Amazon MP3 Clips

sâmbătă, 10 decembrie 2016

Reteta


 RETETA MEA PENTRU DEPRESIE.


In copilaria mea si mai tarziu nu am auzit niciodata vorbindu-se despre pericolul depresiei care duce la sinucidere. Era un subiect neinteresant si pe motivul ca, daca omul are o suparare  ea se  dilueaza in timp, se stinge de la sine, si trebuie lasat in banii lui.
Acum dupa revolutie vad ca s-a luat acest subiect de bun pentru a explica, celor care nu inteleg ce este inexplicabil.Dar fara sa stiu, eu mi-am luat masuri de protectie in fata a unei astfel de eventualitati pentru ca, probleme grave am avut si am si acum, cand aveam nevoie de liniste.
In momentele mele de singuratate cu mine insami, incerc  sa-mi aduc in minte subiecte greu de inteles si pentru a caror revolvarea trebuie un termen a la long, care sa ma distraga din fata problemelor curente, dar minore.
Nu am asteptat de la nimeni sa faca o vraja, sa ma scape de ele si daca ar fi incercat cineva sa ma consoleze(dar nu avea cine) mai rau ma enervam.
Dau chiar acum un exemplu. Cand dupa internare acum 3 ani, am aflat ca nu mai am nimic din  toate lucrurile muncite de mine, de familia mea, avand la baza istoria familiei mele pe care altii au facut caca si m-au jignit  spunand ca le-au aruncat la groapa de gunoi a orasului, fiind fata valoare, (NICI CHIAR DRAPELUL TARII) ca sa nu inebunesc de suparare, am preluat dupa ce mi-au fost furate si cele 2 calculatoare, si am vazut  cumparand altul ca, am fost abordata de posturi si lideri din Orientul Mijlociu, am gandit ca eu, tot nu stiu nimic despre acest subiect indepartat si incalcit pentru mine, imposibil de abordat daca eram intr-o stare  psihica si emotionala buna. L-am luat ca pe un colac de salvare, ca un refugiu. Nu m-am grabit sa inteleg ce se petrece acolo si am lasat special si las zone neclarificate fara a ma interesa pe google.
 Si pentru a avea  "material de lucru" pentru viitoarele suparari, imi las cate un subiect in cate o cuta a mintii ca, atunci cand sunt iar disperata de situatia mea, sa pot sa patrund acolo si sa mai iau inca un subiect de rumegat si niciodata neelucidat de care sunt complet straina si lasat  special ca material de lucru pentru "vremuri grele". Cred ca in inconstienta ca ce fac este pentru binele meu mintal, am procedat exact asa cum trebuia si acum trebuie mai mult ca oricand, sa apelez la CEC-ul din cutele mintii. Acum cand sunt si bolnava, si in varsta si  pagubita de tot ce am avut si am, asta  dublata de o prigoana politica permanenta si murdara, am nevoie de ce am pus deoparte pentru ami tine mintea ocupata. Daca nu as fi gasit acest subterfugiu nu stiu ce as fi facut. Asa ca mie imi trebuie  cel putin 1000 de ani de aici incolo, sa fiu sanatoasa, cu putere de munca mintala, pentru a epuiza toate temele ramase neterminate intr-un ungher al mintii,  pentru vremurile de rastriste.
Dragii mei nu va pot spune decat ca, cu toate sa sunt in pioneze, eu ma rog la Dumnezeu si ii multumesc pentru o noua zi, o noua ora, un nou minut. Si cand vad ca nu mai pot din cauza starii de sanatate si nu stiu ce imi va aduce urmatoarea secunda, primul gand care ma pune pe picioare este ca,mai am ceva important de aflat, ceva care nu suporta amanare si trebuie gandit urgent si imediat ma mobilizez de parca am baut un kg.de ness:))). Asa am  trecut peste tot felul de probleme grele ale  tineretii, ale vietii.
Eu nu am cui sa dau acest bagaj de experienta ca, cu toate ca baietii mei acum barbatii in toata firea care de mici promiteau o minte efervescenta, odata ce au intrat pe mana celor cu  gandire limitata s-au plafonat, au subiecte mici si mincinoase, care ii blocheaza  daca nu numai acum, ci chiar pentru parcursul pana la sfarsitul vietii. Imi pare rau, puteam sa le fiu mentor pentru a se ridica deasupra turmei, dar nu a fost asa. Gandirea mea se bazeaza pe alte principii si am fost ferita de contactul cu nepoata care, este o straina pentru mine si eu pentru ea, dar asta fara voia mea, pentru ca am fost permanent subapreciata de gandirea celor cu mintea pana la genunchiul broastei.
Nu stiu daca m-ati inteles dar,  reteta depasirii necazurilor se afla in sufletele dvs. si depinde de inteligenta cu care veti  struni sentimentele si ocupatia mintala. Poate unii vor incerca si poate vor reusi. Dar va repet eu niciodata nu vreau ca sa ajung la o concluzie ci, vreau sa mai ramana ceva de  aflat in minte la momente de rastriste. Asa am ocolit depresia si acum nu am avut timp de gandire la lucruri dureroase care, m-ar fi intors la 180 de grade. Traiesc fiecare secunda mai intens ca oricare om in situatia mea, avand mereu in minte ca nu voi mai apuca sa ma gandesc la tot ce imi doresc, dar fara a ajunge la un final, pentru a avea perpetuu in urmatoarea mie de ani la ce ma gandi, sa-mi faca placere si sa imi dea imboldul de a trai sau chiar de a fi nemuritoare. Finalul la toate in viata inclusiv intrebarile fara raspuns, inseamna moarte. Bafta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu