erau undeva prin Extremul Orient de azi, fiind pe la anul 700, cronicile coreene vorbeau despre ei ca de nişte ,,nomazi primitivi care jefuiau nordul Coreei şi al Chinei”. După aproape două secole, pe la 896, fugăriţi de pecinegi, ungurii se opresc tocmai în Panonia, locuită, în acea vreme, de slavi, valahi, avari şi germani. Erau ceva mai mulţi de 250.000, aparţinând celor şapte triburi, aflate sub ascultarea lui Arpad.
Erau puţini, dar erau răi, aşa cum au şi rămas. Fiind nişte ,,călăreţi sălbatici” şi având drept scop cotropirea, nu s-au astâmpărat, începând incursiunile de pradă în jur, aşa cum au făcut şi în Bulgaria, în 892, ,,unde au comis mari pustiiri”. Au ajuns chiar până în Apus, unde ,,timp de trei ani au pustiit, în mod bestial, ucigând şi arzând totul în Alsacia şi Lotharngia”. Asta până în anul 955, când împăratul german Otto I i-a zdrobit în lupta de pe râul Lech. Cei care au mai scăpat vii, în frunte cu ducele Toxus, au reuşit, cu greu, să se reîntoarcă în Panonia, umiliţi şi împuţinaţi.
Şi-au dat seama atunci că nu mai aveau nicio şansă de a supravieţui ca popor dacă nu se vor înmulţi. Iar cum alt mijloc nu aveau, fiindcă cu natalitatea nu s-au lăudat nicio dată, au început un lung şi dur proces de maghiarizare a tuturor popoarelor din jur, cu care au intrat în contact: germanii, valahii, slavii. Acest proces a fost atât de intens şi de agresiv încât mulţi dintre cei de mai sus, care au avut neşanşa de a convieţui cu ungurii, aproape au dispărut, în timp ce numărul etnicilor unguri a crescut spectaculos. În 1910, un istoric ungur constata că doar zece la sută dintre unguri mai erau urmaşii celor şapte triburi din 896! Deosebit de semnificativ este, în această privinţă, că aproape toate dintre marile personalităţi ale istoriei şi culturii maghiare, cu care ungurii se mândresc, la origine nu au fost unguri. Este suficient să amintim numele celui mai ilustru rege al Ungariei, Matei Corvin, care a fost român. El era doar fiul lui ,,Ioan Huniade, al căror nume întunecă pe al celorlalţi, nu a sporit atât de mult gloria ungurilor, cât a românilor din coapsele cărora s-a născut”. Cel mai de seamă poet ungur, Sandor Petofi a fost sârb; marele revoluţionar şi om de stat ungur, Kosuth Lajas, a fost slovac; din cei 13 generali ai armatei revoluţionare maghiare, ucişi în 1919, după capitularea de la Şiria, doar doi erau unguri etc. Mult mai târziu, unul dintre publiciştii germani de seamă, Harden, referindu-se la adevărată stare de lucruri din Ungaria, scria: ,,În această ţară, marea majoriate a popoarelor este lipsită de drepturi, fiind redusă la starea de robie. Aici domneşte silnicia brutală unită cu o viclenie perfidă şi orice gest care nu covine clicei stăpânitoare este reprimat cu o implcabilă cruzime”. Aşa a fost posibil procesul imfam de maghiarizare a popoarelor din Ungaria.
Cu toate acestea politicienii de ieri şi de azi ai Ungariei afirmă, fără jenă, că aceasta a stăpânit Transilvania vreme de o mie de ani. Iar extremiştii unguri strigă, cât îi ţine gura, că ,,Transilvania aparţine Ungariei”, ori ,,Transilvania nu e România”! Cei care susţin astfel de idei fantasmagorice, ar trebui să ştie că, exceptând o foarte scurtă perioadă, cea din 1848-1849, când Kosuth a proclamat independenţa Ungariei şi alipirea forţată a Transilvaniei, apoi cea din perioada 1940-1944, când doar nordul Transilvaniei a fost ocupat de Ungaria horthystă, în tot cursul istoriei sale Transilvania nu a aparţinut niciodată Ungariei. În cele două situaţii de mai sus, se ştie că armata revoluţionară maghiară a fost înfrântă de armatele austro-ţariste, în 1849, la Şiria, lângă Arad, iar în 1944, nordul Transilvaniei a revenit la patria mamă, România, în urma înaintării victoriaose a armatelor sovietice şi române.
Astfel, de la Ştefan cel Sfânt (997-1038) până la dispariţia regatului Ungariei de pe harta Europei, în 1526, în urma înfrângerii catastrofale a armatei maghiare de către turci, în lupta de la Mohacs, Transilvania şi-a păstrat situaţia de Voievodat autonom. După transformarea Ungariei în paşalâc turcesc, în 1541, până la înfrângerea turcilor la Viena, în 1683, Transilvania a fost declarată Principat autonom sub suzeranitate turcească. Mai mult, ,,dispariţia Ungariei în 1526 a permis Voievodatului Transilvaniei să se afirme ca o ţară indpendentă, iar aceasta nu a fost niciodată o ţară ungurească”.
În 1867 s-a format uniunea bicefală austro-ungară, cunoscută sub numele de Imperiul Austro-Ungar, care, în urma înfrângerilor suferite în Primul Război Mondial, s-a destrămat. În toată această perioadă Trnasilvania şi-a păstrat situaţia de provincie austriacă, administrată direct de Viena. La sfârşitul războiului, Ungaria şi-a putut, în sfârşit, declara, indpendenţa. La rândul său, în conformitate cu dorinţa unanimă a românilor ardeleni, care formau marea majoritate a locuitărilor săi, Transilvania s-a unit cu România.
Că acesta a fost adevărul istoric şi procesul socio-istoric pe care l-a parcurs Transilvania de-a lungul secolelor ne-o dovedeşte, între altele, acea înţelegere mişelească din 1438, cunoscută sub numele de Unio Trium Naţionum, care a servit drept temei pentru reperezentarea ca naţiuni politice ale Transilvaniei numai pe nobilii unguri, saşi şi secui. Astfel Unio Trium Naţionum a devenit istituţia de bată a organizării constituţionale nedrepete a Transilvaniei, care a rămas în vigoare până la 1848.Acelaşi lucru îl dovedesc şi declaraţile făcute chiar de istoricii unguri. De exemplu, istoricul Farczady Elek scria, în 1912: ,,Regii Ungariei au fost siliţi să încuvinţeze organizarea deosebită a Transilvaniei, cu voievozi puternici în fruntea ei”. În acelaşi an, un alt istoric, S.Szilagyi, arăta că ,,Ungaria şi Transilvania nu au fost niciodată contopite, au rămas două ţări deosebite”.
Cât priveşte procesul istoric şi legic ce avea să conducă spre deznodământul firesc al unirii Transilvaniei cu România, în 1918, tot un istoric ungur, Szechenyi Istvan, scria încă în 1835: ,,Nicio frontieră, nicio supraveghere nu va reuşi să rupă firul moral ce-i leagă pe românii din Transilvania de vecina patria mamă, încă slabă, dar care ascunde toate posiblităţile de dezvoltare”.
Ţinând seama de cele de mai sus, întrebăm: unde sunt cei o mie de ani în care Transilvania s-a aflat sub stăpânirea Ungariei? La această întrebare nu se poate răspunde altfel decât că această afirmaţie este o minciună, un fals grosolan prin care se încearcă, ca în atâtea alte situaţii, a se inventa un alt adevăr istoric decât cel real. De Ilie Sandru – Ziarul Natiunea

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Sabrina Musiani

Vanatoare de tortionari


S-a deschis sezonul la vanatoarea de tortionari. Zeci de gardieni ai temnitelor politice vor fi anchetati

autor: FrontPress 12.04.2013
tortionarInstitutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a declanșat procedura de investigaţii în cazul a 35 de persoane care au deţinut funcţii de conducere în aparatul represiv şi care sunt suspectate de comiterea unor crime politice în timpul regimului comunist.
În urma cercetărilor desfășurate în ultima perioadă, IICCMER a identificat numeroase fapte cu posibile consecințe de natură penală comise de 35 de angajați ai Direcției Generale a Penitenciarelor în urma exercitării funcțiilor în perioada 1950-1964. Potrivit unui comunicat al institutului, ”există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către persoanele identificate a unor grave infracțiuni în penitenciarele ori lagărele și coloniile unde aceștia activau. În aceste cazuri, faptele celor 35 de persoane întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav sau genocide”, se arată în comunicat.
Octogenari respectabili
Persoanele investigate au vârste cuprinse între 81 și 99 de ani și locuiesc pe teritoriul României. Totodată, IICCMER a intrat în posesia datelor de identificare, a numelor și adreselor exacte ale persoanelor în cauză. În momentul finalizării investigațiilor, IICCMER va notifica organele de cercetare penală, urmând să transmită Ministerului Public toate datele și probele rezultate în urma cercetărilor.
Rezultatele, în câteva săptămâni
„În ultimele luni ne-am concentrat eforturile pentru identificarea torționarilor din sistemul penitenciar comunist. În acest sens, am demarat procedura de investigații pentru 35 de persoane pe numele cărora există indicii că au comis fapte de omor. În săptămânile următoare, ne vom adresa Parchetului cu solicitarea de începere a urmăririi penale.” a afirmat Andrei Muraru, Președinte executiv al IICCMER. Potrivit cadrului legal de funcționare, IICCMER este abilitat să efectueze investigaţii științifice cu privire la crimele, abuzurile şi încălcările drepturilor omului pe întreaga durată a regimului comunist şi să sesizeze organele în drept. De Virgil Burla – Evenimentul Zilei

vineri, 12 aprilie 2013

Istoric polonez


Istoric polonez: “Evreii au participat la Holocaust”

autor: FrontPress 12.04.2013
Krzysztof JasiewiczUn istoric polonez a şocat recent opinia publică cu o afirmaţie incorectă din punct de vedere politic. Krzysztof Jasiewicz a scandalizat o parte dintre colegii săi de breaslă susţinând că evreii ar fi contribuit la pregătirea Holocaustului. Printre cei care i-au luat însă public apărarea au fost naţionaliştii de la organizaţia catolică şi tradiţionalistă “Tinerii Polonezi“.
“Declaraţiile au fost departe de a fi corecte politic, dar sunt adevărate şi sunt susţinute de dovezi istorice”, crede Robert Winnicki, liderul “Tinerilor Polonezi”.
Disputa a atras şi politicieni, precum fostul parlamentar Artur Zawisza, care a spus că “afirmaţiile lui Jasiewicz sunt necesare pentru a iniţia o dezbatere deschisă”.
Jasiewicz, profesor la Academia Poloneză de Ştiinţe, a făcut declaraţiie controversate în cadrul unui interviu acordat pentru publicaţia Focus Historia.
“Acest nonsens despre cum evreii au fost ucişi în general de polonezi a fost fabricat pentru a ascunde un mare secret: amploarea crimelor germane a fost făcută posibilă chiar de către evrei, aceştia participâd la uciderea conaţionalilor lor”, a declarat profesorul, citat de The Times of Israel.
După reacţia mai multor organizaţii, precum Centrul Simon Wiesenthal, colegii lui Jasiewicz analizează posibilitatea sancţionării disciplinare a acestuia. Sursa: FrontPress.ro

Problema ungurilor


Foto Attila (406-453)

Punctul meu de vedere mai plastic cu privire la  asezarea ungurilor pe teritoriul Transilvaniei.
Venirea si asezarea lor pe teritoriul Transilvaniei de azi eu il vad ca  venirea unor musafiri imtempenstivi la  o gazda primitoare. Vin asa cum sant galagiosi si pretentiosi dar, pentru ca un musafir are statutul de musafir 3 zile, inchidem ochii. Ne abtinem daca  intra incaltati in casa, asculta muzica tare noaptea,sau vin la orele diminetii beti de la carciuma si fac pipi fara directie alaturi de vasul toaletei. Ne spunem in sinea noastra, sunt musafiri si acum nu vom muri 3 zile, dupa conceptul ca, un musafir este musafir 3 zile. Dar cele 3 zile trec si musafirii nu mai pleaca si au aceeasi atitudine deranjanta si chiar voles noles gazdele sunt transformate in  slugi. Musafirilor le place locul, clima si faptul ca au slugi gratis. Insa alaturi vad Campia Panoniei si isi zic ca ar fi bine sa se aseze acolo, dar dupa putin  timp constata ca acolo e teren arid fara bogatii la subsol si  gandesc ca tot la gazdele lor este mai bine, sa stea sa suga toate  bogatiile gratis. Asa ca zis si facut. Ocupand si Campia Panoniei si Transilvania stau si stau un an , 100 de ani, 1000 de ani si nu mai pleaca. Ce este de facut pentru a fi fortati sa plece definitiv in  podisul pe care si l-au ales singuri?
Nu se stie cum se va transa aceast litigiu de peste o mie de ani ,caci acum   lor le bate vantul in pupa. Mai marii lumii MASONERIA si mai ales cei ai Europei vor sa faca  toata populatia si teritoriile, o  ciulama din  care sa nu se mai inteleaga nimic. Dar cu ei (ungurii),ce se va intampla? Nu stiu nici ei ! Dar acum sunt pe cai mari si satisfactia de asi bate joc de  intelegatoarele lor  gazde este mare si cine stie poate prin obraznicie si tupeu,  vor scoate si ei o ciozvarta  ca un varf de aripa din ciulamaua Europei sau chiar a lumii.
Ciulamaua este vascoasa si lipicioasa si nu poti sa mai iesi din acea mocirla.

SUA obstacol


SUA, singurul obstacol in calea reunificarii Coreei

autor: FrontPress 12.04.2013
poster comunistÎn ultima perioadă comunitatea internaţională stă cu ochii pe Coreea de Nord. SUA se pregătesc cel mai mult pentru un eventual atac. Ce interese au americanii în Peninsula Coreeană? La această întrebare ne răspunde domnul Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992.
„Cheltuielile pentru primul an al Coreei unificate s-ar ridica la 167,5 miliarde de euro şi în vederea unor costuri cât mai reduse, în cadrul guvernului sud-coreean, a fost creat încă din 1998 departamentul pentru unificarea Peninsulei Coreea, în 2008 el devenind minister. Misiunea acestuia a fost acela de a implementa politici pe termen lung de tip Deng Xiaoping („o singură ţară, două sisteme”), în vederea reunificării graduale a naţiunii coreene, acţionând permanent pentru normalizarea relaţiilor, luând măsuri uniformizare a educaţiei, culturii, dezvoltării economice, schimburilor comerciale şi cooperarea între cele 2 state coreene.
Pyongsan_Fluorite_mine_in_North_Hwanghae_Province_North_KoreaDeşi nordul este de 20 de ori mai sărac decât sudul (ca venit raportat la numărul de locuitori), numai valoarea zăcămintelor Coreei de Nord reprezintă circa 16.700 miliarde de euro, de 3 ori mai mult decât costul total estimat al reunificării. Tehnologia modernă a Coreei de Sud ar avea o nouă piaţă de desfacere şi mai ales forţă de muncă multă, ieftină şi educată, devansând economia Japoniei şi devenind un contracandidat al Statelor Unite, la nivel mondial. Prin fuziunea echipamentelor militare ale celor două Coreei se obţine a 4-a armată din lume ca mărime, cu un potenţial tehnologic care ar transforma Coreea unificată într-un jucător important în Asia de sud-est.
100_4204Această unificare, dorită de ambele state, ca revers al conflictului „non militar” care bântuie de 6 decenii, depinde tot de regizorii separării Coreei, adică de un comitet special format din reprezentanţi ai Chinei, Rusiei, Japoniei şi SUA. Rusia vede reunificarea ca pe o oportunitate de a-şi recâştiga importanţă strategică în regiune şi de a obţine beneficii economice. Companiile ruseşti Transneft și Rosneft abia ce au realizat o conductă de petrol cu lungimea de 4.857 km, care leagă estul Siberiei, de la Taişet (regiunea siberiana Irkutsk) de Oceanul Pacific, până la Kozmino (port rusesc în Marea Japoniei, situat la 100 km de Vladivostok), necesară alimentării economiei Coreei reunificate.
Terminalul petrolier din portul Kozmino, cu o capacitate de 5,45 milioane de tone zilnic, funcţionează în prezent la jumătate din capacitate şi putând fi alimentat şi de tancurile petroliere ruseşti sosite din portul Varandei din Marea Siberiei de Est, cu scopul aprovizionării cu petrol a Japoniei şi Coreei. Rusia mai are în plan construcţia unei rute feroviare trans-coreene, conectată la Trans-siberian, care ar uni Coreea de Europa. Cu toate că paralelismul între reunificarea coreeană şi cea germană din anii ‘90 este inevitabil, impedimentul îl constituie refuzul SUA de a-şi retrage contingentul militar din peninsulă, odată cu care ar dispărea şi influenţa americană pe continent.
177352674Paradoxal, dar situaţia conflictuală nou apărută convine de minune doar SUA. Presa coreeană afirmă că liderul nord-coreean Kim Jong-un ar fi plecat urechea la anumite zvonuri provenite din zone gri, potrivit cărora Casa Albă ar fi dispusă să ridice embargoul impus ţării sale, în situaţia în care el ar manifesta mai multă fermitate. Cum zvonurile precedau derularea celei mai mari aplicaţii aeronavale anuale desfăşurate de SUA şi Coreea de sud, Kim Jong-un a cerut anularea acestora, în caz contrar ameninţând cu executarea de atacuri cu rachete nucleare şi începând pregătiri în acest sens. Arsenalul balistic nord-coreean se compune din peste 180 de instalaţii mobile de rachete FROG-7, OTR-21 Tochka, cu bătaie 70-120 km; 600 de instalaţii Hwasong-5 şi 6, cu bătaie 300-500 km; 200 de instalaţii Rodong-1 şi Scud-ER 1, cu bătaie 700-1.300 km şi 6 instalaţii Taepodong-2, cu bătaie 6.700 km.
Generalii americani au fost trimişi să convingă conducerea politică de la Seul că rachetele antibalistice SM-2 Block 3 de pe cele 3 distrugătoare AEGIS din clasa Sejong ale Coreei de Sud, nu pot apăra decât 1/5 din teritoriul acestei ţări. Şi că apărarea AA cu rachete cu rază lungă de acţiune sud coreeană, care dispune de 6 baterii x 4 instalaţii Patriot PAC-2 GEM/T, cu bătaia de 70-140 km este şi ea depăşită. Întrucât rachetele au fost fabricate în 1986 şi scoase din dotare în 2001, fiind vândute Coreei de Sud de către armata germană. Argumentul principal fiind acela că peste 40 de rachete Patriot/PAC-2 au fost lansate în ianuarie-februarie 1991, din Israel şi Arabia Saudită asupra rachetelor balistice irakiene Scud şi Al Hussein, înregistrând o rată de succes de doar 25 – 33%.
Statele Unite au instalat deja în insula Guam noul sistem mobil de apărare antirachetă THAAD (Terminal High-Altitude Area Defence), Qatarul și Emiratele Arabe Unite s-au decis să cumpere și ele de la compania Lockheed Martin, un scut anti-balistic THAAD în valoare de 7,6 miliarde USD şi SUA sugerează sud-coreenilor să procedeze la fel. Sistemul THAAD este destinat sa intercepteze rachete balistice până la înălţimea de 90 km. Racheta cântărește 900 kg, zboară cu viteza de 2,8 km/s (Mach 7), având bătaia de 200 km.
dExact în aceste zile, cotidianul Chosun Ilbo, a publicat o investigaţie jurnalistică potrivit căreia sistemul de ghidare al rachetelor balistice sud coreene Hyunmoo-2B (bătaie 500 km) se bazează pe tehnologii furate de la ruşi sau mai bine spus printr-o livrare controlată de către aceştia. Practic, e de la sine înţeles că sistemul de navigaţie inerţială al rachetei balistice intercontinentale UR-100, ajunsă în posesia Coreei de sud, a avut modificări create intenţionat de ruşi, în sensul de a acumula erori considerabile.
Americanii au şi venit cu alternativa, oferind în schimb, câteva sute de noi sisteme M142 HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System), ale căror rachete se dirijează prin satelit, contra a 1-2 miliarde de euro.
Peste 1-2 săptămâni, zarva produsă de Kim Jong-un şi amplificată intenţionat de media occidentală, se va stinge de la sine. Cine a avut de câştigat şi cine a pierdut? A câştigat complexul militar-industrial american, care va primi comenzi suplimentare din Coreea de Sud şi SUA care-şi va suplimenta contingentul militar în peninsula coreeană. A pierdut procesul de unificare al Coreei, care va suferi iarăşi o amânare şi fondul special constituit unificării, din care o parte din bani vor fi redirecţionaţi spre achiziţii militare”. De pe Vocea Rusiei
propaganda2

joi, 11 aprilie 2013

Clasa de mijloc


Ziua in care clasa de mijloc se va ridica

autor: FrontPress 11.04.2013
revolutieConducătorii noştri nu-şi dau seama că stau pe un butoi de pulbere, avertizează filozoful polonez Marcin Król. Întrucât clasa de mijloc, căreia i se refuză orice perspectivă de evoluţie socială, ar putea vedea drept unică soluţie încă o revoluţie.
Contrar credinţei populare, nu săracii şi nefericiţii sunt cei care fac revoluţiile în Occident, ci clasa de mijloc. A fost cazul în toate revoluţiile, începând cu Revoluţia Franceză, dar poate doar cu excepţia Revoluţiei din Octombrie, care a fost o lovitură de stat într-o situaţie de extremă dezordine politică.
Şi când decide această clasă de mijloc să înceapă revoluţia? În primul rând, nu este vorba despre clasa de mijloc în ansamblu, şi nici măcar de un grup organizat, sau de o comunitate, ci de liderii clasei de mijloc, cei care astăzi câştigă alegerile în Europa şi sunt trataţi de iresponsabili (fiindcă nu fac parte din clasa politică tradiţională geriatrică), dar care se revelează deodată a fi nu numai populari, ci de asemenea surprinzător de eficienţi.
Cetăţeni de mâna a doua
În cazul clasic al Revoluţiei Franceze, rolul de avangardă revoluţionară a fost jucat de avocaţi, antreprenori, angajaţi ai administraţiei publice de la vremea respectivă şi de o parte din ofiţerii armatei. Factorul economic era important, dar nu primordial. Elementele declanşatoare ale mişcării revoluţionare au fost în primul rând lipsa de deschidere în viaţa publică, precum şi imposibilitatea de avansare socială. Atunci când aristocraţia a încercat să limiteze cu orice preţ influenţa avocaţilor şi oamenilor de afaceri, aceasta a condus la revoluţie. În toată Europa, cu excepţia cuminţicăi Anglii, noua clasă de mijloc, cu cetăţeni de categoria a doua, nu era în măsură să-şi croiască propria soartă.
Cum a rămas cu discriminarea astăzi? Ea este diferită şi asemenea deopotrivă. Desigur, aristocraţia nu mai monopolizează procesul decizional, dar bancherii, speculatorii bursieri şi cadrele superioare care câştigă sute de milioane de euro, împing deoparte cu măiestrie clasa de mijloc, care suferă consecinţe severe. Cipru este cel mai recent exemplu, şi foarte grăitor.
Dominaţia fosilelor
Dar există multe alte exemple. Să luăm de exemplu academicienii, care nu numai în Polonia, ci şi în întreaga Europă, tremură pentru locurile lor de muncă, mai ales dacă au ghinionul de a preda materii declarate de slabă utilitate de către Uniunea Europeană, statele membre şi multinaţionalele care dictează pieţei muncii.
În Slovacia, de exemplu, ştiinţele umaniste au fost practic nimicite, astfel încât specialiştii în istorie, gramatică, etnografie sau logică pot să-şi facă griji serioase. În curând, vor urma şi alte categorii profesionale. Precum şi funcţionarii administraţiei publice, al căror număr a crescut enorm în trecut. Este vina lor? Bineînţeles că nu. Şi ce poate face un funcţionar concediat cu 15 de ani de experienţă, care a cunoscut întotdeauna siguranţa locului de muncă? Probabil că nu mare lucru. La fel pentru tinerii absolvenţi lăsaţi pe marginea drumului pieţei muncii, precum şi pentru artişti, jurnalişti şi alte meserii fragilizate de sectorul digital.
Revoluţiile sunt zămislite din excluderi, profesionale, decizionale, şi din deficitul democratic. Precum şi din dorinţa de a abate bariera generaţională, sau cu alte cuvinte dominaţia moşilor.
Într-adevăr nu este o coincidenţă faptul că liderii Revoluţiei Franceze aveau în jur de 30 de ani, în timp ce vârsta medie a celor prezenţi la Congresul de la Viena (1815), care a restabilit orânduiala conservatoare în Europa, era de peste 60 de ani. Conducătorii europeni de astăzi au în mare parte între cincizeci şi şaizeci de ani, dar, având în vedere progresele medicinei, este probabil ca în 20 de ani, dna Merkel şi domnii Cameron, Tusk, şi Hollande să se învârtească încă pe lângă cârmă. Doar dacă nu sunt măturaţi de o revoluţie.
Strigătul revoluţiei
Toate căile de evoluţie ale actualei clase de mijloc, majoritar tânără, sunt blocate fie de miliardari, fie de bătrâni, sau în orice caz persoane care par astfel în ochii celor de 25 de ani. Această situaţie este explozivă. Greşim crezând că tinerii porniţi împotriva sistemului, dar lipsiţi de limbajul obişnuit al partidelor politice şi al mişcărilor politice structurate, nu vor putea ajunge la o revoltă organizată. Revoluţiile nu s-au făcut niciodată în numele unei anumite măsuri, ca de exemplu o supraveghere bancară mai strictă, ci fiindcă într-un moment dat nu se mai putea trăi astfel. Revoluţiile, în opoziţie totală cu metodele partidelor politice, nu folosesc limbajul politic. Revoluţiile ţipă, urlă, sunt prin natură dezordonate, şi pârjolesc pe unde trec.
Deci vrem sau nu o revoluţie? Pentru mine, probabil că nu, pentru că revoluţia înseamnă distrugere totală înainte de construirea unei noi ordini. Şi totuşi, politicienii noştri încă nu-şi dau seama că stau cu şezutul pe un butoi cu pulbere. Ei nu înţeleg, prea năuciţi de ideea fixă care-i obsedează: să se întoarcă la stabilitatea de acum zece, sau chiar treizeci de ani. Ei nu ştiu că în Istorie nu există întoarcere în urmă iar intenţiile lor corespund prea bine expresiei lui Karl Marx: Istoria se repetă, dar ca o farsă. De pe PressEurop

Amerigo Vespucci


Amerigo Vespucci(1454-1512) nedreptate istorica pentru ca America ii poarta numele



Ce scria Amerigo Vespucci despre continentul care îi poartă numele: "Femeile sunt atât de lascive încât părţile ruşinoase ale soţilor stau mereu umflate"...




Exploratorul florentin Amerigo Vespucci, primul care si-a dat seama ca America descoperita de Columb e un continent nou si nu partea estica a Indiei, se intorcea in anul 1500 in Spania, dupa ce explorase teritoriul actual al Braziliei, cu povesti incredibile despre ceea ce vazuse in Lumea Noua.

"Femeile sunt foarte atragatoare. Niciuna nu are sanii lasati. Dar sunt si niste vrajitoare monstruoase. Fiind foarte lascive, partile rusinoase ale sotilor lor stau mereu umflate, devenind uriase, diforme si dezgustatoare. Eventual, multora le cad, devenind eunuci", scria Vespucci.

Povestile lui erau atat de fascinante, incat atat Spania, cat si Portugalia s-au oferit sa-i finanteze o noua expeditie spre Lumea Noua.

In prezent, povestile lui Vespucci sunt considerate exagerari grosolane, insa, la vremea aceea, aveau efectul scontat - generau interes si sponsorizari pentru expeditii. Iar Vespucci se pricepea de minune sa furnizeze relatari senzationale.

Intr-o scrisoare catre Lorenzo de'Medici, Vespucci povestea despre pericolele calatoriilor peste ocean, dar si despre minunile din Lumea Noua.

"Riscurile naufragiului, nenumaratele sacrificii ale trupului, angoasa permanenta care ne afecta spiritele... Cazusem prada unei asemenea frici incat renuntasem la gandul ca vom supravietui. Insa, in mijlocul furtunii, prin voia Domnului ni s-a aratat continentul, pamantul nou si lumea noua", scria Vespucci.

Acesta cercetase ani intregi hartile lumii cunoscute si a realizat, explorand teritoriile actuale ale Braziliei si Venezuelei, ca pamantul pe care ajunsese nu semana deloc cu India in care ceilalti exploratori, incepand cu Cristofor Columb, credeau ca ajunsesera.

Lumea Noua pe care isi dadea seama ca o descoperise o zugravea in aceiasi termeni senzationali.

"Cu siguranta, daca paradisul terestru ar exista, ar trebui sa fie in aceste parti ale lumii", scria Vespucci, adaugand ca oamenii din partile acestea nu cunosc alt metal decat aurul, nu poarta haine, nu sunt afectati de imbatranire sau de boala.

"Traiesc 150 de ani si rar se imbolnavesc", scria Vespucci.

In alte scrisori, exploratorul vorbea de cruzimea oamenilor de aici.

"Se mananca unii pe altii, cel victorios il mananca pe cel invins. Cunosc un barbat care a mancat 300 de oameni", scria Vespucci, povestind apoi si de atragatoarele femei ale locului si efectul pe care lascivitatea lor il are asupra sotilor.

Vespucci mai povestea ca, vazand barbati crestini, femeile locului, impinse de patima, s-au dedat la masturbare.

In parte si datorita acestor povesti, numarul celor dispusi sa exploreze Lumea Noua a sporit considerabil incepand cu secolul XVI. Amerigo Vespucci a devenit la randul sau faimos. In 1505, un geograf german pe nume Martin Waldseemüller concepea o noua harta a lumii, care continea si un continent sudic, denumit America, in cinstea lui Amerigo Vespucci.

Ulterior, Waldseemüller a inceput sa aiba indoieli in privinta priceperii lui Vespucci si a vrut sa schimbe denumirea continentului.

Renumele exploratorului era atat de mare, insa, incat numele America dainuieste si in ziua de azi, la fix 500 de ani de la moartea lui Vespucci.

jurnalul.ro

Limba romana


“Limba latina se trage din cea romana, nu invers” (VIDEO)

autor: FrontPress 11.04.2013
daciiMiceal Ledwith, confident al Papei Ioan Paul al II-lea şi omul care a avut acces la toate documentele secrete din biblioteca Vaticanului, a făcut recent o afirmaţie care a şocat lumea academică şi nu numai. El a declarat că latina cultă se trage din limba română străveche, nu invers, cum se credea până acum!
1Într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, în decembrie 2012, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, unul din oamenii care au avut acces la cei 230 de kilometri de rafturi cu cărţi din arhiva bibliotecii Vaticanului şi fost membru al Comisiei Teologice Internaţionale, a făcut o declaraţie şocantă: “Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină – n.r.)”. Această declaraţie o puteţi vedea pe internet, pe YouTube, minutele 52.30 – 53.11.
România, Grădina Maicii Domnului
Cu alte cuvinte, teoria conform căreia romanii au cucerit o parte din Dacia, iar dacii, inclusiv cei din teritoriile necucerite de Roma, şi-au abandonat limba strămoşilor lor şi au început să vorbească latina e falsă. Conform declaraţiei lui Ledwith, la întâlnirea lor cu romanii, dacii nu au avut nevoie de translatori: vorbeau deja limba din care se născuse chiar latina. Din această perspectivă, românii apar drept unul şi acelaşi popor cu dacii, continuatorii direcţi şi legitimi ai acestora. Mai mult, ar rezulta că şi romanii ar fi fost neam tracic. Menţionăm că Miceal Ledwith este o personalitate irlandeză care nu are interese personale în România. De asemenea, reamintim că Papa Ioan Paul al II-lea a spus, cu ocazia vizitei în ţara noastră, din anul 1999, că România este “Grădina Maicii Domnului”. În această ordine de idei, se pune întrebarea: ce ştiu cei de la Vatican despre noi, iar noi habar nu avem?
Genetic, nu ne-am schimbat de 5.000 de ani, suntem tot daci
Un studiu de paleogenetică, realizat între anii 2003-2006, a arătat că, genetic, suntem daci, iar teoria latinizării făcute de Imperiul Roman este falsă.
Studiul, realizat de dr. Georgeta Cardoş, specialist în genetică, cu sprijinul Universităţii din Hamburg, Germania, a pornit de la ţesuturi osoase recoltate din peste 20 de situri arheologice din România, de la un număr de 50 de indivizi aparţinând populaţiilor care au trăit aici cu 5.000 de ani în urmă. Datele genetice obţinute au fost comparate cu cele ale românilor de astăzi. Concluzia a fost că între actuala populaţie a României şi cele care au trăit pe teritoriul acestei ţări cu 5.000 de ani în urmă există o clară înrudire genetică, iar fondul de bază dovedeşte continuitatea şi legătura strânsă cu populaţia străveche, adică cu dacii, ramura nord-dunăreană a marelui neam tracic. De Sorin Golea – Libertatea